Clauzele de exclusivitate și de neconcurență – mecanisme juridice de protejare a întreprinderii profesioniștilor sau stipulații contractuale de restrângere excesivă a libertății părților contractante?
Roxana Matefi - iunie 1, 2017Referitor la condiția cu caracter negativ, anume aceea de a nu se aduce restrângeri excesive libertății de a contracta a celui care se obligă la respectarea acestei stipulații contractuale, trebuie spus că și aceasta este validă doar în cazul în care zona geografică în care aceasta produce efecte trebuie strict și precis determinată, tocmai pentru a nu deveni nerezonabilă.
Elemente de diferențiere între clauza de neconcurență și cea de exclusivitate
La o privire comparativă asupra celor două tipuri de clauze contractuale, se constată faptul că în timp ce clauza de neconcurență nu poate fi stipulată decât în interesul unei singure părți, clauza de exclusivitate poate fi inserată atât în interesul unei singure părți, cât și în interesul ambelor părți.
Ca o altă diferență, clauza de neconcurență poate supraviețui contractului, atunci când părțile decid expres acest aspect, cu o justă și proporțională despăgubire pentru partea care se obligă la a nu face concurență celeilalte părți exercitând același tip de activitate, în timp ce clauza de exclusivitate nu poate fi stipulată decât pe durata contractului. Cu toate acestea, părțile pot decide să își acorde exclusivitate încă din faza negocierilor, fază care este anterioară încheierii contractului principal. Astfel, „prin aceasta se interzice partenerului de negocieri să poarte negocieri paralele cu alți parteneri; el are o obligație de negociere exclusivă”[18].
În plus, în momentul în care părțile decid să prevadă în contractul intervenit între ele fie o clauză de neconcurență, fie o clauză de exclusivitate, apreciem că acestea trebuie să aibă în vedere și sancțiunile ce intervin în momentul în care agentul sau agentul și comitentul nu își respectă obligațiile de neconcurență, respectiv de exclusivitate asumate. Acestea pot constitui obiect al unei clauze penale, clauză care are caracter subsidiar clauzei de neconcurență sau clauzei de exclusivitate, în situația descrisă.
Spre deosebire de clauza de neconcurență, unde și clauza penală subsidiară acesteia produce efecte ulterior încetării contractului, atâta timp cât este valabilă interdicția de neconcurență, în temeiul principiului accesorium sequitur principale, clauza penală subsidiară clauzei de exclusivitate nu produce efecte ulterior încetării efectelor contractului și deci a încetării efectelor clauzei de exclusivitate. Tipul de răspundere antrenată de nerespectarea uneia dintre cele două clauze este răspunderea contractuală.
Aplicații ale clauzelor de neconcurență și exclusivitate
În activitatea desfășurată de profesioniști, „clauzele de neconcurență se întâlnesc frecvent în contracte cum sunt cele de vânzare-cumpărare a unui fond de comerț, de închiriere a unui spațiu sau a unui local comercial, de concesiune exclusivă, de distribuire de mărfuri, cât și în alte operațiuni comerciale”[19]. Un alt autor menționează, în același sens, existența acestei clauze în „contractele de prestări de servicii, și în special în cele de concesiune exclusivă, de agent, de franciză, de închiriere a unui spațiu comercial și de muncă”[20] Aceasta este o clauză utilă deoarece s-a arătat că „atunci când intri în parteneriat cu cealaltă parte și pui la dispoziția acesteia toată sau parte din clientela ta, know-how sau alte asemenea, există riscul ca cealaltă parte să fure clientela sau să utilizeze ulterior know-how-ul în beneficiu propriu”[21].
Pornind de la aceste premise, unul dintre contractele în care este utilizată destul de des numita clauză este acela de franciză[22]. Deși contractul de franciză nu este reglementat în Codul civil, acesta are o reglementare proprie, anume O.G. nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei unde, în art. 10, este stabilit că „francizorul poate să impună o clauză de nonconcurenţă şi de confidenţialitate, pentru a împiedica înstrăinarea know-how-ului transmis pe durata contractului de exclusivitate”. Deși referitor la această clauză legiuitorul român a stabilit în art. 8 alin. (1) al aceluiași act normativ faptul că „la încetarea relaţiilor contractuale, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale”, în doctrină, s-a apreciat că „o clauză de neconcurență se justifică în cadrul contractului de franciză pentru protecția savoir-faire-ului și pentru garanția francizorului că francizatul este dedicat succesului proiectului comun”[23].
Clauza de exclusivitate este și ea frecvent întâlnită și în cadrul unui contract de franciză, aceasta putând fi stipulată atât în favoarea beneficiarului (franchisée-ul), cât și a francizorului. Totuși, în situația în care inserarea acesteia în contract este propusă de către francizor, trebuie respectate regulile prevăzute de art. 9 al O.G. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, și anume „dacă este încasată o taxă de intrare în reţeaua de franciză, la semnarea contractului de franciză, suma privind drepturile de exclusivitate, prevăzută în contract, este proporţională cu taxa de intrare şi se adaugă acesteia; în lipsa taxei de intrare, modalităţile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate în cazul rezilierii contractului de franciză; taxa de exclusivitate poate fi destinată pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare implementării francizei şi/sau pentru a delimita zona şi/sau pentru know-how-ul transmis; contractul de exclusivitate trebuie să prevadă o clauză de reziliere, convenabilă ambelor părţi; durata este determinată în funcţie de caracteristicile proprii fiecărei francize”. Chiar dacă potrivit formulării legiuitorului clauza de exclusivitate pare a putea opera doar în favoarea francizorului, nu există o prevedere legală care să interzică inserarea unei clauze „de exclusivitate bilaterală, prin care beneficiarul, la rândul său, acordă exclusivitate francizorului, în sensul că se dedică exclusiv executării contractului încheiat cu acesta”[24].
Un alt contract în care inserarea unei clauze de neconcurență este tipică este contractul de know-how, dat fiind faptul că acesta este un contract de transfer de tehnologie, iar prin intermediul lui este urmărită transmiterea „unui ansamblu de cunoștințe tehnice nebrevetate (brevetabile sau nebrevetabile) și transmisibile, care se folosesc la fabricarea unui produs sau la elaborarea unui procedeu”[25].
După cum am arătat, un aspect interesant legat de clauza de exclusivitate este că aceasta poate apărea într-o convenție ce se încheie între părți anterior încheierii unui contract, convenție care are ca obiect modalitatea de desfășurare a fazei precontractuale a negocierilor. În acest sens, potrivit doctrinei, „contractele de negociere (contracte nenumite în actualul Cod civil, s.n.) au ca obiect organizarea convenţională a raporturilor dintre părţi în faza de negociere a contractului definitiv”[26]. Dat fiind obiectul contractului, obiectul clauzei de exclusivitate astfel inserate constă în „îndatorirea fiecărei părţi, consacrată expres în acordul de negociere, de a se abţine să întreprindă şi să desfăşoare negocieri paralele cu un terţ concurent într-o anumită perioadă de timp sau pe parcursul întregii negocieri”[27].
Ținem să menționăm însă că un contract de negociere nu trebuie confundat cu contractul de intermediere, contract care a fost definit, potrivit art. 2096 alin. (1) C. civ. ca fiind „contractul prin care intermediarul se obligă faţă de client să îl pună în legătură cu un terţ, în vederea încheierii unui contract”. Nimic nu împiedică însă părțile să insereze o clauză de exclusivitate într-un contract de intermediere.
Sancționarea nerespectării obligațiilor de neconcurență, respectiv exclusivitate
Corelativ inserării unei clauze de neconcurență, respectiv unei clauze de exclusivitate, într-un contract este de dorit ca „părțile să convină asupra sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării obligației de neconcurență”[28] ori a celei de exclusivitate. În acest sens, inserarea unei clauze penale corelative poate fi o opțiune, dat fiind faptul că, pe această cale, creditorul este scutit de obligația de a face dovada prejudiciului suferit. În categoria clauzelor privind răspunderea părților se încadrează însă, fără ca enumerarea să fie una limitativă, „clauzele penale, clauzele de exonerare de răspundere (mai ales clauza de forță majoră) și convențiile asupra răspunderii”[29]. Astfel, părțile pot să prevadă și clauze ce au ca obiect rezoluțiunea contractului în caz de neexecutare a obligațiilor. Legat de clauzele privitoare la răspundere apreciem că acestea trebuie formulate expres, ele neputând fi subînțelese. În acest sens a hotărât și Înalta Curte de Casație și Justiție, statuând că „în cadrul răspunderii contractuale, contractul este singurul care dovedeşte preexistența obligaţiei, faţă de culpa debitorului de a nu o fi executat, astfel că obiectul probei în cadrul acestei răspunderi constă în stabilirea culpei contractuale şi a întinderii prejudiciului”[30].
Pentru a putea opera, însă răspunderea pentru încălcarea clauzelor de neconcurență sau exclusivitate, se impune ca și beneficiarul acestor clauze să-și respecte propriile obligații contractuale asumate, art. 1517 stabilind în mod expres faptul că „o parte nu poate invoca neexecutarea obligaţiilor celeilalte părţi în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acţiune sau omisiune”.
În acest sens este și practica judiciară, Tribunalul București reținând într-o speță că nu se poate pretinde executarea obligaţiei asumate prin actul adiţional de către pârâţi în lipsa executării de către reclamantă a propriilor obligaţii asumate prin acelaşi act, în condiţiile în care fiecare din obligaţiile părţilor constituia cauza juridică a celeilalte. Astfel, comportamentul neconcurenţial al pârâtului a fost asumat ca şi contraprestaţie pentru obligaţia reclamantei de plată a remuneraţiei, obligaţie ce nu a fost executată din culpa reclamantei. Or aceasta nu a plătit şi nici nu s-a declarat gata să plătească în perioada de 24 luni prevăzută de actul adiţional remuneraţia la care s-a obligat[31].
Concluzii
Pornind de la cele două tipuri de stipulații contractuale, anume clauza de neconcurență și clauza de exclusivitate, mai trebuie spus și că acestea sunt menite să asigure protejarea activității fiecărui profesionist, prin limitarea anumitor acțiuni, atâta timp cât această restrângere este justificată și rezonabilă prin raportare la obiectul ei. În fine, ținem să precizăm că la încheierea unui contract între profesioniști este eficient să se dea prioritate principiului echilibrului contractual și al prestațiilor la care se obligă părțile. Nu susținem ideea potrivit căreia principiul clasic pacta sunt servanda este lipsit de valoare însă, dat fiind faptul că profesioniștii doresc să își exploateze întreprinderea și să obțină profit, considerăm că în măsura în care este posibil și părțile doresc acest lucru, adaptarea unui contract, protejarea specificității fiecărui tip de prestație și dezvoltarea de parteneriate pe termen lung, în care buna-credință nu rămâne doar în fază de prezumție relativă este mai utilă decât rezilierea acestuia și conferă o mai mare siguranță domeniului în care fiecare profesionist își exploatează întreprinderea.
Bibliografie
Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rectificată în M. Of. nr. 246 din 29 aprilie 2013
Ordonanța Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei, republicată în Monitorul Oficial nr. 180 din 14 mai 1998
Andrievici, Ioana, Negocierea și întocmirea contractelor, ©Ioana Andrievici, Sibiu, 2016
Boroi, Gabriel; Piviniceru, Mona-Maria; Anghelescu, Carla Alexandra; Nazat, Bogdan; Nicolae, Ioana; Rădulescu, Tudor-Vlad, Fișe de drept civil, ed. a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2017
Bratiloveanu, Izabela, Contractul de agenție în noul Cod civil, Universitatea Craiova, disponibil la http://www.cabinet-avocat-craiova.ro/pdf/contractul%20de%20agentie.pdf, consultat la 11.05.2017.
Braudo, Serge, Dictionnaire du droit privé, disponibil la https://www.dictionnaire-juridique.com/definition/clause-en-general.php, consultat la 07.03.2017
Căpățînă, Octavian; Ștefănescu, Brîndușa, Dicționar juridic de comerț exterior, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986
Coman, Giorgiu, Concurența în dreptul intern și european, Ed. Hamangiu, București, 2011
Ionescu, Mihaela Irina, Considerații referitoare la clauza de neconcurență în reglementarea contractului de agenție în Codul civil român, Revista Universul Juridic nr. 8, august 2015, disponibil pe http://revista.universuljuridic.ro/wp-content/uploads/2015/10/03_Revista_ Universul_Juridic_ nr_8-2015_PAGINAT_BT_M_I_Ionescu.pdf, consultat la 09.05.2017
Mangu, Florin, Contractul de negociere, Revista „Acta Universitatis Lucian Blaga. Iurisprudentia” nr. 1/2013, Sibiu, disponibil la https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=42108, consultat la 11.05.2017
Schiau, Ioan, Drept comercial, Ed. Hamangiu, București, 2009
Markgraf, Daniel, Die Qualität în Gabler Wirtschaftslexikon, Springer Gabler Verlag (Herausgeber), disponibil la http://wirtschaftslexikon.gabler.de/Archiv/55799/qualitaet-v6.html, consultat la 01.05.2017
Popescu, Tudor Radu, Dreptul comerțului internațional, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1976
Schiau, Ioan, Drept comercial, Ed. Hamangiu, București, 2009
Sitaru, Dan-Alexandru, Intermedierea în activitatea comercială, Ed. Hamangiu, București, 2012
Sitaru, Dragoș-Alexandru, Dreptul comerțului internațional. Tratat. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2008
Ungureanu, Carmen Tamara, Dreptul comerțului internațional. Contracte de comerț internațional, Ed. Hamangiu, București, 2014
Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 965 din 24 februarie 2012 pronunţată în recurs de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, disponibilă pe https://www.juridice.ro/214016/iccj-conditiile-raspunderii-civile-contractuale.html, consultat la 08.05.2017
[18] C.T. Ungureanu, Dreptul comerțului internațional. Contractele de comerț internațional, Ed. Hamangiu, București, 2014, p. 22.
[19] G. Coman, op. cit., p. 85.
[20] D.A. Sitaru, op. cit., p. 430.
[21] I. Andrievici, Negocierea și întocmirea contractelor, ©Ioana Andrievici, Sibiu, 2016, p. 202.
[22] Contractul de franciză este acordul prin intermediul căruia francizorul cedează francizatului, în schimbul unei prestații financiare directe ori indirecte, dreptul de a exploata un ansamblu de drepturi de proprietate intelectuală sau industrială, constând, în principal, în know-how, marcă, emblemă, dar și dreptul de a beneficia de asistență continuă pe întreaga durată a contractului, apud Ioan Schiau, Drept comercial, Ed. Hamangiu, București, 2009, p. 518.
[23] Dan Alexandru Sitaru, Intermedierea în activitatea comercială, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 406.
[24] D.A. Sitaru, Dreptul comerțului internațional. Tratat. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 430.
[25] C.T. Ungureanu, Dreptul comerțului internațional. Contracte de comerț internațional, Ed. Hamangiu, București, 2014, pag. 118.
[26] F. Mangu, Contractul de negociere, Revista „Acta Universitatis Lucian Blaga. Iurisprudentia” nr. 1/2013, Sibiu, p. 111, disponibil la https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=42108, consultat la 11.05.2017.
[27] D. Mangu, op. cit., p. 117, disponibil la https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=42108, consultat la 11.05.2017.
[28] D.A. Sitaru, Dreptul comerțului internațional. Tratat. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 431.
[29] D.A. Sitaru, Dreptul comerțului internațional. Tratat. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 425.
[30] ÎCCJ, s. a II-a civ., dec. nr. 965 din 24 februarie 2012, pronunţată în recurs, disponibilă pe https://www.juridice.ro/214016/iccj-conditiile-raspunderii-civile-contractuale.html, consultat la 08.05.2017.
[31] http://idrept.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=78081238, accesat la data de 10.06.2017, ora 11:58.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.