Regimuri matrimoniale europene – soluții privind jurisdicția competentă
Călina Jugastru - ianuarie 1, 20194. Competența întemeiată pe înfățișarea pârâtului (art. 8). „În afara competenței care decurge din alte dispoziții ale prezentului regulament, este competentă o instanță judecătorească dintr-un stat membru a cărui lege este aplicabilă în temeiul art. 22 sau al art. 26 alin. (1) lit. a) sau b) și în fața căreia se înfățișează pârâtul.
Prezenta regulă nu se aplică în cazul în care înfățișarea a avut loc pentru a contesta competența și nici în cazurile reglementate de art. 4 sau de art. 5 alin. (1)” [art. 8 alin. (1)].
Cu prilejul verificării propriei competențe, instanța competentă se va asigura că pârâtul este în cunoștință de cauză în ceea ce privește dreptul de a contesta competența și în ceea ce privește consecințele prezenței și, respectiv, consecințele absenței sale în fața instanței.
5. Competența alternativă [art. 9 alin. (1)]
„Cu titlu de excepție, în cazul în care o instanță judecătorească dintr-un stat membru competentă în temeiul art. 4, 6, 7 sau 8 dispune că, în temeiul dreptului său internațional privat, căsătoria în cauză nu este recunoscută în sensul acțiunii referitoare la regimul matrimonial, aceasta poate să își decline competența. În cazul în care instanța judecătorească decide să își decline competența, face acest lucru fără întârzieri nejustificate”.
Instanțele judecătorești dintr-un stat membru pot dispune că, în temeiul propriilor norme de drept internațional privat, căsătoria respectivă nu poate fi recunoscută, în sensul procedurilor referitoare la regimul matrimonial. Ar putea fi necesară, într-un asemenea caz, în mod excepțional, declinarea competenței în temeiul regulamentului.
6. Competența subsidiară (art. 10)
Există posibilitatea ca, după epuizarea variantelor puse la dispoziție de Regulament (inclusiv după declinarea competenței, conform art. 9), nicio instanță să nu fie competentă, situație în care competența se va determina conform regulii lex situs, dar numai în ceea ce privește bunurile imobile cu privire la care poartă litigiul.
Vor deveni competente „instanțele judecătorești din statul membru pe teritoriul căruia sunt situate bunurile imobile ale unuia sau ambilor soți, caz în care instanța judecătorească sesizată este competentă să se pronunțe doar asupra aspectelor legate de aceste bunuri imobile”. Considerentul 40 completează: „Pentru a asigura faptul că instanțele judecătorești din toate statele membre pot să invoce aceleași temeiuri juridice pentru a-și exercita competența referitoare la regimul matrimonial al soților, prezentul regulament ar trebui să prevadă în mod exhaustiv temeiurile în care poate fi exercitată o astfel de competență subsidiară”.
7. Forul de necesitate (art. 11)
„În cazul în care nicio instanță judecătorească dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul art. 4, 5, 6, 7, 8 sau 10 ori în cazul în care toate instanțele judecătorești prevăzute la art. 9 și-au declinat competența și nicio instanță judecătorească dintr-un stat membru nu este competentă în temeiul art. 9 alin. (2) sau al art. 10, instanțele judecătorești dintr-un stat membru se pot pronunța, în cazuri excepționale, asupra unei cauze privind regimurile matrimoniale în situația în care acțiunea nu se poate iniția sau desfășura în mod rezonabil sau ar fi imposibilă într-un stat terț de care cauza este strâns legată. Cauza trebuie să aibă o legătură suficientă cu statul membru al instanței judecătorești sesizatea”.
Doctrina menționează că forul de necesitate (în regulamente europene care conțin norme de competență internațională și în Codul român de procedură civilă) este un instrument ce are menirea de a proteja valorile fundamentale ale forului la momentul determinării jurisdicției competente[15].
Într-adevăr, cu titlu excepțional, instanțele de judecată dintr-un stat membru devin competente să statueze cu privire la regimul matrimonial, dacă sunt reunite două condiții: este imposibilă derularea procedurii în statul terț sau acțiunea nu poate fi introdusă ori continuată, în mod rezonabil, în statul terț respectiv; litigiul prezintă o legătură suficientă cu statul membru a cărui instanță de judecată urmează a deveni competentă în temeiul forului de necesitate[16].
8. Prorogarea de competență pentru cereri reconvenționale
„Instanța judecătorească pe rolul căreia se află acțiunea în temeiul art. 4, 5, 6, 7, 8, al art. 9 alin. (2), al art. 10 sau 11 este competentă, de asemenea, pentru soluționarea unei cereri reconvenționale, în măsura în care aceasta intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament” (art. 12).
Instanța care își va extinde competența este instanța în fața căreia este dedusă pricina referitoare la succesiunea unuia dintre soți (art. 4); divorțul, separarea de drept, anularea căsătoriei (art. 5); instanța competentă conform art. 6; instanța aleasă de părți în temeiul art. 7; instanța competentă în temeiul înfățișării pârâtului (art. 8); instanța competentă alternativ – ipoteza declinării de competență [art. 9 alin. (2)]; instanța competentă potrivit art. 10 (competența subsidiară); forul de necesitate (art. 11).
Textul reglementează un caz de prorogare legală de competență, care vizează doar cererea reconvențională. Instanța de judecată determinată ca fiind competentă pentru cererea principală este competentă să soluționeze și reconvenționala. Se cere condiția ca obiectul cererii reconvenționale să intre în aria de aplicare a art. 12 din Regulament.
9. Limitarea procedurilor pentru bunurile din masa succesorală
„În cazul în care patrimoniul defunctului a cărui succesiune intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 cuprinde bunuri situate într-un stat terț, la cererea uneia dintre părți, instanța judecătorească sesizată să se pronunțe cu privire la regimul matrimonial poate decide să nu se pronunțe cu privire la unul sau mai multe dintre respectivele bunuri dacă se preconizează că hotărârea sa cu privire la acele bunuri nu va fi recunoscută și, după caz, nu va fi încuviințată executarea acesteia în acel stat terț” [art. 13 alin. (1)]. Textul menționat nu aduce atingere dreptului părților de a limita obiectul acțiunii în temeiul legii statului membru al instanței judecătorești sesizate.
Așadar, în cazul în care patrimoniul defunctului a cărui succesiune intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 650/2012 cuprinde bunuri situate într-un stat terț, la cererea uneia dintre părți, instanța sesizată cu privire la regimul matrimonial are posibilitatea să nu se pronunțe cu privire la unul sau mai multe dintre bunurile respective, dacă ar putea aprecia că hotărârea cu privire la acele bunuri nu va fi recunoscută ori că executarea acesteia nu va fi încuviințată în acel stat terț.
IV. Verificarea competenței. Incidente procedurale
Prin „sesizarea instanței de judecată” art. 14, în contextul Regulamentului UE 2016/1103, se înțelege:
a. momentul în care actul de sesizare a instanței judecătorești sau un alt act echivalent a fost depus la instanța judecătorească, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie comunicat sau notificat pârâtului;
b. în cazul în care actul trebuie notificat sau comunicat înainte de fi depus la instanța judecătorească, momentul primirii acestuia de către autoritatea responsabilă pentru notificare sau comunicare, cu condiția ca reclamantul să nu fi omis ulterior să ia măsurile pe care era obligat să le ia pentru ca actul să fie depus la instanța judecătorească; sau
c. dacă procedurile sunt inițiate de instanța judecătorească din oficiu, momentul adoptării deciziei de inițiere a acțiunii de către instanța judecătorească sau, în cazul în care o astfel de decizie nu este necesară, în momentul înregistrării dosarului de către instanța judecătorească.
Dintre modalitățile semnificative de obiectivare a incidentelor procesuale[17] în procesul civil internațional, avem în vedere necompetența, litispendența și conexitatea.
Declinarea de competență. „Instanța judecătorească dintr-un stat membru sesizată cu privire la un aspect referitor la regimul matrimonial pentru care nu este competentă în temeiul prezentului regulament își declină din oficiu competența” (art. 15).
Instanța de judecată își verifică din oficiu competența. Constatând că nu este competentă, instanța judecătorească a statului membru își va declina competența, în favoarea instanței judecătorești competente.
Litispendența. „În cazul în care acțiuni având același obiect sunt introduse între aceleași părți înaintea unor instanțe judecătorești din state membre diferite, instanța judecătorească sesizată ulterior suspendă din oficiu acțiunea până când se stabilește competența primei instanțe sesizate” [art. 17 alin. (1)].
Litispendența presupune ca cererile să aibă același obiect și aceeași cauză, să fie introduse între aceleași părți și în fața unor instanțe judecătorești din state membre diferite. Instanța judecătorească sesizată ulterior suspendă din oficiu acțiunea până când se stabilește competența primei instanțe sesizate. La cererea unei instanțe judecătorești sesizate cu privire la litigiu, orice altă instanță judecătorească sesizată informează, fără întârziere, prima instanță judecătorească cu privire la data când a fost sesizată. Atunci când se stabilește că este competentă instanța de judecată care a fost prima sesizată cu litigiul, instanța de judecată sesizată ulterior își declină competența în favoarea celei dintâi sesizate (art. 17).
Conexitatea. „În cazul în care pe rolul unor instanțe judecătorești din state membre diferite se află acțiuni conexe, oricare dintre acestea, cu excepția primei instanțe judecătorești sesizate, poate suspenda judecata” [art. 18 alin. (1)].
Conexitatea implică prezența cauzelor, în curs de judecată, în fața unor instanțe de judecată din state membre diferite. În contextul Regulamentului (UE) 2016/1103, conexitatea presupune litigii între care există o legătură atât de strânsă, încât se justifică judecarea și soluționarea împreună a cauzelor, în scopul evitării pronunțării unor soluții contradictorii, în cazul judecării separate a cauzelor [art. 18 alin. (3)].
Identificăm soluțiile, în caz de conexitate [art. 18 alin. (2)]:
– atunci când cauzele conexe sunt pendinte în fața instanțelor de judecată din state membre diferite, oricare dintre acestea, cu excepția primei instanțe sesizate, poate suspenda cauza;
– atunci când cauzele sunt conexe în fața instanțelor judecătorești de prim grad, oricare dintre acestea, cu excepția primei instanțe sesizate, poate, la cererea uneia dintre părți, să-și decline competența. Se cere condiția ca instanța de judecată mai întâi sesizată să fie competentă să judece litigiul, iar legea acestei din urmă instanțe să permită joncțiunea[18].
V. Concluzii
Regimurile matrimoniale[19] sunt terenul de peren interes, conturat deja ca segment distinct de studiu. Dreptul regimurilor matrimoniale este complex și se configurează din perspective diferite. Alături de dreptul substanțial, un aport semnificativ are dreptul internațional privat, care dezvoltă componenta europeană a cooperării judiciare.
Regimurile matrimoniale se află la debutul aplicării noii reglementări și în căutarea identității europene. Statele care participă la cooperarea consolidată vor pune în aplicare ambele regulamente, cu privire la regimurile matrimoniale și la efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. Vor amenda eventualele neajunsuri, inerente oricărei reglementări de pionierat și vor formula propuneri pentru revizuire, la timpul cuvenit.
În materie de regim matrimonial (conflictele de legi), dreptul român recurge, actualmente, la dispozițiile Codului civil. Prevederile sunt detaliate, prin comparație cu cele ale vechii Legi nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat. Codul de procedură civilă (Cartea a VII-a) conține regulile de competență, de stabilire a legii care guvernează litigiul cu element de extraneitate, precum și de recunoaștere și executare a hotărârilor străine (conflictele de jurisdicții).
Apropierea este vizibilă între cele două reglementări (cea națională și cea europeană), îndeosebi în ceea ce privește determinarea lex causae (modalități, elementele de legătură, opozabilitate) și eficacitatea hotărârilor străine. În măsura în care țara noastră va accepta, în viitor, participarea la cooperarea judiciară, deschisă în anul 2016, normele dreptului internațional privat național nu vor mai fi aplicabile în relațiile cu statele membre.
[15] D. Petrache, Forul de necesitate și dreptul de acces la justiție – o analiză jurisprudențială, material consultat la 14 ianuarie 2019, disponibil pe portalul Universul Juridic, https://www.universuljuridic.ro/forul-de-necesitate-si-dreptul-de-acces-la-justitie-o-analiza-jurisprudentiala/.
[16] În dreptul român, pentru a fi aplicabilă competența de necesitate, este necesară, de asemenea, existența unei legături suficiente a cauzei cu instanța română de la locul în care ar urma să se facă judecata. A se vedea I. Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, art. 1-1133, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 1356.
[17] „Excepția, în terminologia procesuală, este forma prin care, în general, se obiectivează incidentul procesual, indiferent de obiectul lui, importante fiind însă diversele aspecte ale fundamentului și finalității excepțiilor invocate” (I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. I, ediție revăzută, completată și actualizată, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 740).
[18] Pentru detalierea aspectelor de competență jurisdicțională, conform Regulamentului (UE) 2016/1103, a se vedea C. Jugastru, Regimurile patrimoniale ale cuplurilor internaționale în viziunea legiuitorului european, în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2016, pp. 81-126.
[19] Cu privire la modificările aduse regimului matrimonial în dreptul intern prin adoptarea și aplicarea noului Cod civil, sub influența normelor de drept european, a se vedea O. Ispas, Considerații privind aplicarea regulamentelor Uniunii Europene în materia regimurilor matrimoniale reglementate în dreptul românesc, material disponibil pe pagina web http://www.nos.iem.ro/bitstream/handle/123456789/1119/11-%20ISPAS%20Oana.pdf?sequence=1&isAllowed=y (consultat la 14 ianuarie 2019).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.