Sent. civ. nr. 416/2022 a C. Ap. Timișoara privind anularea art. 83 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei

În M. Of. nr. 942 din data de 19 septembrie 2024 s-a publicat sentința civilă nr. 416/2022 a Curţii de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ şi fiscal privind acţiunea în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect „anulare act administrativ”.

Redăm, în continuare, dispozițiile relevante din sentință.

Obiectul acțiunii

Anularea parţială a H.G. nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale, a cărei anexă a fost modificată prin H.G. nr. 798/2021 privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 579/2016, respectiv anularea art. 83 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 579/2016, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 798/2021

Dispoziții relavante

„(…) cu privire la starea de fapt, instanţa reţine ca nefiind contestat că prin Decizia civilă nr. 49/PI/CC/2.06.2020, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. […]/[…]/2020, rămasă definitivă la data de 8.07.2020 a fost încuviinţată adopţia minorei B. şi a minorului C. de către reclamanta din prezenta cauză – doamna A. – şi de către domnul D. Conform afirmaţiilor necontestate ale reclamantei, minorii fac parte dintr-un grup de doi fraţi adoptabili împreună, având împlinită şi vârsta de 7 ani la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei.

Ulterior rămânerii definitive a Deciziei civile nr. 49/PI/CC/2.06.2020 a Tribunalului Timiş, a intrat în vigoare – la data de 26.03.2021 – Legea nr. 268/2020 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1140 din 26 noiembrie 2020), prin care a fost modificată Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, fiind introdus art. 1001, care prevede acordarea unui sprijin financiar pentru anumite categorii de adopţii, între care se regăseşte şi cazul adopţiilor a doi fraţi adoptabili împreună şi având împlinită vârsta de 7 ani.

Având în vedere dispoziţiile art. 100^1 din Legea nr. 273/2004 – astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 268/2020, reclamanta a înregistrat la Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Timiş Cererea nr. 5.188/25.08.2021, prin care a solicitat – în calitate de adoptatoare a minorei B. şi a minorului C. – acordarea indemnizaţiei de sprijin, în baza art. 100^1 alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, cu modificările şi completările ulterioare. Conform reclamantei, minorii fac parte dintr-un grup de doi fraţi adoptabili împreună, având împlinită şi vârsta de 7 ani la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei.

Prin Decizia nr. […]/15.09.2021 (filele 12-13 şi 41-42 dosar), Agenţia Judeţeană pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Timiş a dispus respingerea acordării indemnizaţiei lunare de sprijin solicitate de reclamantă pentru minora B., nefiind menţionat şi minorul C.

În motivarea Deciziei nr. […]/15.09.2021, A.J.P.I.S. Timiş a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 83 şi art. 127 alin. (4) din H.G. nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei (…).

Examinând cererea reclamantei de anulare a art. 83 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 579/2016 (astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 798/2021), instanţa observă că reclamanta a invocat două motive de nulitate, şi anume:

– adăugarea nelegală a unei cerinţe care nu este prevăzută de art. 100^1 din Legea nr. 273/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 268/2020), respectiv a cerinţei conform căreia beneficiul acordării indemnizaţiei lunare de sprijin în temeiul art. 1001 din Legea nr. 273/2004 se aplică exclusiv în cazurile în care hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei a rămas definitivă după data intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020, fiind încălcate prevederile art. 4 şi cele ale art. 13 lit. a) şi b) din Legea nr. 24/2000, precum şi ale art. 108 alin. (2) din Constituţia României care prevede că: „Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.”;

– art. 83 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 579/2016 încalcă principiul nediscriminării, consacrat atât de Constituţie, cât şi de Convenţia europeană a drepturilor omului, deoarece exclude de la beneficiul acordării indemnizaţiei lunare de sprijin în temeiul art. 1001 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 268/2020, persoanele care au copii adoptaţi a căror hotărâre judecătorească de încuviinţare a adopţiei a rămas definitivă anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei.

Cu privire la pretinsa încălcare a principiului ierarhiei actelor juridice cu caracter normativ prin adăugarea unei condiţii neprevăzute de lege, curtea de apel subliniază, cu titlu preliminar, că legalitatea unui act normativ emis de Guvernul României se evaluează în raport cu reglementările cuprinse în actele de nivel superior adoptate în materia respectivă. Legalitatea unui asemenea act normativ implică respectarea reglementărilor emise în domeniul respectiv şi care sunt cuprinse în Constituţia României, în legi sau în ordonanţele şi ordonanţele de urgenţă ale Guvernului.

(…)

Curtea consideră însă relevantă, sub acest aspect, expunerea de motive a Legii nr. 268/2020, respectiv pct. VII din secţiunea a doua a expunerii de motive a Legii nr. 268/2020, text conform căruia proiectul de lege vizează „VII. Reglementarea de noi stimulente financiare care să susţină decizia unei familii de a adopta, cu scopul identificării cât mai rapide a unei familii adoptive pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie. (…)”. Textul subliniază intenţia legiuitorului de a institui stimulente financiare care „să susţină decizia unei familii de a adopta, cu scopul identificării cât mai rapide a unei familii adoptive pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie. (…)”. Prin urmare, stimulentele sunt destinate familiilor care intenţionează – în viitor – să încheie o adopţie, iar nu acelora care au finalizat această procedură la data intrării în vigoare a proiectului de act normativ în discuţie (Legea nr. 268/2020). Numai în acest mod s-ar putea reţine şi referirea la copiii aflaţi în sistemul de protecţie, respectiv la copiii care nu au fost încă adoptaţi.

(…)

În concluzie, instanţa reţine că art. 83 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 798/2021 nu contravine dispoziţiilor art. 100^1 din Legea nr. 273/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 268/2020, nefiind încălcat principiul ierarhiei actelor normative.

În ceea ce priveşte încălcarea reglementărilor privind nediscriminarea şi principiul egalităţii în drepturi, instanţa reaminteşte că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (…).

Curtea observă însă că reclamanta nu invocă o discriminare în raport cu restul adopţiilor vizând copiii care nu se încadrează în categoriile menţionate de prevederile art. 100^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 273/2004, ci o discriminare decurgând din faptul excluderii de la aceste beneficii a adopţiilor care vizează aceleaşi categorii de copii [prevăzute de art. 100^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 273/2004], dar care au fost încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020, respectiv prin hotărâre judecătorească care a rămas definitivă anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020 – 26.03.2021.

Cu privire la acest aspect, Guvernul României nu a oferit nicio explicaţie în afara invocării principiului neretroactivităţii legii. (…)

Având în vedere obligaţia statului şi a autorităţilor publice de respectare a principiului prevalenţei interesului superior al copilului, instanţa apreciază că reglementarea criticată îi discriminează pe copiii care au fost adoptaţi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive anterior intrării în vigoare a Legii nr. 268/2020 şi care fac parte din categoriile prevăzute de art. 100^1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 273/2004.

În consecinţă, raportat la aspectele arătate mai sus, instanţa consideră că dispoziţiile art. 83 alin. (1) din anexa la H.G. nr. 798/2021 contravin principiului egalităţii în drepturi – astfel cum este reglementat de art. 16 din Constituţia României şi în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi interdicţiei de discriminare consacrate de art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”.