Societatea simplă (II)
Gabriel Tița-Nicolescu - octombrie 1, 2017În ceea ce privește prima categorie de derogări, aceste excepții nu impun discuții suplimentare, urmând a fi aplicate întocmai prevederile contractului de societate, contract care reprezintă legea părților și care poate reglementa reguli derogatorii, cu singura limitare generală de a nu încalcă dispozițiile imperative ale legii; or, în măsura în care legea nu prevede, în mod imperativ, anumite condiții de majoritate, orice alte variante de adoptare a hotărârilor vor putea fi prevăzute în contract, putând fi instituite, prin urmare, cerințe mai mari sau, dimpotrivă, mai mici de majoritate.
În schimb, în ceea ce privește cea de-a doua categorie de derogări, în acest caz excepțiile sunt cele instituite de lege și vor fi întotdeauna de strictă interpretare (exception est strictisimae interpretationis). Condiția excepțională de majoritate pentru adoptarea hotărârilor adunărilor generale ale asociaților societății simple este cea a unanimității (consimțământul tuturor asociaților) și este obligatorie în următoarele situații:
– în cazul hotărârilor privind modificarea contractului de societate.
– în cazul hotărârilor prin care se aprobă cesiunea părților de interes către persoane din afara societății.
– în cazul hotărârilor care au ca obiect numirea unui administrator unic.
– pentru desemnarea și revocarea lichidatorului societății, în caz de dizolvare urmată de lichidare.
Trebuie subliniat că cerința unanimității este una imperativă, astfel că, în cazurile menționate, asociații nu pot deroga sub nicio formă de la aceasta. Așadar, toate aceste dispoziții legale sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității clauzei contractuale (cuprinse în contractul de societate) care derogă nepermis de la prevederile legale imperative; sub acest aspect, trebuie observat că, potrivit Codului civil, orice clauză contrară dispozițiilor referitoare la cerința unanimității de adoptare a hotărârilor este considerată nescrisă.
Contestarea hotărârilor. Asociatul nemulțumit de o hotărâre luată cu majoritate o poate contesta la instanța judecătorească, într-un termen de decădere de 15 zile de la data la care a fost luată, dacă a fost prezent, și de la data comunicării, dacă a fost lipsă. Dacă hotărârea nu i-a fost comunicată, termenul de 15 zile curge de la data la care a luat cunoștință de aceasta, dar nu mai târziu de un an de la data la care a fost luată hotărârea.
Administrarea societății. Numirea și puterile administratorilor. Administratorii unei societăți simple pot fi asociați sau neasociați, persoane fizice ori persoane juridice, române sau străine. Numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului, precum și orice alt aspect legat de administrarea societății se stabilesc prin contractul de societate sau prin acte adiționale la contractul de societate. Așadar, asociații pot desemna un anumit număr de administratori, vor putea reglementa modul în care aceștia vor lucra, vor putea conferi numai unora dintre aceștia dreptul de reprezentare, vor putea, de asemenea, detalia modul de revocare a mandatului administratorilor și, în general, vor putea stipula în contractul de societate, orice fel de clauză legată de modul de organizare și funcționare a administrării societății. Trebuie însă avute în vedere aici și dispozițiile legii fiscale care impun, așa cum am observat, obligația menționării în însuși contractul de societate, a unei persoane (care să aibă și calitatea de asociat) care să reprezinte societatea în raporturile cu organele fiscale.
Legea reglementează și ipoteza pluralității de administratori, astfel că, atunci când sunt mai mulți administratori desemnați prin contractul de societate (sau, ulterior, prin act adițional), fără ca prin împuternicire să se determine puterile fiecăruia sau fără să fie obligați să lucreze împreună, fiecare poate administra singur în interesul societății, dar cu bună-credință. Dacă împuternicirea stipulează să lucreze împreună, niciunul dintre ei nu poate face actele de administrare fără ceilalți, chiar dacă aceștia ar fi în imposibilitate de a acționa, cu excepția cazurilor de forță majoră, când absența unei decizii ar putea cauza o pagubă gravă societății.
Dacă prin contractul de societate nu se fac referiri la administrator/administrare (omisiune permisă de Codul civil, însă exclusă din perspectiva Codului fiscal), societatea este administrată de toți asociații și de fiecare dintre aceștia. Legea prezumă că fiecare dintre asociați are un mandat reciproc în raport cu ceilalți asociați, de a administra unul pentru altul în interesul societății, ceea ce înseamnă că operațiunea făcută de oricare dintre ei este valabilă și pentru partea celorlalți, chiar fără a le fi luat consimțământul în prealabil. Totuși, oricare dintre asociați se poate opune, în scris, operațiunii respective, înainte ca ea să fie încheiată, însă o astfel de opoziție nu produce efecte față de terții de bună-credință.
Trebuie, totuși, făcută, în opinia noastră, delimitarea clară, strictă, între cele două ipoteze legale. Așadar, dacă au fost desemnați administratori, doar aceștia vor avea dreptul de a face efectiv acte de administrare. Prin urmare, actele de administrare a societății și cele de dispoziție asupra bunurilor acesteia sunt interzise asociaților care nu au calitatea de administrator, sub sancțiunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta; cu toate acestea, potrivit regulilor generale, eventuale astfel de acte nu vor afecta drepturile terților de bună-credință. Această interdicție de a interveni în administrarea efectivă a societății simple nu exclude însă dreptul asociaților de a-și exercita alte prerogative esențiale în materia dreptului societar. În acest sens, reținem că legea prevede anumite drepturi, în mod firesc, și în favoarea asociaților neadministratori. Astfel, oricare dintre asociați are dreptul de a consulta registrele și situațiile financiare ale societății, de a lua cunoștință de operațiunile acesteia și de a consulta orice document al societății, dar fără a stânjeni operațiunile societății și fără a afecta drepturile celorlalți asociați. În acest scop, legea obligă administratorii să întocmească un raport anual cu privire la mersul societății, care va fi comunicat asociaților. Oricare dintre aceștia poate solicita dezbaterea raportului de către toți asociații, caz în care administratorii sunt obligați să convoace reunirea asociaților la sediul social pentru acest scop. Orice clauză contractuală contrară dispozițiilor legale referitoare la drepturile asociaților este considerată nescrisă.
Tot astfel, și în ceea ce privește dreptul de reprezentare efectivă, subliniem în mod esențial rolul absolut subsidiar al asociaților în această materie. Dacă vorbim despre reprezentarea în justiție, societatea este reprezentată prin administratorii cu drept de reprezentare sau, în lipsa numirii unor astfel de administratori, prin oricare dintre asociați, dacă nu s-a stipulat prin contract dreptul de reprezentare numai pentru unii dintre aceștia. Societatea stă în justiție sub denumirea prevăzută în contract sau cea înregistrată, în mod legal. Terții de bună-credință se pot prevala de oricare dintre acestea.
În absența opoziției asociaților, administratorul (desemnat sau nedesemnat, dar care are implicit această calitate în virtutea calității de asociat și a mandatului reciproc) poate face orice act de administrare în interesul societății. Mai mult, nicio eventuală clauză din contractul de societate care limitează puterile de administrare conferite de lege nu sunt opozabile față de terții de bună-credință. Cu toate acestea, administratorii societății sunt obligați să informeze terții asupra puterilor lor, înainte de încheierea actului cu aceștia.
Revocarea mandatului de administrator. Dacă nu avem dispoziții speciale în contractul de societate referitoare la revocarea administratorilor, administratorul societății simple poate fi revocat potrivit regulilor prevăzute de Codul civil în material contractului de mandat. Așadar, în primul rând, reținem că prin contractul de societate pot fi prevăzute cazurile și condițiile de revocare, modalitatea de revocare (condiționată, de pildă, de o eventuală aprobare prealabilă a adunării asociaților) sau chiar eventuale efecte ale revocării față de ceilalți asociați. În lipsa unor astfel de reglementări contractuale, se vor aplica dispozițiile referitoare la mandat, contract la care Codul civil face trimitere expresă pentru a lămuri problema revocării administratorului societății simple. Astfel, potrivit art. 2.031 alin. (1) NCC, mandatul poate fi revocat oricând de către mandant, expres sau tacit, ceea ce înseamnă, prin analogie, că administratorul societății simple poate fi revocat în orice moment. Problema care se pune este aceea de a stabili cine are dreptul de a revoca administratorul, dat fiind că mandantul nu poate fi societatea simplă în cazul nostru, întrucât ea nu există. În opinia noastră, soluția va avea ca temei tot dispozițiile legale din materia contractului de mandat, mai exact, cele cuprinse în alin. (3) ale aceluiași articol 2.031 NCC, text de lege potrivit căruia „mandatul dat în condițiile prevăzute la art. 2.028 nu poate fi revocat decât cu acordul tuturor mandanților”. Or, dat fiind că art. 2.028 NCC se referă la „mandatul dat aceluiași mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comună”, cazul tipic al unei societăți simple, rezultă că, pentru revocarea administratorului societății simple, este necesar acordul tuturor asociaților.
În opinia noastră, în cazul revocării nejustificate ori intempestive a administratorului, potrivit acelorași reguli aplicabile contractului de mandat (la care Codul civil face trimitere) asociații vor putea fi obligați să repare prejudiciile suferite de administrator (mandatar) din această cauză.
Răspunderea administratorilor. Administratorii răspund personal pentru prejudiciile aduse în administrarea societății, prin încălcarea legii, a mandatului primit sau din culpă. Nu știm cum ar putea opera o atare răspundere față de societate (așa cum ne spune, din nou, eronat, art. 1.915 NCC), astfel că, în ceea ce ne privește, ne menținem opinia că, în fapt, ceilalți asociați, împreună, vor fi îndreptățiți la a-i trage la răspundere pe administratori. În cazul în care fapta ilicită (generatoare de răspundere) a fost săvârșită de mai mulți administratori care au lucrat împreună, răspunderea va fi solidară. Cu toate acestea, în privința raporturilor dintre ei, instanța poate stabili o răspundere proporțională cu culpa fiecăruia la săvârșirea faptei cauzatoare de prejudicii.
Datoriile sociale și datoriile personale. În ceea ce privește datoriile față de terți, Codul civil distinge între două ipoteze, și anume, pe de-o parte, cazul în care datoriile sunt ale societății și, respectiv, când datoriile sunt proprii, ale asociaților.
În prima ipoteză, pentru a fi consecvenți opiniei noastre exprimate constant, societatea în sine nu își poate asuma obligații, astfel că sintagma „creditorii societății” folosită de Codul civil este, riguros juridic, improprie. O creanță ia naștere ca urmare a unui raport juridic civil, raport juridic ce poate fi conceput doar între două subiecte de drept, părți ale raportului juridic; în cazul nostru, unul dintre cei doi participanți – societatea – lipsește. Prin urmare, corect ar fi să vorbim în acest caz, despre creditorii asociaților (iar nu ai societății) care dețin creanțe născute din raporturile juridice încheiate cu asociații, însă în scopul și interesul asocierii, sau, așa cum însăși același cod civil ne spune, despre creditori sociali, o expresie mai potrivită. Soluția dată de lege în această ipoteză este cât se poate de justă: creditorul social se poate îndrepta, în primul rând, împotriva bunurilor comune ale asociaților iar, în cazul în care nu există astfel de bunuri sau bunurile comune sunt neîndestulătoare, fiecare asociat va răspunde cu propriile sale bunuri proporțional cu aportul său la patrimoniul social.
În cea de-a doua ipoteză, atunci când vorbim despre creditorul personal al unui asociat, acesta se va putea îndestula, în primul rând, din bunurile proprii ale asociatului dator; dacă însă creanța sa nu va fi satisfăcută, creditorul personal va putea cere, după caz, să se înapoieze sau să se despartă și să se atribuie debitorului său partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociaților.
Tot aici mai reținem și faptul că legea instituie expres interdicția emiterii instrumentelor financiare. Astfel, societatea nu poate emite instrumente financiare, sub sancțiunea nulității absolute atât a actelor încheiate în acest scop, cât și a instrumentelor financiare emise, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Asociații, chiar neadministratori, răspund solidar, dar în subsidiar, în raport cu societatea, pentru orice daune s-ar cauza terților de bună-credință prejudiciați prin încălcarea acestei interdicții.
Răspunderea asociaților aparenți și a asociaților oculți. Art. 1.921 NCC instituie o răspundere civilă și în sarcina asociaților aparenți, acele persoane care fie pretind ei înșiși că sunt asociați, fie creează terților, în mod deliberat, o aparență convingătoare că ar fi asociați ai societății simple. Aceste persoane vor răspunde față de terții de bună-credință întocmai ca și cum ar avea calitatea de asociați ai societății simple. În schimb, societatea (adică asociații reali) nu va răspunde față de terțul astfel indus în eroare decât dacă i-a dat motive suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat drept asociat sau în cazul în care, cunoscând manoperele pretinsului asociat, nu ia măsurile rezonabile pentru a împiedica inducerea terțului în eroare.
În ceea ce privește asociații oculți, aceștia răspund față de terții de bună-credință ca și ceilalți asociați. Nefiind definită noțiunea, credem că asociații oculții sunt acele persoane care, în fapt, exercită drepturile sociale chiar dacă, formal, nu sunt părți în contractul de asociere, cum ar fi, de pildă, persoanele asociate la exercitarea drepturilor sociale sau orice alte persoane care sprijină, sub orice formă, participarea unui asociat în funcționarea societății simple.
Pierderea calității de asociat. Pierderea calității de asociat are loc prin:
– cesiunea părților de interes deținute în societatea simplă;
– executarea silită a părților de interes;
– moartea sau punerea sub interdicție judecătorească asociatului persoană fizică;
– încetarea personalității juridice și falimentul asociatului persoană juridică;
– retragerea asociatului din societate;
– excluderea asociatului din societate.
Despre cesiunea părților de interes am vorbit în prima parte a articolului, astfel că urmează să abordăm, pe scurt, celelalte cauze de încetare a calității de asociat.
Executarea silită a părților de interes. Așa cum am văzut, părțile de interes sunt fracțiuni ale capitalului social care conferă asociatului (care a adus aportul corespunzător acestor părți de interes) dreptul de proprietate asupra părților de interes. Așadar, părțile de interes nu sunt în proprietatea societății (nici nu ar putea fi, juridic, în cazul societății fără personalitate juridică), nici în proprietatea comună a asociaților (întrucât doar bunurile aduse ca aport pot intra în coproprietate, nu și părțile de interes emise în baza aportului), ci sunt proprietatea deplină și exclusivă a asociatului care a adus aportul. Așa fiind, părțile de interes – ca bunuri mobile incorporale – fac parte componentă din patrimoniul asociatului, constituind „gajul general” al creditorilor chirografari, potrivit art. 2.324 NCC, astfel că vor putea fi urmărite de creditorii personali ai asociatului proprietar.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.