Uniunea Europeană – spațiu de securitate și justiție în vederea unei legi penale europene
Bogdan Buneci - iulie 1, 2019Prin Legea nr. 13/2008[11] România a ratificat Tratatul de la Lisabona, iar conform art. 11 alin. (2) din Constituția României, republicată, tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Astfel, Tratatul de la Lisabona, deși nu conține nicio dispoziție prin care s-ar institui în mod oficial supremația dreptului Uniunii asupra legislației naționale (mai ales din punct de vedere penal), totuși în Declarația cu privire la supremație se reamintește că în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, tratatele și legislația adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre, în condițiile prevăzute de jurisprudența Curții (din jurisprudența Curții de Justiție reiese că supremația dreptului comunitar este un principiu fundamental al dreptului comunitar, ceea ce presupune că dreptului născut din tratat nu ar putea, dată fiind natura specifică originală, să i se opună din punct de vedere juridic un text intern, indiferent de natura acestuia – hotărârea din 15 iulie 1964, în cauza C-6/64, Costa c. ENEL). Din cele arătate mai sus putem concluziona că orice reglementare europeană, mai ales deciziile-cadru, sunt obligatorii pentru dreptul intern, existând obligația pentru Parlament de a introduce în legislația națională reglementările cuprinse în aceste decizii.
Tratatul de la Lisabona arată în dispozițiile art. 4 că, în conformitate cu art. 5, orice competență care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre. Referitor la art. 5, acesta prevede că în temeiul principiului subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional sau local. În temeiul principiului proporționalității acțiunea UE, în conținut și formă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Într-o Directivă recentă a Parlamentului European și a Consiliului[12] se prevede că principiul proporționalității este unul din principiile generale ale dreptului UE și că exercitarea libertăților fundamentale garantate de TFUE ar trebui să îndeplinească patru condiții, respectiv:
– să se aplice în mod nediscriminatoriu;
– să fie justificate de obiective de interes public;
– să fie adecvate pentru a garanta obiectivul pe care îl urmăresc;
– să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv (hotărârea Curții de Justiție din 30 noiembrie 1995, C-55/94, Gebhard, ECLI:EU:C:1995:411, punctul 37).
Același tratat oferă dreptul Consiliului European de a defini orientările strategice ale planificării legislative și operaționale în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție (SLSJ) – art. 68.
Spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ) dezvoltat prin Tratatul de la Lisabona a conferit mai multe prerogative pentru Curtea de Justiție a Uniunii Europene care are atribuțiile prevăzute în dispozițiile art. 251-281 din TFUE. Întrucât în cadrul Consiliului Uniunii Europene există regula unanimității încă de la adoptarea Tratatului de la Lisabona s-a prevăzut ca în viitor să fie abandonată această regulă, astfel că în anul 2018 și 2019 Comisia Europeană a comunicat Consiliului European, Parlamentului European și Consiliului posibilitatea de a utiliza votul majoritar și nu unanimitatea în anumite domenii, pentru ca procesul de luare al deciziilor să devină mai rapid și mai eficient.
De asemenea, mai putem releva că în anul 2011 Comisia Europeană a comunicat Parlamentului European[13] relații cu privire la protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, precizând care sunt provocările în materie de politică penală și propunând o reformă a Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF[14]) ca mijloc de consolidare a eficacității și a eficienței investigațiilor administrative. În acest sens, Comisia a comunicat că sunt încă, cu toate încercările de apropiere a normelor UE, diferențe considerabile între legislațiile statelor membre, existând și absența unui cadru comun și uniform în materie de drept penal. Chiar dacă acest lucru se referă la infracțiuni împotriva bugetului Uniunii Europene, Comisia a semnalat faptul că există variații mari ale definițiilor infracțiunilor penale relevante, cum ar fi deturnarea de fonduri sau abuzul de putere, ale sancțiunilor și ale termenelor de prescripție aplicabile infracțiunilor penale; conceptul de funcționar public în ceea ce privește normele anticorupție care variază de la țară la țară, dar și faptul că în unele state nu este posibilă tragerea la răspundere penală a celor care comit infracțiuni în numele unei companii sau în numele unei persoane juridice. În acest sens, se propune consolidarea dreptului penal material ce reprezintă o piatră de temelie a acțiunilor UE de prevenire și combatere a prejudicierii bugetului UE. Tot în anul 2011, Comisia Europeană a făcut din nou o Comunicare[15], poate printre cele mai importante, cu privire la aplicarea eficientă a politicilor UE prin legea penală, în care se arată că tot ceea ce se întreprinde din punct de vedere al legislației penale în cadrul Uniunii trebuie să garanteze drepturile fundamentale așa cum sunt ele înscrise în Convenția (europeană) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Ca principii generale care ar trebui respectate ar fi principiul subsidiarității (UE poate legifera doar dacă obiectivul respectiv nu poate fi atins mai eficace prin măsuri la nivel național, regional și local), cât și chestiunile amintite anterior referitoare la drepturile fundamentale. În această analiză a Comisiei se arată că legiuitorul UE ar trebui să urmeze două etape atunci când se iau măsuri de drept penal, și anume: 1. decizia de a adopta sau nu măsuri de drept penal, și aici se referă la principiul necesității și proporționalității în sensul că se pot aplica sancțiuni de drept penal ca măsură de ultimă instanță, în contextul în care alte sancțiuni de natură administrativă sau civilă nu ar putea asigura în mod eficient aplicarea politicii la nivelul UE; 2. principiile care stau la baza deciziei privind tipul măsurilor de drept penal care trebuie adoptate să fie limitate conform art. 83 din Tratat la norme minime, iar cu privire la principiul securității juridice, pentru ca acestea să aibă un efect direct asupra cetățenilor, trebuie transpuse în legislația națională. Cu privire la sancțiuni, acestea ar putea fi făcute, de exemplu, prin amenzi, încarcerare sau interzicerea unor drepturi. Și cu privire la aceste aspecte trebuie respectate condiția necesității și a proporționalității.
Uniunea Europeană a pus în practică prevederile art. 82 din Tratat prin Directiva 2014/41/UE[16] prin care a fost adoptat Ordinul european de anchetă în materie penală ce urmărea instituirea unui sistem cuprinzător pentru obținerea probelor în cazurile cu o dimensiune transfrontalieră, ordin ce cuprinde măsurile de investigare destinate strângerii probelor. Menționăm faptul că această directivă trebuie pusă în aplicare ținând cont de alte directive ale Parlamentului European și ale Consiliului care se referă la drepturile procesuale în procedurile penale și care nu trebuie să încalce dreptul la viață privată sau dreptul de proprietate în funcție de dreptul intern. Se recunoaște principiul ne bis in idem ca principiu fundamental în dreptul Uniunii, în sensul că autoritatea executantă ar trebui să aibă dreptul să refuze executarea unui ordin european de anchetă dacă executarea acestuia ar fi contrară principiului respectiv. Directiva este destul de complexă, cuprinzând mai multe capitole în care se arată ce reprezintă ordinul european de anchetă și obligația de executare a acestuia, domeniul de aplicare a ordinului european de anchetă, tipuri de proceduri pentru care poate fi emis ordinul, conținutul acestuia, proceduri și garanții pentru statul emitent, proceduri și garanții pentru statul executant, care sunt motive de nerecunoaștere sau de neexecutare, transferul probelor, căile de atac, temeiuri pentru amânarea recunoașterii sau executării, dispoziții specifice pentru anumite măsuri de investigare, mergând până la audierea prin videoconferință sau folosirea investigatorilor sub acoperire. Trebuie să precizăm faptul că deși directiva privește ordinul european de anchetă pentru strângerea probelor ca urmare a comiterii unor infracțiuni transfrontaliere, aceasta cuprinde mai mult proceduri necesare pentru strângere probelor având tangență mai puțin cu dreptul penal material, menționându-se doar în art. 17 din Directivă răspunderea penală privind funcționarii.
Mai putem remarca faptul că există anumite planuri de acțiune multianuale (2014-2018; 2019-2023) privind E-justiția europeană în care sunt confirmate orientările Consiliului pentru realizarea eurojustiției la nivel european. Aceste planuri privesc strategia de acțiune în domeniul justiției prin accesul la informații, accesul la instanță și procedurile extrajudiciare în situațiile transfrontaliere, comunicarea între autoritățile judiciare, precum și monitorizarea acestor acțiuni.
Așa cum se arăta și în programul de la Stockholm[17]: „Spațiul european de libertate, securitate și justiție reprezintă, împreună cu strategia Europa 2020, un element-cheie al răspunsului UE la provocările globale pe termen lung, ce contribuie la consolidarea și dezvoltarea modelului european de economie socială de piață în secolul 21”. Astfel, se prevedea că spațiul european de libertate, securitate și justiție trebuie să fie un spațiu în care, pentru toți oamenii, inclusiv pentru resortisanții țărilor terțe, să fie efectiv respectate drepturile fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Dreptului penal, ca domeniu de acțiune al Uniunii Europene, i s-a stabilit cadrul juridic fundamental prin Tratatul de la Lisabona în care strategia de justiție penală ce a fost pusă în aplicare până în prezent a trebuit să respecte principii fundamentale, și ne-am referi aici la principiul subsidiarității și al coerenței care a ghidat politica UE în ceea ce privește apropierea dreptului penal material și procedural. Din acest motiv politicile interne și externe din domeniul libertății, securității și justiției au fost legate în mod indisolubil, iar continuitatea și coerența acestora a existat și există și în prezent, precum și o complementaritate dintre acțiunile Uniunii și cele ale statelor membre.
Interesul Uniunii Europene a fost acela de a realiza progrese reale astfel încât a fost necesară stabilirea unor standarde minime (ne-am referi aici la drepturile procedurale), precum și de înțelegerea diferitelor tradiții și metode juridice ale statelor membre. A fost necesară constituirea unei culturi comune în acest domeniu.
În acest sens, putem exemplifica aici, pe lângă stabilirea unor norme minime privind definiția infracțiunilor și a sancțiunilor penale, necesitatea și proporționalitatea privind alegerea măsurilor de drept penal care trebuie incluse într-un instrument legislativ, acționându-se în diferite domenii, cum ar fi sectorul financiar, combaterea fraudei, protecția monedei euro împotriva contrafacerii prin dispoziții de drept penal, privind protecția datelor, protecția mediului, politici privind piața internă.
Am putea da ca exemplu o serie de directive ale UE care au fost incluse și în legislația penală românească sub diferite forme, fie prin legi speciale, fie prin inserarea ca infracțiuni în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014, și anume: Directiva privind combaterea terorismului, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestora, Directiva privind noile substanțe psihoactive referitoare la consumul de droguri, privind controlul achiziționării și deținerii de arme, privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, privind combaterea fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin mijloace de drept penal, privind combaterea prin măsuri de drept penal a spălării banilor, privind atacurile împotriva sistemelor informatice sau cooperarea judiciară internațională în materie penală (extrădarea, predarea în baza unui mandat european de arestare, transferul de proceduri în materie penală, recunoașterea și executarea hotărârilor, transferarea persoanelor condamnate, asistența judiciară în materie penală și alte forme de cooperare judiciară în materie penală[18]).
Putem spune cu certitudine că avem un drept penal european care sigur are o structură diferită de dreptul penal al fiecărui stat membru, însă prin includerea directivelor fie în mod direct, fie prin legi penale speciale în cadrul sistemelor de drept penal național s-a făcut un pas important în includerea acestui sistem de drept în cadrul Uniunii Europene.
Prin acest sistem de drept penal s-a asigurat consecvența referitoare la consolidarea securității juridice și la facilitarea punerii în aplicare a legislației UE pentru infracțiunile care se comit în cadrul Uniunii Europene.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[11] Legea nr. 13/2008 pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului de instituire a Comunității Europene, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007, publicată în M. Of. nr. 107 din 12 februarie 2008.
[12] Directiva UE 2018/958 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2018 privind efectuarea unui test de proporționalitate înainte de adoptarea unor reglementări referitoare la profesii.
[13] Comunicarea Consiliului către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin măsuri de drept penal și investigații administrative. O politică integrată pentru a proteja banii contribuabililor – Bruxelles 26.05.2011 – COM(2011) 293 final; SEC 211 621 final.
[14] Oficiul European de Luptă Antifraudă este o instituție înființată în anul 1999 care se ocupă de protejarea intereselor Uniunii Europene, lupta împotriva fraudei, corupției sau a oricărei alte activități ilegale, inclusiv împotriva celor apărute în cadrul instituțiilor europene.
[15] Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Consiliu Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – către o politică penală a UE: asigurarea unei puneri în aplicare eficiente a politicilor UE prin legea penală.
[16] Directiva 2014/41 UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind Ordinul european de anchetă în materie penală.
[17] Comisia Europeană – Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție pentru cetățenii Europei. Plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Programului de la Stockholm – Bruxelles 20.04.2010 COM (2010) 171 final.
[18] Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată în M. Of. nr. 411 din 27 mai 2019.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.