Sent. nr. 18/2024 a C. Ap. Brașov privind anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1.370/09.11.2022

În M. Of. nr. 837 din data de 11 septembrie 2025 s-a publicat sentința nr. 18/2024 a Curţii de Apel Brașov, secția de contencios administrativ şi fiscal privind acţiunea în contencios administrativ şi fiscal și având ca obiect anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1.370/09.11.2022.

Redăm, în continuare, dispozițiile relevante din sentință.

Obiectul acțiunii

Anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1.370/09.11.2022

Dispoziții relavante

Pe fondul cauzei, reclamanţii arată că au calitatea de proprietari de terenuri cu vegetaţie forestieră, situate în arii protejate de tip Natura 2000, încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, fapt care presupune restricţii totale/extrem de drastice în recoltarea de masă lemnoasă. În fapt, regimul de arii naturale protejate de tip Natura 2000 a fost consacrat iniţial prin prevederile art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanţii susţin că, contrar prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) şi art. 99 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic şi art. 5 din O.G. nr. 14/2010, Guvernul României a tergiversat excesiv momentul adoptării normelor metodologice pentru anii 2010-2013, sens în care o parte dintre proprietarii de păduri au luat măsuri prin introducerea de cereri de chemare în judecată prin care să obţină obligarea Guvernului la adoptarea hotărârii pentru perioada antereferită. Demersurile s-au soluţionat favorabil pentru proprietari, în sensul că Guvernul a fost obligat de instanţele de judecată la adoptarea unei hotărâri de Guvern pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase ce nu poate fi recoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice pentru perioada 2010-2013. Astfel, ca urmare a pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a Deciziei nr. 4.596/2020 (prin care a menţinut Sentinţa nr. 302/2018 a Curţii de Apel Craiova) în Dosarul nr. 494/54/2017 şi a Deciziei nr. 3.701/2021 în Dosarul nr. 214/57/2017, precum şi a procedurii de executare silită, derulată în Dosarul nr. 1.335/54/2022, finalizat prin Sentinţa civilă nr. 311/29.11.2022, Guvernul României a procedat la adoptarea H.G. nr. 1.370/2022 privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive pentru anii 20102013. Această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 10.11.2022. Prin cele două hotărâri judecătoreşti definitive, instanţa supremă a obligat/menţinut hotărârea de obligare a pârâtului Guvernul Românei la respectarea obligaţiilor impuse prin legislaţia naţională şi comunitară, în sensul că dispozitivul hotărârilor judecătoreşti definitive viza obligarea Guvernului României la adoptarea Hotărârii de Guvern pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al compensaţiilor reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă aferente perioadei 2010-2013. Examinând conţinutul celor două decizii definitive, rezultă că obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea hotărârii nu s-a dispus doar pentru a satisface interesele private ale celor două entităţi reclamante (Obştea Peştişani şi Composesoratul Jina), ci finalitatea acestora constă în adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ pentru aprobarea acestor norme metodologice, act administrativ general aplicabil tuturor proprietarilor de păduri. Cu toate acestea, în conţinutul art. 1 din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.370/2022 poate fi identificată o diferenţă majoră între obligaţia concretă impusă de instanţele de judecată şi modalitatea în care Guvernul României a înţeles să reflecte obligaţia impusă prin cele două hotărâri judecătoreşti.

În opinia reclamanţilor, prin această modalitate, Guvernul României a deturnat de la scopul şi finalitatea obligaţiilor impuse de cele două instanţe.

(…)

Au solicitat reclamanţii să se constate că în practica administrativă de adoptare a hotărârilor ce aprobă astfel de norme metodologice nici anterior perioadei vizate de H.G. nr. 1.370/2022 (exemplu: H.G. nr. 1.071/2006, H.G. nr. 861/2009, H.G. nr. 447/2017) şi nici ulterior acesteia (proiectul hotărârii de Guvern pentru perioada 2023-2027, publicat pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor – http://www.mmediu.ro/articol/proiect-de-hotarare-pentru-aprobarea-normelor-metodologice-de-acordare-utilizare-si-control-a-compensatiilor-reprezentand-contravaloarea-produselor-pe-care-proprietarii-nu-le-recolteaza-datorita-functiilor-de-protectie-stabilite-prin-amenajamente-silvice-c/5952), nicio altă hotărâre de Guvern nu a limitat posibilitatea ca toţi cei care suferă restricţii de natura celor amintite să poată accesa compensaţiile, aşa cum s-a făcut în mod nelegal prin H.G. nr. 1.370/2022.

În opinia reclamanţilor, forma adoptată prin H.G. nr. 1.370/2022 reprezintă o nerespectare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în contradictoriu cu Guvernul României, prin faptul că pârâtul a schimbat şi denaturat categoria persoanelor ce pot obţine compensaţii. Astfel, de la un număr nedeterminat de proprietari de păduri care aveau dreptul să formuleze cerere de acordare a compensaţiilor, în mod nelegal şi discriminatoriu, prin art. 1 din norme, această categorie este limitată doar beneficiarilor cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri reprezentând contravaloarea compensaţiilor pentru masa lemnoasă nerecoltată. Drept care reclamanţii, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 din Legea nr. 554/2004, se consideră vătămaţi într-un drept, respectiv cel vizând acordarea compensaţiilor, precum şi în exercitarea dreptului de proprietate.

Susţin reclamanţii că, având în vedere conţinutul normelor metodologice adoptate prin H.G. nr. 1.370/2022, acest act normativ încalcă şi principiul ierarhiei actelor juridice, consacrat în art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă”. Aşadar, având în vedere că pârâtul Guvernul României a adoptat un act administrativ prin nerespectarea prevederilor legale din acte normative cu forţă juridică superioară, dar şi cu încălcarea dispoziţiilor celor două hotărâri judecătoreşti, reclamanţii consideră că au dovedit existenţa unei vătămări, ei având calitatea de persoane vătămate, în acord cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanţii arată că obligaţia de adoptare a normelor metodologice a fost impusă încă din anul 2008 prin art. 97 alin. (1) lit. b) şi art. 99 din Legea nr. 46/2008, iar mai apoi reiterată prin art. 5-6 din O.G. nr. 14/2010, acte legislative cu forţă juridică superioară hotărârii de Guvern. La momentul adoptării H.G. – 9.11.2022, pârâtul nu a respectat dispozitivul celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în anii 2020 şi 2021, creând, astfel, o inechitate pentru proprietarii de păduri al căror drept la compensaţii este prevăzut printr-o lege organică. Adoptând această hotărâre abia după pronunţarea a două hotărâri judecătoreşti definitive prin care pârâtul a fost obligat expres să adopte actul, hotărâri din ale căror considerente se desprinde inclusiv caracterul normativ al actului administrativ, reclamanţii au învederat că pârâtul a sfidat atât dispoziţiile instanţei de judecată, cât şi legea. Astfel, la acest moment al adoptării, pârâtul nu mai avea posibilitatea schimbării categoriei beneficiarilor actului administrativ, adică nu mai avea marja de apreciere de care beneficia anterior obligării sale la adoptare, întrucât a proceda în această manieră presupune nerespectarea hotărârilor judecătoreşti prin care a fost obligat la adoptarea hotărârii de Guvern privind aprobarea normelor metodologice de acordare a compensaţiilor, adică la adoptarea unui act administrativ cu caracter normativ.

(…)

Din coroborarea acestor norme, Curtea reţine că, pentru exercitarea acţiunii în contencios administrativ în condiţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamantul trebuie să justifice folosul practic, imediat, direct, urmărit de partea care declanşează procedura judiciară, respectiv să indice dreptul sau interesul privat sau public, dar subsidiar unui interes privat, afectat prin conduita autorităţii pârâte.

În cauză, dat fiind că reclamanţii sunt proprietari de terenuri cu vegetaţie forestieră, situate în arii protejate de tip Natura 2000, iar hotărârea de Guvern a cărei anulare se solicită vizează acordarea de compensaţii unei anumite categorii de proprietari de astfel de terenuri, reclamanţii justifică interesul pentru promovarea prezentului demers judiciar.

În ceea ce priveşte apărarea pârâtului că reclamanta nu justifică vreun interes în promovarea cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022 privind aprobarea Normelor metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamante de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive, a fost elaborată pentru punerea în executare a Deciziei civile nr. 3.701/16.06.2021, precum şi a Deciziei civile nr. 4.596/23.09.2020, pronunţate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 214/57/2017, respectiv în Dosarul nr. 494/54/2017, hotărâri ce privesc reclamantele Asociaţia Composesoratul Jina, respectiv Obştea Pestişani, instanţa constată că nu este de natură a dovedi lipsa de interes al reclamantei.

Astfel, prin demersul său judiciar, reclamanta tinde tocmai la emiterea unui act normativ care să reglementeze Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, norme care să se aplice tuturor proprietarilor de păduri care suferă restricţii în recoltarea de masă lemnoasă.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Curtea reţine că aceasta presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului raportului juridic dedus judecăţii, în acord cu dispoziţiile art. 36 din Codul de procedură civilă.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă că au legitimare procesuală activă pentru a formula cerere de anulare a actului administrativ persoanele pretins vătămate în drepturile sau în interesele lor legitime de actul administrativ vizat.

În cauză, reclamanţii au calitatea de proprietari de terenuri cu vegetaţie forestieră, situate în arii protejate de tip Natura 2000, încadrate în tipurile funcţionale T1 şi T2, fapt ce presupune restricţii totale sau drastice în recoltarea de masă lemnoasă. Prin raportare la obiectul de reglementare al actului normativ a cărui anulare se solicită, reclamanta se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim, dovedirea în concret a vătămării fiind o chestiune ce ţine de fondul cauzei, nu de legitimare procesuală activă a reclamantei. În principiu, reclamanta intră în categoria persoanelor care ar putea, sub rezerva îndeplinirii unor formalităţi punctuale, să primească compensaţii/ajutoare de stat, de unde concluzia existenţei calităţii procesuale active a acesteia în promovarea prezentei acţiuni şi posibilitatea ca ea să sufere o vătămare prin adoptarea actului normativ contestat în prezenta cauză. În consecinţă, instanţa va respinge şi această excepţie, ca fiind neîntemeiată.

Astfel, reclamanta a invocat un interes legitim privat, în deplină concordanţă cu exigenţele interpretării obligatorii date de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin Decizia nr. 8/2.03.2020.

Prin urmare, faţă de această situaţie de fapt, în raport cu normele juridice evocate anterior, Curtea constată că există identitate între persoana reclamantei şi titularul dreptului raportului juridic dedus judecăţii, astfel că va fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.

În ceea ce priveşte fondul cererii deduse judecăţii, Curtea reţine că prin Hotărârea nr. 1.370 din 9 noiembrie 2022 (H.G.), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 10 noiembrie 2022, Guvernul României a aprobat Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive.

În nota de fundamentare a acestui normativ s-a menţionat că actul se impune a fi adoptat ca urmare a Deciziei civile nr. 3.701/16.06.2021 şi a Deciziei civile nr. 4.596/23.09.2020, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul înregistrat cu nr. 214/54/2017, respectiv în Dosarul nr. 494/54/2017. Aşadar, H.G. nr. 1.370/2022 a fost adoptată pentru punerea în executare atât a Deciziei nr. 3.701/16.06.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 214/57/2017, cât şi a Deciziei nr. 4.596/23.09.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul înregistrat cu nr. 494/54/2017.

(…)

Prin urmare, trebuie considerat că sintagma „pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive” se interpretează în sensul că H.G. nr. 1.370/2022 a fost emisă în vederea punerii în executare a Deciziei civile nr. 3.701 din 16.06.2021, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 214/57/2017, precum şi a Deciziei civile nr. 4.596 din 23.09.2020, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 494/54/2017, dar că reglementează Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, ai căror destinatari sunt toţi proprietarii care au restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, iar nu doar beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri, aşa cum a stabilit pârâtul prin H.G. nr. 1.370/2022.

Pentru aceste motive, Curtea va respinge excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active, va admite acţiunea formulată de reclamanţii Composesoratul Racoşul de Sus, Composesoratul Filia, Composesoratul Biborţeni şi Composesoratul de Pădure şi Păşune Băţanii Mari, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, va dispune anularea parţială a Hotărârii de Guvern nr. 1.370/2022 din 9.11.2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1087 din 10.11.2022, în ceea ce priveşte: – articolul 1 din Normele metodologice de acordare a contravalorii compensaţiilor cuvenite în perioada 2010-2013 pentru masa lemnoasă nerecoltată din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, aferente acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000, pentru punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1.370/2022, în sensul de a se înlătura sintagma „beneficiarii cărora le-a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti definitive dreptul de a beneficia de despăgubiri”; – titlul din anexa nr. 1 la normele metodologice, în sensul de a se înlătura sintagma „beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive”; – titlul din anexa nr. 2 la normele metodologice, în sensul de a se înlătura sintagma „beneficiarii cărora le-a fost stabilit acest drept prin hotărâri judecătoreşti definitive”.