Stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice și modificarea C. fiscal, C. proc. fisc. și a altor acte normative (Legea nr. 239/2025)

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la articolul 1, după punctul 40 se introduc două noi puncte, pct. 41 şi 42, cu următorul cuprins:

„Art. 1: Definiţii

În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

41. mijloc modern de plată – instrument de plată, în înţelesul menţionat la art. 5 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată şi pentru modificarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, care include cardurile de debit, de credit sau preplătite, precum şi soluţiile moderne de plată, care se bazează pe aplicaţii ce facilitează iniţierea unui ordin de plată pentru a se efectua plăţile de tip cont la cont;

42. cont de plăţi – are înţelesul menţionat la art. 5 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 209/2019, cu modificările şi completările ulterioare”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la articolul 7 alineatul (7), după litera d) se introduc trei noi litere, lit. e)-g), cu următorul cuprins:„(7) Criteriile generale în funcţie de care se stabileşte clasa/subclasa de risc fiscal sunt următoarele:

e) criterii cu privire la utilizarea mijloacelor moderne de plată;

f) criterii de avertizare timpurie cu privire la capacitatea financiară de a achita obligaţiile fiscale;

g) criterii cu privire la informaţiile/faptele înscrise în cazierul fiscal”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la articolul 92, după alineatul (1^1) se introduce un nou alineat, alin. (1^2), cu următorul cuprins:

„(1^2) Contribuabilul/Plătitorul persoană juridică este declarat inactiv şi îi sunt aplicabile prevederile din Codul fiscal privind efectele inactivităţii, dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

a) nu are cont de plăţi în România sau un cont deschis la o unitate a Trezoreriei Statului;

b) nu a depus situaţiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la articolul 92, după alineatul (4) se introduc patru noi alineate, alin. (4^1)-(4^4), cu următorul cuprins:

„(4^1) Dacă un contribuabil/plătitor declarat inactiv nu se reactivează în termen de un an de la data la care a fost declarat în inactivitate, acesta se dizolvă potrivit actului normativ de înfiinţare, cu excepţia societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care se dizolvă potrivit art. VIII din Legea nr. 239/2025 privind stabilirea unor măsuri de redresare şi eficientizare a resurselor publice şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

(4^2) În cazul contribuabilului/plătitorului declarat inactiv care nu se reactivează în termen de un an de la data declarării în inactivitate, organul fiscal are obligaţia de a formula cerere de dizolvare atât în situaţia în care nu figurează cu obligaţii fiscale restante, precum şi alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal central, cât şi în situaţia în care figurează cu asemenea obligaţii de plată, dacă nu este subiectul unor sesizări penale.

(4^3) Prin excepţie de la alin. (4^2), în cazul contribuabilului/plătitorului care are inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului, formularea cererii de dizolvare se realizează după expirarea termenului de inactivitate temporară, în situaţia în care nu şi-a reluat activitatea.

(4^4) În termenele prevăzute la alin. (4^2) şi (4^3) organul fiscal, din oficiu, are obligaţia de a obţine şi utiliza toate informaţiile şi documentele necesare pentru stabilirea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului/plătitorului şi de a întreprinde măsuri de recuperare a obligaţiilor fiscale/bugetare, potrivit legii”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după articolul 193 se introduce un nou articol, art. 193^1, cu următorul cuprins:

„Art. 193^1. Contract de fideiusiune

(1) Debitorul persoană juridică trebuie să prezinte un contract de fideiusiune încheiat în formă autentică cu beneficiarul/beneficiarii real/i definit/definiţi potrivit art. 4 din Legea nr. 129/2019, cu modificările şi completările ulterioare, astfel:

a) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul trebuie să achite obligaţii fiscale administrate de organul fiscal, care nu fac obiectul eşalonării la plată, cu excepţia obligaţiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) şi d);

b) în termen de cel mult 5 zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală, în cazul în care debitorul nu deţine în proprietate bunuri în vederea constituirii de garanţii ori acestea sunt insuficiente;

c) în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul persoană juridică a fost înfiinţat cu mai puţin de 12 luni anterior depunerii cererii de eşalonare la plată;

d) până la împlinirea scadenţei prevăzute de lege inclusiv, în cazul obligaţiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. a);

e) până la împlinirea termenului de plată prevăzut de lege, în cazul obligaţiilor prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. b);

f) până la împlinirea termenului de plată din graficul de eşalonare, în cazul prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. d);

g) în termen de 10 zile de la data comunicării acordului de principiu, în cazul în care debitorul a solicitat modificarea deciziei de eşalonare la plată;

h) până la data depunerii cererii de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), debitorii prevăzuţi la art. 193 alin. (3), precum şi debitorii persoane juridice la care statul sau o unitate/subdiviziune administrativ-teritorială este acţionar majoritar nu trebuie să prezinte un contract de fideiusiune.

(3) Fideiusorul se obligă să stingă:

a) valoarea obligaţiilor fiscale administrate de organul fiscal care nu fac obiectul eşalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, cu excepţia obligaţiilor prevăzute la art. 184 alin. (6) lit. c) şi d), în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a);

b) valoarea sumelor eşalonate la plată, precum şi a dobânzilor datorate pe perioada eşalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, pentru care nu au fost constituite garanţii potrivit art. 193, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), c) şi g);

c) valoarea obligaţiilor care constituie condiţie de menţinere a eşalonării la plată, inclusiv accesoriile aferente, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. d)-f);

d) valoarea obligaţiilor care trebuie achitate pentru menţinerea valabilităţii eşalonării potrivit art. 200 alin. (2) lit. a) c), inclusiv accesoriile aferente, în situaţia prevăzută la alin. (1) lit. h).

(4) Contractul de fideiusiune constituie titlu executoriu.

(5) După împlinirea termenului prevăzut la art. 194 alin. (1) lit. a), b), d), e), s) sau art. 200 alin. (2), după caz, în situaţia în care debitorul nu a îndeplinit obligaţia respectivă, organul fiscal competent se îndestulează din bunurile fideiusorului de îndată. Dispoziţiile prezentului cod privind executarea silită se aplică în mod corespunzător.

(6) Contractul de fideiusiune încetează la data stingerii obligaţiei pe care o garantează.

(7) Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi debitorilor persoane fizice care trebuie să prezinte un contract de fideiusiune, în formă autentică, încheiat cu o persoană capabilă de a se obliga, în condiţiile prevăzute la art. 2.285 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, la articolul 209^1, alineatul (7) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(7) Eşalonarea la plată se acordă pentru:

a) obligaţiile fiscale principale şi accesorii ale persoanelor fizice în sumă totală cuprinse între 500-100.000 lei;

b) obligaţiile fiscale principale şi accesorii ale asocierilor fără personalitate juridică în sumă totală cuprinse între 2.000-100.000 lei;

c) obligaţiile fiscale principale şi accesorii ale persoanelor juridice în sumă totală cuprinse între 5.000-400.000 lei”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după articolul 250 se introduce un nou articol, art. 250^1, cu următorul cuprins:

„Art. 250^1. Vânzarea la licitaţie, prin mijloace electronice, a bunurilor sechestrate

(1) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie prin mijloace electronice se efectuează publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei.

(2) Publicitatea vânzării bunurilor se realizează prin mijloace electronice, denumite în continuare platformă de licitaţii electronice, caz în care se afişează:

a) denumirea organului de executare care a sechestrat bunul, precum şi date de contact pentru furnizarea de informaţii suplimentare;

b) informaţii privind bunurile pentru care se realizează procedura de publicitate, descrierea lor sumară, precum şi fişiere media relevante pentru vizualizarea acestora;

c) preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, după caz, pentru fiecare bun;

d) indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care grevează bunurile;

e) timpul rămas până la începerea licitaţiei;

f) invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înştiinţeze despre aceasta organul de executare silită înainte de începerea licitaţiei, în cazul bunurilor sechestrate;

g) obligaţii ce revin cumpărătorului potrivit prevederilor legale speciale, cum ar fi obligaţiile de mediu, obligaţiile de conservare a patrimoniului naţional sau altele asemenea;

h) menţiunea cu privire la faptul că pentru participarea la licitaţie ofertanţii trebuie să plătească o taxă de participare la licitaţie reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei;

i) alte informaţii de interes pentru cumpărător, dacă sunt cunoscute de organul fiscal.

(3) În perioada de publicitate, orice persoană interesată are posibilitatea optării pentru vizionarea bunurilor la o dată şi într-un interval orar stabilite pe platforma de licitaţii electronice.

(4) Despre data şi ora începerii licitaţiei organul de executare silită înştiinţează debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.

(5) Perioada de organizare a licitaţiei prin platforma de licitaţii electronice este cuprinsă între 5 şi 30 de zile.

(6) Pentru participarea la licitaţie ofertanţii trebuie să se autentifice în platforma de licitaţii electronice, să aibă confirmată plata taxei de participare la licitaţie şi să înregistreze ofertele în termenul prevăzut la alin. (5). În situaţia în care la licitaţie participă o persoană împuternicită de către ofertant, aceasta declară pe propria răspundere, pe platforma de licitaţii electronice, că, în cazul în care ofertantul pe care îl reprezintă este declarat adjudecatar, aceasta depune împuternicirea, în original sau în formă autentică, la organul de executare, la momentul semnării procesului-verbal de adjudecare, prevederile art. 18 aplicându-se în mod corespunzător.

(7) Pentru confirmarea plăţii taxei de participare la licitaţie, platforma de licitaţii electronice verifică automat, după caz:

a) creditarea contului indicat pe platformă pentru virarea acesteia, în cazul care plata taxei de participare la licitaţie se realizează prin modalităţile de plată prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. d);

b) autorizarea plăţii, în cazul în care plata taxei de participare la licitaţie se realizează prin modalităţile de plată prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. e);

c) blocarea sumelor aferente taxei de participare la licitaţie în contul bancar al ofertantului, prin intermediul cardului bancar.

(8) Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie, urmând ca acesta să fie diminuat pentru următoarele licitaţii în funcţie de procentul stabilit prin ordin al preşedintelui A.N.A.F.

(9) Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, acesta se declară adjudecatar dacă oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.

(10) Taxa de participare la licitaţie, preţul integral sau, după caz, avansul prevăzut la art. 253 alin. (1) se plăteşte în lei în contul indicat pe platforma de licitaţii electronice, prin modalităţile prevăzute la art. 163 alin. (11) lit. d) şi e).

(11) La finalizarea licitaţiei se întocmeşte un proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei, care se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanţelor, bazată pe un certificat calificat, care se comunică participanţilor la licitaţie în contul special creat de către aceştia pe platforma de licitaţii electronice.

(12) În termen de cel mult 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie, se restituie taxa de participare sau se deblochează suma indisponibilizată în contul bancar participanţilor care au depus oferte de cumpărare şi care nu au fost declaraţi adjudecatari, iar, în cazul adjudecării, taxa se reţine în contul preţului. Taxa de participare nu se restituie ofertantului care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepţia cazului în care executarea silită este organizată de organul fiscal local, caz în care taxa de participare se face venit la bugetul local.

(13) Valorificarea bunurilor prin platforma de licitaţii electronice se realizează pentru bunuri mobile de valoare semnificativă şi bunuri imobile. Bunurile mobile de valoare semnificativă se stabilesc în funcţie de valoarea de evaluare a acestora.

(14) Pasul de licitare al preţului este cuprins între 515% din preţul de pornire a licitaţiei.

(15) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:

a) prin ordin al preşedintelui A.N.A.F., în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central;

b) prin ordin al ministrului dezvoltării, lucrărilor publice şi administraţiei, cu avizul Ministerului Finanţelor, în cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal local.

(16) Prevederile prezentului articol se aplică şi pentru valorificarea bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după articolul 25 se introduce un nou articol, art. 25^1, cu următorul cuprins:

„Art. 25^1. Regimul special pentru contribuabilii care înregistrează cheltuieli cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România

(1) Contribuabilii, alţii decât cei prevăzuţi la art. 15 şi cei care înregistrează în anul precedent o cifră de afaceri, astfel cum este definită potrivit dispoziţiilor art. 18¹, de peste 50.000.000 euro, care înregistrează cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuieli de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România, astfel cum sunt prezentate în contul de profit şi pierdere/situaţia veniturilor şi cheltuielilor/date informative din raportările contabile oficiale întocmite pentru exerciţiul financiar 2024/exerciţiul financiar diferit de anul calendaristic care începe în anul 2024, a căror pondere în totalul cheltuielilor înregistrate în aceleaşi raportări este de peste 1%, consideră deductibile cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielile de management, consultanţă, în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România, înregistrate în anul fiscal de calcul, în limita de 1% din totalul cheltuielilor înregistrate conform reglementărilor contabile în anul fiscal de calcul. Cursul de schimb pentru determinarea echivalentului în euro al cifrei de afaceri este cel valabil la închiderea exerciţiului financiar în care s-au înregistrat veniturile.

(2) Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (1) cheltuielile reprezentând drepturi de proprietate intelectuală, management, consultanţă, ca urmare a unor tranzacţii cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România, efectuate pentru obţinerea mărcilor, desenelor şi modelelor industriale, drepturilor de autor şi altele asemenea, înregistrate în România.

(3) Nu intră sub incidenţa dispoziţiilor prezentului articol cheltuielile prevăzute la alin. (1) care se capitalizează în valoarea imobilizărilor corporale şi necorporale, potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

(4) Cheltuielile excluse potrivit dispoziţiilor prezentului articol nu se iau în calcul la determinarea ponderii prevăzute la alin. (1).

(5) În situaţia în care cheltuielile menţionate la alin. (1) nu sunt prezentate detaliat potrivit formatului contului de profit şi pierdere/situaţiei veniturilor şi cheltuielilor/datelor informative din raportările contabile oficiale, ponderea prevăzută la alin. (1) se determină luând în considerare cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielile de management, consultanţă, înregistrate cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România, astfel cum sunt înregistrate în evidenţa contabilă a anului 2024.

(6) Începând cu anul fiscal 2027/anul fiscal modificat care începe în anul 2027, ponderea de 1% prevăzută la alin. (1), precum şi cheltuielile în relaţia cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România, care intră sub incidenţa prezentului articol, se determină de către contribuabili în relaţia cu persoanele afiliate, astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 26, pe baza cheltuielilor prezentate în declaraţia fiscală, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor, la propunerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, astfel cum sunt înregistrate în anul fiscal de calcul. Cheltuielile prezentate în declaraţia fiscală efectuate pentru obţinerea mărcilor, desenelor şi modelelor industriale, drepturilor de autor şi altele asemenea, înregistrate în România, nu intră sub incidenţa prevederilor prezentului alineat.

(7) Contribuabilii înfiinţaţi în cursul unui an fiscal, pentru anul fiscal al înfiinţării, aplică prevederile alin. (1) la sfârşitul anului fiscal de calcul, luând în considerare cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielile de management, consultanţă, înregistrate cu entităţi afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România, în total cheltuieli, astfel cum sunt înregistrate în evidenţa contabilă. Prevederile prezentului alineat se aplică şi contribuabililor înfiinţaţi în cursul anului 2025/anului fiscal modificat care începe în anul 2025, pentru determinarea rezultatului fiscal al anului fiscal 2026/anului fiscal modificat care începe în anul 2026.

(8) În cazul grupului fiscal, prevederile alin. (1)-(7) se aplică în mod corespunzător de către membri, în funcţie de situaţia individuală.

(9) În sensul prezentului articol, pentru calculul ponderii prevăzute la alin. (1) pentru anul 2026/anul fiscal modificat care începe în anul 2026, entităţile afiliate sunt cele definite potrivit reglementărilor contabile aplicabile.

(10) Contribuabilii care în anul fiscal de calcul consideră deductibil limitat cheltuielile potrivit alin. (1) şi (6) nu aplică prevederile art. 25 pentru aceste cheltuieli în relaţia cu entităţile afiliate care nu sunt înfiinţate/constituite şi nu au locul conducerii efective în România.

(11) Nu intră sub incidenţa prezentului articol contribuabilii care deţin un acord de preţ în avans sau începând cu anul fiscal 2027/anul fiscal modificat care începe în anul 2027, solicită Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în condiţiile stipulate la art. 52 potrivit dispoziţiilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, emiterea unui acord de preţ în avans ce are ca obiect tranzacţii derulate cu persoane afiliate nerezidente care generează înregistrarea de cheltuieli prezentate în declaraţiile fiscale, cu perioadă de valabilitate începând cu acest an. În situaţia respingerii acordului de preţ în avans pentru sumele respective se recalculează impozitul pe profit şi, după caz, se percep creanţe fiscale accesorii potrivit dispoziţiilor Legii nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare, de la trimestrul/anul deducerii acestora.

(12) Prezentul articol nu se aplică instituţiilor de credit – persoane juridice române, sucursalelor din România ale instituţiilor de credit – persoane juridice străine”.

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după articolul 68^2 se introduce un nou articol, art. 68^3, cu următorul cuprins:

„Art. 68^3. Stabilirea impozitului pentru veniturile realizate din prestarea de servicii de cazare

(1) Sunt considerate venituri din prestarea de servicii de cazare veniturile obţinute de operatorii economici definiţi potrivit legislaţiei specifice domeniului turismului – contribuabili potrivit prezentului titlu, prin punerea la dispoziţie a unui spaţiu amenajat în scopul înnoptării pentru o perioadă determinată, măsurată în zile.

(2) Venitul net anual din prestarea de servicii de cazare se determină prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei forfetare de 30% asupra venitului brut. Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani şi/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, încasate în cursul anului fiscal. La determinarea venitului brut sunt avute în vedere prevederile art. 68 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) şi alin. (3).

(3) Nu se cuprinde în venitul brut comisionul reţinut de către entităţile care facilitează închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, inclusiv interfeţele electronice, cum ar fi o piaţă online, o platformă, un portal sau alte mijloace similare.

(4) În situaţia în care sumele sunt încasate în valută, echivalentul în lei al acestora se determină prin utilizarea cursului de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a României în ultima zi bancară anterioară încasării.

(5) Veniturile din prestarea de servicii de cazare, realizate într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an, se consideră venit anual.

(6) Impozitul anual datorat se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual, determinat potrivit alin. (2), impozitul fiind final.

(7) Pentru determinarea venitului net din prestarea de servicii de cazare, contribuabilii completează numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidenţă fiscală şi nu au obligaţii privind evidenţa contabilă.

(8) Contribuabilii au obligaţia să completeze şi să păstreze fişa de ocupare a capacităţii de cazare prevăzută la art. 85 alin. (8).

(9) Impozitul anual datorat se stabileşte de contribuabil prin depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul legal de depunere prevăzut la art. 122 alin. (3).

(10) Plata impozitului anual datorat pentru venitul net anual se efectuează la bugetul de stat, până la termenul legal de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, prevăzut la art. 122 alin. (3).

(11) În cazul în care, în cursul aceluiaşi an fiscal, contribuabilul desfăşoară activităţi independente de prestare de servicii de cazare, precum şi activităţi independente pentru care venitul net anual se determină pe baza normelor anuale de venit sau în sistem real, pe baza datelor din contabilitate în partidă simplă, pentru aceste venituri rămân aplicabile prevederile art. 68 şi 69, după caz.

(12) Prevederile prezentului articol se aplică şi în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (4)”.