Apelul și recursul incident formulate împotriva considerentelor hotărârii judecătorești – considerații la cinci ani de la intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă
Luiza Ionescu-Donoiu - iulie 1, 2018În primul rând, noul Cod de procedură civilă consacră, prin art. 430 alin. (2), faptul că autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri privește atât dispozitivul, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Reglementarea textului de lege citat este nu numai corectă, dar și binevenită (și reprezintă o transpunere legală a doctrinei și jurisprudenței căreia și noi ne-am raliat), având în vedere că aceasta stabilește condițiile în care o hotărâre judecătorească își produce efectele și, respectiv, măsura în care aceasta este opozabilă și în care trebuie respectată.
În aceste condiții, interesul părții în promovarea unei căi de atac împotriva considerentelor unei hotărâri – pronunțată fie în apel, fie în recurs – poate consta în evitarea unei autorități de lucru judecat[11] sau, după caz, a unei puteri de lucru judecat a considerentelor acelei hotărâri care ar putea prejudicia partea respectivă[12].
Altfel spus, de exemplu, în ipoteza în care reclamantul solicită constatarea nulității absolute a unui act în contradictoriu cu un pârât, invocând în acest sens mai multe motive care ar atrage nulitatea actului respectiv, instanța va constata nulitatea actului doar în raport de unele din motivele invocate, reținând celelalte motive ca fiind neîntemeiate. În acest caz, reclamantul ar avea interesul de a formula cale de atac împotriva considerentelor dezlegate nefavorabil de instanța de grad inferior, urmărind înlocuirea acestora cu considerente prin care instanța de control să rețină temeinicia tuturor argumentelor cuprinse în cererea de chemare în judecată, pentru a se putea prevala, în mod complet, de autoritatea de lucru judecat a soluției de constatare a nulității actului[13].
În al doilea rând, interesul părții de a formula cale de atac împotriva considerentelor unei hotărâri judecătorești ar trebui apreciat și prin raportare la o eventuală cale de atac principală formulată de partea adversă împotriva soluției respective.
Revenind la exemplul prezentat anterior, în cazul în care instanța ar reține ca întemeiate doar o parte din motivele de nulitate invocate de către reclamant, constatând nulitatea actului contestat în baza acestora, iar pârâtul ar promova o cale de atac principală împotriva soluției dispuse de instanță, reclamantul ar putea, la rândul său, să formuleze o cale de atac (chiar principală, dacă se mai află în termenul de promovare a acesteia) împotriva considerentelor prin care s-a reținut netemeinicia celorlalte motive de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată.
În acest fel, cu ocazia rejudecării, instanța ar putea să admită calea de atac promovată de reclamant împotriva considerentelor primei instanțe, reținând temeinicia acelor considerente apreciate ca nefondate de instanța anterioară și, astfel, s-ar evita riscul obținerii unei soluții nefavorabile de către reclamant în cadrul căii de atac principale formulate de pârât (care ar fi îndreptată, evident, doar împotriva soluției bazate pe considerentele prin care instanța anterioară a reținut temeinicia cererii de chemare în judecată).
III. Concluzii
Având în vedere aspectele anterior prezentate, apreciem că trei sunt punctele de interes ce reies din examenul instituției procesuale discutate, la mai bine de cinci ani de la reglementarea sa expresă: (i) premisele exercitării căilor de atac incidente împotriva considerentelor hotărârii judecătorești, (ii) interesul părților de a le formula și (iii) efectele pe care admiterea acestora le poate avea, din perspectiva soluției ce ar putea fi pronunțată de instanță.
Premisele. După cum am arătat deja, art. 461 alin. (2) noul C. pr. civ. permite oricărei părți din proces interesate să atace exclusiv considerentele hotărârii judecătorești, atât cu apel, cât și cu recurs, cât timp prevederile legale anterior menționat nu fac vreo distincție în acest sens.
De altfel, așa cum în mod corect s-a statuat în literatura de specialitate, „[…] soluția prevăzută de art. 461 alin. (2) este valabilă în cazul tuturor căilor de atac, independent de soluțiile pe care Noul Cod le prevede în mod firesc la fiecare cale de atac. Așa fiind, ar fi greșit să se susțină, de exemplu, că la recurs o atare soluție nu este posibilă, deoarece art. 496 alin. (2) dispune că, în caz de admitere a recursului, hotărârea atacată poate fi casată, în tot sau în parte. Prevederea din art. 461 alin. (2) reprezintă o normă specială, aplicabilă în toate cazurile în care sunt îndeplinite cerințele textului”[14].
Art. 472 noul C. pr. civ. reglementează posibilitatea părții de a formula apel incident „în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe”, iar art. 491 noul C. pr. civ. prevede că recursul incident poate fi exercitate în cazurile prevăzute la art. 472, care se aplică în mod corespunzător[15], recurentul având însă obligația de a își întemeia recursul pe motivele de casare reglementate de art. 488 noul C. pr. civ.[16].
Așadar, având în vedere, pe de o parte, posibilitatea părților de a formula apel și recurs incident și, pe de altă parte, faptul că aceste căi de atac pot fi îndreptate deopotrivă și împotriva considerentelor unei hotărâri judecătorești, din coroborarea prevederilor citate rezultă, implicit, posibilitatea părților de a promova aceste căi de atac, incidente, doar împotriva considerentelor unei hotărâri.
Interesul. Nu putem fi de acord cu opiniile jurisprudențiale care nu consideră admisibile apelul sau recursul incident împotriva considerentelor, apreciind că partea ar putea formula doar o cale de atac principală împotriva considerentelor unei hotărâri[17].
De fapt, există situații variate în care o parte ar avea interesul de a formula apel sau recurs incident împotriva considerentelor hotărârii judecătorești, după cum vom dezvolta în cele ce urmează[18].
Revenind la exemplul analizat supra, într-un litigiu având ca obiect constatarea nulității unui act juridic, solicitată fie prin cererea principală (sau, în materia contenciosului administrativ, anularea unui act administrativ), fie printr-o cerere reconvențională, reclamantul ar putea invoca o serie de motive prin care să susțină nulitatea actului contestat, prin raportare la încălcarea a diferite norme juridice. Dacă instanța ar admite cerere de chemare în judecată prin raportare doar la anumite motive de fapt și de drept susținute, înlăturând celelalte motive ca neîntemeiate, pârâtul ar putea formula apel (sau, în cazul contenciosului administrativ, recurs) împotriva hotărârii de primă instanță prin care ar urmări infirmarea soluției de admitere a cererii de chemare în judecată.
Raportat la soluția favorabilă obținută, reclamantul nu ar avea per se interesul de a promova cale de atac împotriva acesteia în termenul prevăzut de lege, chiar și în condițiile în care instanța nu a apreciat toate motivele de nulitate invocate de către acesta ca fiind întemeiate. Însă, după ce pârâtul atacă hotărârea, respectiv după expirarea termenului de apel sau, după caz, recurs, reclamantul ar putea formula apel sau recurs incident împotriva considerentelor hotărârii pronunțate, urmărind reanalizarea motivelor de nulitate care au fost înlăturate de prima instanță în raport de calea de atac principală declarată de partea adversă.
Altfel spus, în contextul analizării căii de atac principale formulate de pârât, instanța de control judiciar ar fi învestită și cu o cale de atac incidentă formulată împotriva considerentelor. În ipoteza în care instanța ierarhic superioară ar considera că motivele de nulitate în baza cărora cererea de chemare în judecată a fost admisă ar fi nefondate, ar putea analiza din nou, pe calea apelului sau recursului incident, acele motive de nulitate înlăturate de prima instanță, considerându-le întemeiate și, pe cale de consecință, ar înlocui aceste considerente cu propriile considerente și ar menține soluția de admitere a cererii introductive[19].
Același principiu s-ar aplica și în cazul soluționării unui apel, în care intimatul ar formula anumite apărări față de apelul declarat de partea adversă, iar instanța de apel ar reține că doar unele apărări ar fi întemeiate, înlăturându-le pe celelalte, pe fond respingând apelul ca nefondat. În acest condiții, intimatul ar putea formula recurs incident (evident, sub condiția ca decizia din apel să fie susceptibilă de recurs) față de recursul principal al apelantului, prin care să critice considerentele deciziei din apel sub aspectul apărărilor care au fost înlăturate de instanță[20].
De altfel, în lipsa formulării unei căi de atac împotriva considerentelor prin care prima instanță a reținut că unele motive invocate de către reclamant ar fi nefondate, acele considerente ar dobândi autoritate de lucru judecat prin neatacare, reclamantul având, în mod evident, interesul de a critica considerentele nefavorabile ale primei instanțe inclusiv din acest punct de vedere[21].
Soluția pronunțată de instanță. Nu în ultimul rând, referitor la soluția ce poate fi dispusă de instanța învestită cu soluționarea apelului incident sau a recursului incident formulat împotriva considerentelor, art. 461 alin. (2) noul C. pr. civ. prevede că, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.
Apreciem că soluția de înlăturare a considerentelor criticate și înlocuirea acestora cu propriile considerente ar trebui să fie în linie cu soluțiile ce pot fi dispuse de instanțele de judecată în cazul admiterii apelului sau, după caz, a recursului.
Mai exact, în ipoteza apelului promovat împotriva considerentelor, în cazul admiterii cererii de apel, soluția instanței va fi de schimbare în parte a sentinței apelate, sub aspectul considerentelor criticate, în sensul înlocuirii acestora cu propriile considerente.
Corelativ, în cazul admiterii recursului, soluția va fi de casare în parte a hotărârii recurate, din nou, în ceea ce privește considerentele atacate de partea care a declarat recurs și, în rejudecare, înlocuirea acestora cu propriile considerente.
Considerentele primei instanțe împotriva cărora nu s-a formulat cale de atac intră în autoritatea de lucru judecat, așa cum rezultă din interpretarea art. 430 alin. (2) NCPC.
În aceste condiții, dacă apelanta-pârâtă era nemulțumită de modalitatea în care prima instanță a dezlegat problema de drept referitoare la incidența Legii nr. 190/1999, ar fi trebuit să exercite calea de atac împotriva considerentelor în baza art. 461 alin. (2) NCPC” (Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, Decizia civilă nr. 257/09.02.2017).
[12] „Față de limitele efectului devolutiv prevăzute de art. 476 și urm. Cod procedură civilă, precum și față de faptul că ne aflăm în apelul pârâtei, Curtea constată că aspectele reținute de prima instanță și apreciate a fi conforme legii nu mai pot fi cercetate deoarece nu acestea au constituit motivul anulării deciziei de concediere contestate în prezenta cauză, ele dobândind, astfel autoritate de lucru judecat. Ele nu au fost contestate nici de reclamant conform art. 461 alin. (2) Cod procedură civilă” (Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Decizia nr. 1223/27.02.2017).
[13] În acest sens, a se vedea Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, Decizia nr. 309/20.01.2017.
[14] V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentat și adnotat, Vol. I, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pp. 1281 și 1282.
[15] În ceea ce privește regulile de drept aplicabile în soluționarea recursului incident, doctrina este unanimă în a aprecia că „Cazurile și condițiile în care se pot exercita recursul incident și recursul provocat, ca și regulile privind depunerea lor sunt aceleași ca și la apel, astfel că facem trimitere la art. 472-474, care se aplică în mod corespunzător” (V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), op. cit., p. 1370).
„În favoarea intimatului care nu a declarat recurs înăuntrul termenului legal s-a recunoscut posibilitatea de a recurge la recursul incident sau la cel provocat, cu scopul de a obține reformarea hotărârii. […] În privința momentului limită până la care poate fi declarat recursul incident, textul art. 472 NCPC, aplicabil și în cazul recursului, trebuie coroborat cu prevederile art. 474 alin. (1) NCPC, conform cărora recursul incident se depune odată cu întâmpinarea la recursul principal, adică în termen de 30 de zile de la data primirii motivelor recursului principal” (C.G. Frențiu, D.L. Băldean, Noul cod de procedură civilă comentat, Ed. Hamangiu, București, 2013, p. 692).
[16] „[…] criticile prin care se susține că, prin considerentele hotărârii recurate, instanța a dat dezlegări greșite unor probleme de drept (…) ar putea fi încadrate în motivul de casare prevăzut de (…) art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC – dacă pretinsa dezlegare greșită privește normele dreptului substanțial” (G. Boroi, op. cit., p. 24).
[17] „Apelul incident este reglementat de dispozițiile art. 472 C. pr. civ. potrivit cărora «intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe».
Potrivit acestor dispoziții legale, una din caracteristicile apelului incident este aceea ca intimatul trebuie să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, mai exact să fi căzut în pretenții în fața primei instanțe.
Pe de altă parte, dispozițiile actualului cod de procedură civilă consacră posibilitatea declarării apelului împotriva considerentelor, arătând la art. 461 alin. (2) că instanța «admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii».
Făcând aplicarea acestor considerații teoretice la speța de față, curtea constată că, prin apelul incident formulat de apelanta – reclamantă nu se tinde la schimbarea soluției primei instanțe, mai ales că reclamanta nu a căzut în pretenții, acțiunea fiindu-i admisă în totalitate, ci doar la înlăturarea anumitor considerente, critica la considerente putând fi formulată exclusiv pe cale apelului principal și nu a celui incident” (Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, Decizia civilă nr. 26A/16.01.2017).
[18] „Curtea, în urma deliberării, cercetând excepția inadmisibilității apelului incident, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, din perspectiva dispozițiilor art. 461 alin. (2) și art. 472 alin. (1) noul C. pr. civ., apreciază excepția invocată ca fiind nefondată și ca atare urmează a o respinge, curtea statuând că, prin intermediul apelului incident ce vizează considerentelor hotărârii atacate, ipoteza normei legale expuse în cuprinsul cererii este întrunită, astfel încât apelul incident urmează a fi analizat din perspectiva motivelor formulate” (Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a civilă, Decizia civilă nr. 27/16.01.2017).
[19] În acest sens, Curtea de Apel București, Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Decizia nr. 344/23.01.2017.
[20] „[…] art. 461 alin. (2) NCPC permite declararea unei căi de atac numai împotriva considerentelor hotărârii, fără a se ataca soluția din dispozitiv, dacă atare conduită corespunde interesului procesual al părții care o promovează; întrucât textul nu distinge, rezultă că această cale de atac este atât la îndemâna părții care a câștigat procesul, cât și a celei care l-a pierdut […]” (subl. ns., G. Boroi, op. cit., pp. 25-27).
[21] În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă, Decizia nr. 773/12.05.2017 și Decizia nr. 968/26.05.2016, Curtea de Apel București, Secția a V-a civilă, Decizia civilă nr. 255/09.02.2017.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.