Unele delimitări conceptuale privind serviciile funerare şi prestatorii acestora

În ceea ce privește pregătirea pentru înmormântare, mai precis îngrijirile mortuare ce sunt adresate direct corpului defunctului, precum manoperele de spălare și igienizare, îmbălsămare și tanatopraxie, acestea nu pot fi realizate – ca efect al încheierii unui contract de prestări servicii între prestatorul de servicii funerare și persoana care dispune cu privire la înmormântare – decât de un tanatopractor angajat cu contract de muncă de către prestatorul de servicii funerare.

Dovada că prestatorul de servicii funerare are angajat un tanatopractor constituie condiție sine qua non atât pentru obținerea avizului consiliului local al unității administrativ-teritoriale în care își desfășoară activitatea [art. 9 alin. (1) lit. b) pct. 1 din norme], cât și pentru autorizarea sanitară pentru prestarea de servicii funerare [alin. (2) lit. f) din anexa nr. 1 din norme]. Prestatorii de servicii funerare sunt avizați de consiliile locale din punct de vedere al capacității financiare și profesionale iar, întrucât vor avea angajat un tanatopractor și vor realiza la cerere îmbălsămări și lucrări de estetică mortuară, spațiile în care își desfășoară activitatea trebuie să îndeplinească condiții igienico-sanitare bine definite, iar activitatea, fiind una de risc, trebuie să fie autorizată de către direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București. În mod similar, avem autorizarea sanitară a cimitirelor pentru activități de înmormântare/înhumare (anexa nr. 4 la norme) și cea a crematoriilor umane pentru activități de incinerare a persoanelor decedate (anexa nr. 8 la norme).

Tanatopractorul trebuie să dețină diploma de absolvire a programului de formare teoretică și practică[18] în urma căruia a obținut dreptul de liberă practică cu dreptul de a completa și semna certificatul de îmbălsămare[19]. Tanatopractorii, în urma promovării examenului național primesc nu numai dreptul de a semna certificatele de îmbălsămare ci și „poartă întreaga responsabilitate a efectuării acestei proceduri”[20].

Certificatul de îmbălsămare conține, printre altele, și următoarele mențiuni: faptul că a). procedura de îmbălsămare și/sau tanatopraxie nu a urmărit conservarea definitivă a corpului defunctului; b). s-au folosit numai substanțe chimice standardizate a căror compoziție a fost, potrivit legii, avizată conform H.G. nr. 617/2014, cu modificările și completările ulterioare, din care un eșantion cu 50 ml de substanță se află depus lângă decedat; c). s-a avut în vedere ca prin metoda folosită să se constituie riscuri biologice, ocupaționale și pentru mediu cât mai reduse; d). o brățară cu datele de identificare ale firmei de pompe funebre care a acordat serviciile funerare, îngrijirile mortuare și serviciile de tanatopraxie s-a aplicat pe mâna dreaptă/stângă a decedatului.

Aceste mențiuni privesc metodele și tehnicile de tanatopraxie reglementare în cadrul capitolului III din norme. Potrivit art. 17 alin. (1) din norme: „Produsele folosite la conservarea cadavrului, precum cele folosite la îmbălsămare/tanatopraxie trebuie să facă parte din categoria produselor biocide și să fie avizate/autorizate conform prevederilor H.G. nr. 617/2014, cu modificările și completările ulterioare”[21], folosirea altor produse decât cele menționate constituind contravenție sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei.

De asemenea, potrivit art. 17 alin. (2) și (3) din norme, produsele biocide folosite la îmbălsămare/tanatopraxie trebuie utilizate în conformitate cu prevederile din actul administrativ de punere pe piață a produselor respective și în cantități care să nu ducă la conservarea definitivă a corpului, pentru a evita contaminarea solului și a permite reînhumările ulterioare. În cazul înhumării, eșantioane din aceste substanțe în flacoane din material plastic de minimum 50 ml, cu dop autosigilant și etichetate, trebuie puse alături de defunct în sicriu iar pe etichetă se consemnează denumirea produsului, denumirea producătorului, numărul avizului, precum și firma de servicii funerare care a realizat îngrijirile mortuare. Încălcarea art. 17 alin. (2) și (3) din norme constituie de asemenea contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 la 5000 de lei.

În pus, potrivit art. 19 din norme, este obligatorie și aplicarea unei brățări – care nu se confecționează din materiale biodegradabile – în jurul încheieturii mâinii drepte sau stângi a decedatului pe care sunt imprimate datele de identificare ale firmei care a acordat serviciile funerare, îngrijirile mortuare și serviciile de tanatopraxie, aceasta având rolul de servi la identificarea prestatorului de servicii funerare în cazul unei plângeri ulterioare și pentru responsabilizarea acestuia[22]. Neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 500 lei la 1000 lei.

Întrebarea care se pune este: cine este subiectul activ al acestor contravenții? Persoana fizică, tanatopractorul, sau persoana juridică, prestatorul de servicii funerare? În ceea ce ne privește considerăm că numai tanatopractorul poate răspunde contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 17 alin. (1)-(3) și art. 19 din norme.

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții[23]. Ca și tehnică de reglementare, în jurisprudență s-a statuat că „răspunderea poate fi instituită în normele speciale, fie în mod expres – când se precizează explicit în norma contravenționala că persoana juridica răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții și care este sancțiunea aplicabila, fie implicit – când este evident, chiar în lipsa unei prevederi exprese, că acea contravenție poate fi comisa numai de către o persoana juridica, în funcție de specificul faptei prevăzute în actul normativ care stabilește fapta contravențională și sancțiunea aplicabilă”[24]. În cazul nostru, normele contravenționale nu precizează explicit că prestatorul de servicii răspunde pentru săvârșirea acestor contravenții. Cum numai tanatopractorul are dreptul de a efectua îmbălsămări/tanatopraxii și de a semna certificatul de îmbălsămare, fără a avea nevoie de contrasemnătura altei persoane, certificat prin care tanatopractorul atestă tocmai executarea obligațiilor a căror încălcare constituie contravenție, nu putem decât concluziona că persoana juridică, prestatorul de servicii funerare, nu va răspunde contravențional, numai tanatopractorul purtând avea calitatea de subiect activ al acestor contravenții[25].

În concluzie, serviciile funerare prevăzute de art. 21 alin. (1) din lege și art. 2 alin. (1) din norme nu pot fi realizate în întregime exclusiv de prestatori de servicii funerare, o parte din acestea putând fi îndeplinite numai de către alte persoane juridice. De asemenea, unele dintre serviciile funerare pot fi realizate și separat. Toate servicii funerare privesc exclusiv rămășițele pământești ale defunctului, motiv pentru care serviciul religios oficiat de reprezentanții cultelor cu ocazia înmormântării nu se consideră prestare de servicii funerare, acesta adresându-se nu corpului, ci sufletului celui trecut la cele veșnice.

Prestatorii autorizați sanitar pentru prestarea de servicii funerare pot realiza servicii precum primirea comenzii pentru înmormântare, transportul persoanei decedate, pregătirea pentru înmormântare, așezarea pe catafalc și organizarea ceremoniei de ultim rămas bun, la organizarea serviciilor funerare, potrivit art. 2 alin. (2) din lege, persoanele obligate să dispună cu privire la înmormântare și prestatorii serviciilor funerare fiind obligați să colaboreze între ei, să țină cont de voința exprimată în timpul vieții de către defunct sau, în lipsa acesteia, să țină seama de apartenența religioasă a defunctului. Cimitirele autorizate sanitar pentru activități de înmormântare/înhumare asigură servicii funerare precum înmormântarea, înhumarea, exhumarea și exhumarea. Crematoriile autorizate sanitar pentru activități de incinerare a persoanelor decedate realizează servicii funerare precum incinerarea, preluarea urnei și așezarea acesteia în nișa specială, predarea urnei.

În încheiere mai trebuie să precizăm că numai prestatorii de servicii funerare – nu angajații acestora, precum tanatopractorii, sau alte persoane care realizează unele servicii funerare, precum cimitirele și crematoriile – au obligația de a constitui un fond de garantare pentru plata despăgubirilor datorate în cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii defectuoase a prestărilor de servicii funerare. Potrivit art. 27 alin. (2) din lege, constituie fond de garantare fie suma depusă într-un cont special la banca la care operatorul economic are deschis contul curent, fie garanția bancară sau asigurarea de malpraxis încheiată la valoarea fondului de garantare. Nivelul fondului de garantare este stabilit la nivelul contravalorii a cinci ajutoare de înmormântare[26], cu obligativitatea majorării acestui fond în funcție de actualizările anuale ale cuantumului acestui ajutor și de realimentare în cazul plății de despăgubiri.

Bibliografie:

Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în M. Of. nr. 410 din data de 25 iulie 2001.
Legea nr. 104 din 27 martie 2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, republicată în M. Of. nr. 213 din data de 25 martie 2014.
H.G. nr. 955 din 15 iunie 2004 pentru aprobarea Reglementărilor-cadru de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, publicată în Monitorul Oficial nr. 660 din data de 22 iulie 2004.
Legea nr. 296 din 28 iunie 2004 privind Codul consumului, republicată în M. Of. nr. 224 din data de 24 martie 2008.
H.G nr. 857 din 24 august 2011 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice, publicată în M. Of. nr. 621 din data de 1 septembrie 2011.
Camera Deputaților, Expunere de motive la Proiectul de Lege privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, disponibilă la http://www.cdep.ro/proiecte/2009/500/90/2/em592.pdf [consultată la data de 20.04.2017].
Consiliul Legislativ, Aviz referitor la propunerea legislativă privind cimitirele și serviciile funerare, disponibil la http://www.cdep.ro/proiecte/2009/500/90/2/cl592.pdf [consultat la data de 20.04.2017].
Legea nr. 102 din 8 iulie 2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, publicată în M. Of. nr. 520 din data de 11 iulie 2014.
H.G. nr. 617 din 23 iulie 2014 privind stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, publicat în M. Of. nr. 589 din data de 6 august 2014.
Proiectul Hotărârii de Guvern pentru aprobarea normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare, elaborat de Ministerul Sănătății, disponibil la adresa http://old.ms.ro/documente/HG_1233_2516.pdf [consultat la data de 22.06.2017].
Nota de fundamentare la H.G. nr. 741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului de garantare, disponibilă la adresa http://gov.ro/fisiere/subpagini_fisiere/NF_HG_741-2016.pdf [consultată la data de 22.06.2017].
H.G. nr. 741 din 12 octombrie 2016 pentru aprobarea Normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului de garantare, publicată în M. Of. nr. 843 din data de 24 octombrie 2016.
Ordinul nr. M.117 din 4 octombrie 2016 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și administrarea cimitirelor militare, publicat în Monitorul Oficial nr. 854 din 27 octombrie 2016.
Legea nr. 7 din 16 februarie 2017 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017, publicată în M. Of. nr. 128 din data de 17 februarie 2017.
Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 907/R/2012, disponibilă pe http://www.tribunalulcluj.ro/juris_hotarari/pv_contraventie/6178%20211%202011.pdf [consultată la data de 21.06.2017].
Filip Pavel, Partea sufletului. Un vechi obicei juridic de sorginte romană, încorporat în conținutul desemnat prin noțiunea de „sarcină a moștenirii”, în Revista română de jurisprudență nr. 4/2016, p. 179-184.
Silviu-Dorin Șchiopu, Contravenții prevăzute de Legea nr. 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane și serviciile funerare, în Revista Universul Juridic nr. 5/2017, p. 127-139.


[18] Programele de formare pentru tanatopractori ar fi trebuit să fie organizate în parteneriat cu institutele de medicină legală din centrele universitare și serviciile de medicină legală județene, respectiv a municipiului București care pot oferi atât baza practică, cât și posibilitatea participării cadrelor universitare, precum și cu alți furnizori de formare acreditați în domeniul tanatopraxiei, entități publice și/sau private, în baza unor curricule de pregătire cu caracter național, aprobate prin ordin al ministrului sănătății, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a normelor, ceea ce nu s-a întâmplat încă.

[19] Certificatul de îmbălsămare/tanatopraxie servește la certificarea îmbălsămării cadavrului, în vederea transportului în altă localitate decât cea în care s-a produs decesul, situată la minimum 30 km, și pentru depunerea la capelă/spații publice, cu sicriul deschis.

[20] Guvernul României, Nota de fundamentare la H.G. nr. 741/2016 pentru aprobarea Normelor tehnice și sanitare privind serviciile funerare, înhumarea, incinerarea, transportul, deshumarea și reînhumarea cadavrelor umane, cimitirele, crematoriile umane, precum și criteriile profesionale pe care trebuie să le îndeplinească prestatorii de servicii funerare și nivelul fondului de garantare, p. 5, disponibilă la adresa http://gov.ro/fisiere/subpagini_fisiere/NF_HG_741-2016.pdf [consultată la data de 26.11.2016].

[21] H.G. nr. 617 din 23 iulie 2014 privind stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide, publicat în M. Of. nr. 589 din data de 6 august 2014.

[22] Guvernul României, Nota de fundamentare la H.G. nr. 741/2016, p. 7.

[23] Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în M. Of. nr. 410 din data de 25 iulie 2001.

[24] A se vedea Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, decizia civilă nr. 907/R/2012, disponibilă pe http://www.tribunalulcluj.ro/juris_hotarari/pv_contraventie/6178%20211%202011.pdf [consultată la data de 21.06.2017].

[25] Normele prevăd și o situație când se precizează explicit în norma contravenționala că persoana juridica va răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții. Astfel, potrivit art. 39 alin. (1), fiecare persoană decedată care urmează să fie incinerată va avea datele de identificare (nume, sex și data nașterii) atașate sub forma unei brățări aplicate în jurul articulației gleznei sau mâinii, obligația etichetării revenind firmei de pompe funebre, care preia decedatul și efectuează transportul acestuia, neîndeplinirea acestei obligații constituind contravenție sancționată cu amendă de la 500 lei la 1000 lei.

[26] Cuantumul ajutorului de deces este de 3.131 lei, a se vedea art. 17 lit. (a) din Legea nr. 7 din 16 februarie 2017 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017, publicată în M. Of. nr. 128 din data de 17 februarie 2017.

Unele delimitări conceptuale privind serviciile funerare și prestatorii acestora was last modified: ianuarie 22nd, 2020 by Silviu-Dorin Șchiopu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista