Considerații juridice referitoare la restrângerea exercițiului libertății religioase în contextul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași
Radu Zidaru - octombrie 1, 2020VI. Restrângerea neconstituțională a exercițiului libertății religioase și remediul împotriva acesteia
Dacă restrângerea exercițiului libertății religioase s-ar dispune printr-o ordonanță simplă sau de urgență, remediul va fi, în acest caz, sesizarea CCR-ului cu o excepție de neconstituționalitate privitoare la acea ordonanță. Sesizarea o poate face direct Avocatul Poporului [cf. art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 47/1992][36] sau indirect, instanța de judecată, la cererea părții interesate ori ex officio [cf. art. 29 alin. (2) din Legea nr. 554/2004][37]. Pentru ca ce-a de-a doua cale să se materializeze, este necesar ca, anterior sesizării, persoana vătămată [credinciosul – persoană fizică sau cultul religios recunoscut – persoană juridică – s.n.] să fi introdus o acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate [cf. art. 9 alin. (1)]. O precizare importantă se impune, anume că deși cererea de chemare în judecată este însoțită de excepția de neconstituționalitate, totuși obiectul principal al acțiunii formulate nu va putea fi constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispozițiilor din ea care au restrâns exercițiul libertății religioase [38], ci anularea actelor administrative emise în baza ei [cf. art. 9 alin. (5)][39]. Rezultă, deci, că excepția de neconstituționalitate reprezintă obiectul secundar al acțiunii formulate de reclamant. Sesizând CCR-ul cu excepția de neconstituționalitate, instanța de contencios administrativ va suspenda soluționarea cauzei pe fond [cf. art. 9 alin. (2)] și numai după declararea neconstituționalității ordonanței ea repune cauza pe rol, soluționând fondului acesteia [cf. art. 9 alin. (2)]. Cât privește ridicarea excepției de neconstituționalitate, aceasta o poate face: Avocatul Poporului [cf. art. 32 din Legea nr. 47/1992], instanța de judecată sau procurorul [cf. art. 29 alin. (2)]. Constatarea de către CCR a faptului că actul normativ prin care s-a dispus restrângerea exercițiului libertății religioase este o ordonanță simplă sau de urgență, reprezintă, în esență, identificarea acelui viciu de neconstituționalitate ce vizează însăși natura actul normativ. Practic, ordonanța simplă sau de urgență nu îndeplinește condiția constituțională de a fi lege organică, pentru a putea fi aplicabilă în domeniul restrângerii exercițiului libertății religioase[40]. În ipoteza în care o astfel de ordonanță va intra în vigoare cu acest viciu de neconstituționalitate, ea va produce efecte juridice negative, cu încălcarea disp. art. 53 alin. (1) raportat la art. 73 alin. (3) lit. s) și la art. 115 alin. (4) și (5) din Constituție. În final, ar mai fi de precizat că, în etapa controlului realizat de CCR este lipsită de obiect operațiunea de verificare dacă măsura restrictivă însăși respectă condițiile specifice [scop, necesitate, proporționalitate, caracter nediscriminatoriu și noninvazivitate – cf. art. 53 alin. (2)], de vreme ce însăși natura actului actul este viciată. Așadar, în controlul de constituționalitate, primul aspect pe care Curtea trebuie să îl verifice este natura actului juridic.
VII. Legea nr. 55 din 2020[41] și libertatea religioasă – evidențierea unor posibile vicii de neconstituționalitate
Între măsurile pentru diminuarea impactului tipului de risc, Legea nr. 55/2000 include și: restrângerea sau interzicerea organizării și desfășurării unor procesiuni [art. 5 alin. (3) lit. a)]. În sens general, termenul de procesiune are, de regulă, o conotație religioasă, fiind definit ca: o ceremonie religioasă în timpul căreia credincioşii merg în convoi purtând obiecte de cult, rostind rugăciuni şi cântând imnuri religioase [42]. Se poate observa, din conținutul normei juridice, că statul este abilitat de lege să aprecieze, a priori, când procesiunea constituie un factor evolutiv al tipului de risc, pentru ca măsura aplicată să fie, ab initio, justificată. O a doua măsură pentru diminuarea impactul tipului de risc ce poate fi aplicată este și: restrângerea sau interzicerea organizării și desfășurării a unor întruniri de natura activităților religioase, în spații închise. Și în acest caz statul poate aprecia, a priori, când întrunirile de natură religioasă pot constitui factor evolutiv al tipului de risc. Practic, viciul de care normele citate suferă, și pentru care ele pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate, este cel al lipsei de predictibilitate, legea lăsând la discreția autorităților statului să aprecieze când anume să aplice aceste măsuri, nefiind indicate niște criterii obiective care să le facă predictibile și, totodată, transparente. De asemenea, criticabil este și termenul interzicere, folosit în cazul libertății religioase, în condițiile în care Constituția vorbește doar de restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți [art. 53 alin. (1)][43]. Nu în ultimul rând, se observă și regimul discriminatoriu pe care normele juridice citate îl întemeiază a fi aplicat, în sensul că exercitarea libertății religioase, pe perioada existenței tipului de risc, este considerată de Stat, în mod a priori, ca factor evolutiv al tipului de risc, fără a exista vreo dovadă concretă în acest sens, ci doar speculații. Practic, deoarece Statul are bănuiala că sărutarea Sfintelor Moaște, sau împărtășirea cu aceeași linguriță, ar putea reprezenta o sursă de contaminare, el edictează o normă restrictivă sau, mai grav, interdictivă [după cum el însuși se exprimă] în niște termeni de certitudine, deoarece este necesar să se înțeleagă de către toată societatea că, în mod sigur, manifestarea credinței îmbolnăvește.
VIII. Libertatea religioasă la nivelul Legii nr. 489/2006. Dispoziții relevante din perspectiva restrângerii exercițiului ei
În Legea nr. 489/2006 două sunt, în principal, normele relevante pentru libertatea religioasă, din perspectiva restrângerii: „Libertatea religioasă cuprinde dreptul oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a și-o manifesta în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile și ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educație religioasă, precum și libertatea de a-și păstra sau schimba credința religioasă” [art. 2 alin. (1)]. Libertatea religioasă este recunoscută persoanei fizice [creștinului], care și-o manifestă în forul interior, prin simțământul religios pe care îl expediază și în exterior prin acte vizibile, ca: participarea la sfintele slujbe, pelerinaje, împărtășire, închinarea și sărutarea sfintelor icoane și moaște [nu oase!] etc. De asemenea, libertatea religioasă este recunoscută și persoanei juridice [art. 8 alin. (1)], respectiv cultului religios recunoscut [e.g. bisericii], care și-o manifestă în exterior, prin organizarea de sfinte slujbe, pelerinaje, procesiuni, acțiuni filantropice, culturale etc. Ca o paranteză, o întrebare interesantă ar putea fi pusă, anume dacă cultul religios recunoscut își poate exercita libertatea religioasă în forul său intern și, după părerea noastră, răspunsul este nu, deoarece, potrivit dreptului canonic „biserica este o comunitate sau societate religioasă”[44], iar teologia creștină atribuie conștiința de sine și sentimentul exclusiv omului [45]. Stipulează, mai departe, textul legal că manifestarea libertății religioase poate avea loc în mod individual sau colectiv, ambele variante de exercitare putând fi efectuate în public sau privat. De exemplu, închinarea în dreptul unei biserici, obicei atât de românesc, reprezintă o manifestare individuală, realizată în public. Forma de concretizare exterioară a libertății religioase o reprezintă: practicile și ritualurile săvârșite. Legat de diferențierea întrebuințată, sunt de părere că termenul practici evocă acele acte religioase mai simple [e.g. închinarea], săvârșite, în general, de laici[46], pe când cel de ritualuri evocă acele acte de o complexitate ridicată și pentru care există un cadru organizat prin reguli specifice, ele fiind săvârșite, în special, de clerici [e.g. Sfânta Liturghie]. În fine, legea cultelor reglementează modalitatea de restrângere a exercițiului libertății religioase, în acest mod: „Libertatea [persoanei-s.n.] de a-și manifesta credința religioasă nu poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de lege și constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea publică, protecția ordinii, a sănătății sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului” [art. 2 alin. (2)]. Practic, textul legii preia prevederile constituționale incidente în materie [art. 53 alin. (1)-(3)] și le transpune la nivel legal, astfel că, din perspectiva analizei de față, actul de restrângere trebuie să îndeplinească o condiție esențială: să fie o lege de natură organică.
De asemenea, alte aspecte importante se impun a fi arătate, anume că: cerința ca actul de restrângere a exercițiului libertății religioase să fie o lege organică, este una de ordin material [47], ce vizează natura acestuia, iar condițiile de necesitate și scop vizează însăși măsura de restrângere; în ipoteza în care toate cele trei condiții sunt întrunite, se poate considera că, Statul și-a îndeplinit, la nivel legal, obligația de neutralitate religioasă [48], neutralitatea reprezentând un corolar al acestora; când niciuna din condiții nu este îndeplinită sau când doar unele sunt îndeplinite, nu se poate reține că Statul și-a îndeplinit obligația de neutralitate religioasă [art. 9 alin. (1) din Legea nr. 489/2006].
[36] Legea nr. 47 din 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare; atribuția este prevăzută și de art. 15 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 35 din 13 martie 1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, republicată în temeiul art. 3 din Legea nr. 9/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 8 ianuarie 2018, dându-se textelor o nouă numerotare.
[37] Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 a contenciosului administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare; a se avea în vedere și disp. art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, în temeiul dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dându-se textelor o nouă numerotare. Legea nr. 47/1992 a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, iar ulterior a mai fost modificată prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 22 mai 1992.
[38] La 19 mai 2008, alin. (1) al art. 9 a fost modificat de articolul unic din Legea nr. 100 din 9 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 16 mai 2008. Modificarea a fost generată de faptul că prin Decizia CCR nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ deoarece: „acestea permiteau ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță”.
[39] De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
[40] În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat interdicţia pentru Parlament de a abilita Guvernul pentru a emite ordonanţe în domeniul legilor organice, precum şi interdicţia reglementării în domeniul legilor organice prin intermediul ordonanţelor emise în baza unei legi de abilitare. A se vedea: Decizia CCR nr. 34 din 17 februarie 1998 cu privire la constituţionalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 88 din 25 februarie 1998; Decizia CCR nr. 95 din 4 martie 2004 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 din Codul de procedură penală, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 234 din 17 martie 2004 și şi Decizia CCR nr. 245 din 10 mai 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi a ordonanţei în integralitatea sa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 612 din 14 iulie 2005.
[41] Legea nr. 55 din 15 mai 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020.
[42] [v. E. Comșulea, V. Șerban și S. Teiuș, Dicționarul explicativ al limbii române de azi, Ed. Litera, pp. 710-711].
[43] Dar, a se vedea și marginaul art. 53, intitulat: Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
[44] „la Chiesa una società d’uomini”. Fr. Mercanti, Compendio di Dritto Canonico con Illustrazioni, edizione treza, t. I, parte I, Ranieri Guasti [eds.], Prato, 1843, p. 6; arhid. I. N. Floca și S. Joantă, op. cit., p. 96; † Andreiu baron de Șaguna, Compendiu de drept canonic al unei sântei sobornicești și apostolești Biserici, ediția a III-a, Ed. Tipografiei Arhidiecezane, p. 18; N. Popovici, Manual de drept bisericesc ortodox oriental, vol. I – p. I și II, Ed. Tparul Tipografiei Diecezane Ortodoxe, p. 55; pr. M. Plătică, Drept canonic, EIBMBOR, București, 2006, p. 55; Mgr Andre et L’Abbe Condis, Cours alfabétique et métodique de Droit Canon, tom. deuxième, Chez L’Éditeur, Paris, 1844, p. 1111; M. Durand, Dictionnaire de Droit Canonique et de practique bénéficiale, t. second, Ed. Joseph Duplain Libraire, Lyon, M. DCC. LXXVI. [1776], p. 437.
[45] † Silvestru de canev, Teologia dogmatică ortodoxă, trad. de † Silvestru al Hușilor, t. III, Ed. Tipografia Cărților Bisericeștĭ, Bucureștĭ, 1900, pp. 220-229 și 273-283; „Come la cosmologia constata l’unità organica tra le cose sensibili e quelle spirituali, così l’antropologia segnala l’unità esistenziale. L’accentuazione delle funzioni superiori dell’anima – dell’intelletto teorico e della ragione pratica – non svaluta il corpo né distrugge l’unità organica nel suo insieme” [v. N. A. Matsoukas, Teologia dogmatica e simbolica ortodossa, t. II, Ed. Edizioni Dehoniane, Roma, 1990, p. 285]; „Constituţia omului are caracter dihotomic, fiind alcătuit de Dumnezeu din trup şi suflet, dar această dihotomie îşi găseşte unitatea în chipul lui Dumnezeu, care îmbrăţişează atât sufletul, cât şi trupul”. Pr. acad. D. Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, EIBMBOR, București, 2005, p. 168.
[46] Termenul laici vine din grecescul λαὁς și înseamnă: adunare de oameni, mulțime, națiune sau armată. C. Alexandre, Abrégé du Dictionnaire Grec-Français, IIèmé édition, Ed. Libraire Classique de L. Hachette, Paris, 1835, p. 526; Gh. Ioanidŭ, Dikționarŭ Elino – Româneskŭ tradusŭ dupe a luĭ Skarlatŭ D. Bizantie, Ed. Tipografia Statuluĭ, Bukureștĭ, 1864, p. 1319.
[47] M. Safta, op. cit., p. 181.
[48] Neutralitatea religioasă a Statului este afirmată expres în art. 9 alin. (1) din Legea nr. 489/2006, potrivit cu care: În România nu există religie de stat; statul este neutru față de orice credință religioasă sau ideologie atee. Pentru o analiză pe larg a conceptului de neutralitate religioasă, a se consulta, pentru edificare: Pr. I.-G. Corduneanu, op. cit., p. 28-32.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.