Strategii de combatere și prevenire a traficului de droguri

Introducere

Criminalitatea a fost şi este o problemă crucială nu doar la nivel național, ci și internațional, preocupările de ameliorare a situației axându-se tot mai mult pe găsirea unor soluții eficiente de prevenire și combatere a criminalității. Prevenirea şi combaterea traficului de droguri denotă o relevanţă deosebită în contextul proceselor de integrare europeană şi de extindere a Uniunii Europene, care se desfăşoară paralel cu expansiunea reţelelor criminalităţii organizate transnaţionale. Amploarea pe care o cunoaşte criminalitatea internaţională şi faptul că aceasta afectează toate statele lumii, le-a determinat pe acestea să dezvolte colaborarea internaţională în vederea combaterii acestui fenomen. Flagelul circulaţiei ilegale a drogurilor reprezintă, actualmente, fenomenul cel mai plurivalent, temeinic şi dezastruos al lumii contemporane, în condiţiile în care, anual, miliarde de dolari şi sute de mii de oameni sunt angrenaţi în acest ,,joc” al morţii numit „circulaţia ilegală/sustragerea/extorcarea/consumul ilegal/introducerea ilegală etc. a drogurilor”. Actualitatea problemei date este condiţionată de creşterea exponenţială a numărului de persoane consumatoare de droguri, fapt ce provoacă îngrijorare în planul pericolului degradării speciei umane. În perspectivă, amploarea acestui fenomen este deosebit de îngrijorătoare datorită faptului că nu există o statistică clară şi precisă a producerii, preparării, experimentării, extragerii, prelucrării, transformării, procurării, păstrării, expedierii, transportării drogurilor şi a numărului celor decedaţi din cauza acestora.

În cele ce urmează ne propunem să abordăm în primul rând, actualitatea şi importanţa flagelului drogurilor în viaţa noastră, în viaţa socială a fiecărui individ luat în parte, deoarece acest fenomen nu poate lăsa indiferent, fără atenţie pe nimeni. În al doilea rând este o temă destul de controversată din punct de vedere penal, criminalistic, special de investigaţii, criminologic etc.; în al treilea rând, fiind o problemă actuală în majoritatea statelor globului, la noi în ţară nu este tratată pe larg, iar în unele cazuri importanţa ei este diminuată. Legea prevede pentru asemenea tip de infracțiuni doar pedeapsa cu închisoarea, altă alternativă ca pedeapsă nu există, doar închisoare pentru circulația drogurilor în scop de înstrăinare. Urmează ca autoritățile publice care efectuează activitatea specială de investigații să beneficieze de dreptul stipulat în prevederile articolului 5^1 al Legii Republicii Moldova nr. 59/2012[1] ,,de a coopera cu organele de ocrotire a normelor de drept și organizațiile internaționale prin acordarea asistenței și realizarea schimbului de informații”, iar ca rezultat al acestei activităţi, să fie depuse absolut toate eforturile de toate organele abilitate pentru a lupta cu acest fenomen și pentru a-l combate

Metode şi materiale aplicate

La elaborarea acestei publicații a fost folosit materialul teoretic, normativ și empiric. Ținând cont de specificul și caracterul complex al temei investigate, cercetarea actualului subiect a fost posibilă prin aplicarea mai multor metode de investigare ştiințifică, specifice teoriei activităţii speciale de investigaţii: metoda logică, metoda analizei comparative, analiza sistemică şi statistică etc.

Scopul cercetării rezidă în: analiza profundă atât sub aspect teoretic, cât şi sub aspect practic a reglementărilor penale, procesual-penale şi investigativ-speciale privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, evidenţierea tendinţelor comune şi a specificului diferitelor ţări în acest domeniu, a carenţelor din legislaţii şi a problemelor ce au apărut în practica judiciară a Republicii Moldova, cu propunerea soluţiilor pentru optimizarea relaţiilor de colaborare între state pentru contracararea acestui fenomen şi îmbunătăţirea legislaţiilor acestora. În funcţie de scopul preconizat ne propunem să realizăm următoarele obiective: a) cercetarea reglementării juridice a activităţii de investigaţii a cazurilor de trafic ilicit de droguri; b) elaborarea propunerilor de perfecţionare a reglementărilor normative privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri în contextul eficientizării acţiunilor speciale de investigaţii aplicate; c) înaintarea soluţiilor teoretico-practice privind cooperarea pe plan naţional şi internaţional în domeniul activităţii speciale de investigaţii privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri.

Rezultate obținute şi discuții

O realitate deloc îmbucurătoare pe care omenirea, din păcate, prea târziu a conștientizat-o este cea a circulaţiei ilegale a drogurilor cu care astăzi se confruntă, constituind consecința directă a atitudinii sale neglijente față de acest flagel. Traficul de droguri nu are frontiere geografice, reprezentând o ameninţare reală pentru fundamentul existențial al oricărei naţiuni. Înăsprirea condiţiilor de viaţă pentru majoritatea populaţiei Republicii Moldova a afectat, mai cu seamă, starea socială a familiilor marginalizate economic, iar cu aceasta şi situaţia economico-financiară a persoanelor antrenate în consumul de droguri şi de alte substanţe psihotrope[2]. Circulația ilegală a drogurilor este un fenomen care aduce atingere securității naționale. Majoritatea persoanelor implicate în astfel de acțiuni sunt persoane tinere. Pe de altă parte, avem persoane care cad în plasa infractorilor și sunt consumatoare de droguri – acestea sunt, din nou, persoanele tinere.

Datele din ultimii ani privind incidența în țara noastră a unor infracțiuni legate de droguri sunt mai mult decât îngrijorătoare. „Statistica nu arată deloc bine. De exemplu, în anul 2023, aproximativ 60% din toate sentințele pronunțate cu participarea procurorului PCCOCS sunt sentințe date pe circulația drogurilor în scop de înstrăinare. Pur matematic ne dăm seama că minim 60 de persoane pleacă anual la închisoare și acestea sunt persoane tinere. Dacă acele droguri ridicate de către autorități ar fi fost comercializate pe piața neagră, probabil ar fi rezultat mii de dosare penale privind infracțiunea de circulație a drogurilor”[3]. În structura infracțiunilor[4], mai mult de o treime au fost infracțiuni contra patrimoniului (35,4%), iar 16,9% infracțiuni în domeniul transporturilor, infracțiunile contra autorităților publice și a securității de stat au constituit 13,7%, cele contra securității și ordinii publice 5,6%, iar infracţiunile contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale 4,7%.

Proliferarea ,,afacerilor cu droguri” contribuie la creşterea fenomenului infracţional. Aceasta o confirmă datele statistice[5]. Astfel, în Republica Moldova în anul 2020 au fost înregistrate 816 de infracţiuni legate de droguri, cu 22% mai puţine decât în anul precedent; în 2021 au fost înregistrate 818 de infracţiuni legate de droguri, cu 0,9% mai multe decât în anul precedent; în 2022 au fost înregistrate 925 de infracţiuni legate de droguri, cu 13,08% mai multe decât în anul precedent; în 2023 au fost înregistrate 994 de infracţiuni legate de droguri, cu 7,46% mai multe decât în anul precedent; în anul 2024 au fost înregistrate 1075 de infracţiuni legate de droguri, cu 8,15% mai multe decât în anul precedent. Pentru perioada de zece luni ale anului curent, pe teritoriul Republicii Moldova s-au înregistrat 1085 infracțiuni legate de droguri. Producţia şi traficul ilicit de droguri reprezintă una din formele cele mai active de manifestare a crimei organizate transnaţionale. Profiturile obținute prin această activitate ilicită, care depăşesc cu mult unele afaceri legale, au făcut ca, pe lângă organizațiile mafiote tradiționale, să apară sute de grupări şi bande criminale care pun în prim planul preocupărilor lor producţia şi traficul de droguri.

În prezent, una dintre cele mai importante componente ale combaterii criminalității grave o reprezintă investigațiile speciale, mai multe acte internaționale recomandând aplicarea unor tehnici speciale în acest sens. Printre acestea se numără: Convenția ONU împotriva traficului ilicit de stupefiante și de substanțe psihotrope (20.12.1988); Convenția Consiliului Europei privind spălarea banilor, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunilor și finanțarea terorismului (1990); Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate (15.11.2000). Aceste tratate recomandă aplicarea diverselor tehnici speciale de investigații pentru strângerea de probe în cazurile infracțiunilor grave. Pentru buna desfăşurare a activităţii de cercetare este necesar ca organele judiciare să urmeze anumite principii tactice[6] şi să stabilească obiectivele generale după care trebuie să facă cercetarea[7]. Pentru depistarea grupărilor criminale care practică infracţiunile legate de droguri este necesară aplicarea procedeelor tactice, bazate pe o cercetare minuţioasă în rândul criminalilor, studierea modului lor de viaţă, dotării cu armament, izvorului de surse financiare, legăturilor cu distribuitorii de droguri, precum și luarea în evidenţă a persoanelor predispuse să comită astfel de infracţiuni.

Toate acestea determină necesitatea concentrării activităţii ofiţerilor de investigaţii la selectarea, studierea, racolarea şi repartizarea colaboratorilor confidenţiali[8], dispunerea și efectuarea măsurilor speciale de investigaţii[9] îndreptate spre coordonarea acţiunilor şi înlăturarea separării informaţionale între diverse autorităţi ale căror subdiviziuni specializate efectuează activitatea specială de investigaţii. Sunt foarte multe cazurile în care traficanţii de droguri au legături cu bande organizate specializate în exploatarea prostituţiei, a jocurilor clandestine, precum şi în falsificarea şi plasarea de monedă falsă[10]. În aceste cazuri, pe timpul efectuării măsurilor speciale de investigaţii pentru documentarea persoanelor controlate şi prelucrate informativ, eforturile subdiviziunilor specializate de la momentul depistării semnelor de infracţiune, trebuie să fie îndreptate spre acumularea probelor şi dovezilor pentru a fi utilizate în scopurile demascării infractorilor şi acţiunilor lor ilicite în cadrul procesului penal şi special de investigaţii.

Existenţa acestui fel de informaţie cere de la ofiţerii de investigaţii modelarea probabilelor contra-argumente din partea persoanelor controlate şi prelucrate informativ referitor la datele stabilite pe calea specială de investigaţii. Acest fapt permite planificarea și efectuarea la timp a măsurilor speciale de investigaţii suplimentare destinate fixării probelor şi dovezilor dobândite anterior (actele procedurale în care se consemnează rezultatele măsurilor speciale de investigaţii şi anexele la ele, inclusiv stenograma, fotografiile, înregistrările şi altele[11] etc.) şi celor noi depistate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat faptul că mijloacele speciale de investigații sunt necesare în cazul investigării traficului ilicit de droguri de către organele judiciare. Totuşi, investigația cere ca amestecul în viaţa privată şi gradul acestui amestec să fie necesar şi proporţionat. Şi, probabil, ceea ce este mai important, ea cere ca acest amestec să fie însoțit de garanții procedurale suficiente în ceea ce ține de dispunerea, efectuarea şi autorizarea lor[12], pentru a asigura că ele nu sunt utilizate în mod arbitrar, imprevizibil şi necontrolat.

Principalele tehnici speciale de investigare folosite în combaterea traficului de droguri au fost enunţate în cuprinsul art. 20 din Convenția Națiunilor Unite privind combaterea crimei organizate transnaționale, recomandându-se statelor implementarea mecanismelor de acţiune a acestora şi în legislația aferentă. Aceste tehnici sunt următoarele: înregistrările audio-video, supravegherea şi controlul comunicațiilor şi transmisiilor electronice, folosirea martorilor sub protecţie şi acordarea de imunităţi pentru aceştia, livrările supravegheate. Combaterea consumului și traficului ilicit de droguri în Republica Moldova a constituit în permanență una dintre prioritățile statului. Însă, pentru diminuarea sau combaterea cu succes a acestui fenomen nu sunt suficiente doar eforturile depuse de poliție, este necesară implicarea și a altor entități, un rol esențial avându‑l Ministerul Sănătății și Ministerul Educației și Cercetării și Serviciul Vamal, presa și societatea civilă.

Concluzie

Creşterea semnificativă a traficului de droguri în Republica Moldova este favorizată de reglementarea rigidă, care se dovedeşte a fi ineficientă în combaterea acestui flagel. Eşecurile în materie sunt demonstrate de lipsa unei practici uniforme la nivelul instanțelor judecătoreşti cu privire la încadrarea juridică a unor fapte sau la aplicarea pedepselor. De asemenea, autoritățile ale căror subdiviziuni specializate efectuează activitatea specială de investigaţii sunt puse în dificultate atunci când trebuie să ţină pasul cu noutățile în materie de cercetare/investigare şi cooperare interstatală. Nici în prezent, organele judiciare nu dau dovadă de o eficacitate sporită, făcând greşeli procedurale de condamnat, cu atât mai mult cu cât ajung să aducă grave atingeri drepturilor fundamentale ale omului. Având în vedere lacunele legislative precum şi lipsa practicii uniforme la nivel de instanţe judecătoreşti, considerăm că Republica Moldova nu se bucură de toate resursele necesare pentru a putea câştiga în momentul de față lupta împotriva traficanților de droguri.

Bibliografie

Legea Republicii Moldova nr. 59 din 12.03.2012 privind activitatea specială de investigaţii, publicată la 08.06.2012 în Monitorul Oficial nr. 113-118

Ancuşa M, Ciobanu V. Probleme de sănătate publică. Vol. I-II. Timişoara, 1998 // Anuar Statistic al Republicii Moldova, departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova. Chişinău, 2006-2016

https://point.md/ro/novosti/obschestvo/furtune-o-prestupleniiakh-v-moldove-sviazannykh-s-narkotikami-statistika-nastorazhivaet/

https://statistica.gov.md/ro/nivelul-infractionalitatii-in-republica-moldova-in-anul-2024-9478_61676.html

https://mai.gov.md/ro/date-statistice

Alecu, Criminalistică, ediţia a II-a, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2009

Alecu, Criminalistică. Noţiuni teoretice şi practice, Ediţia a II-a adăugită şi revizuită, Ed. Europolis, Constanţa, 2006

Anca Iulia Stoian, Abordări conceptuale privind infracțiunea progresivă în dreptul penal, în Anuarul științific al Academiei „Ștefan cel Mare”, Probleme actuale de prevenire si combatere a criminalității, Chișinău, 2010

Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat la 05.11.2013 în Monitorul Oficial nr. 248-251