Refuzul angajatorului de a reintegra salariatul după anularea deciziei de concediere. Executarea silită în natură a obligației de a face în materia raporturilor de muncă. Penalități de întârziere

3. Aspecte procedurale impuse de dispozițiile art. 906 C. pr. civ., potrivit cărora:

Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare. (2) Când obligația nu este evaluabilă în bani, instanța sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă dată cu citarea părților, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 lei la 1.000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. (3) Atunci când obligația are un obiect evaluabil în bani, penalitatea prevăzută la alin. (2) poate fi stabilită de instanță între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației”.

În continuare, în art. 906 alin. (4) și (6) C. pr. civ. se prevede: (4) dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților. (6) Încheierea dată în condițiile alin. (4) este executorie.

Rezultă că pot fi obținute penalități de întârziere numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) existența unui titlu executoriu privind executarea unei obligații de a face sau a nu face ceva. Aceasta este condiția primordială deoarece, în lipsa titlului executor, nu poate fi cerută executarea silită.

Remarcăm faptul că penalitățile de întârziere privesc exclusiv obligații de a face sau de a nu face ceva, regimul fiind diferit după cum aceste obligații sunt sau nu evaluabile în bani: de la 100 lei la 1.000 lei pentru cele neevaluabile în bani și între 0,1% și 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obiectului obligației.

Debitorul trebuie să execute întocmai obligația de a face, astfel cum a fost stabilită prin titlul executoriu, nefiind posibilă, în etapa executării silite, modificarea acestuia. Conținutul obligațiilor și drepturilor au fost stabilite în patrimoniul părților prin hotărârea judecătorească definitivă, astfel că nu poate fi modificat prin voința unei părți, deoarece se opune puterea de lucru judecat[9].

b) declanșarea procedurii executării silite prin formularea de către creditor a cererii de executare silită și încuviințarea acesteia de către instanța de executare.

Creditorul nu poate cere anticipativ aplicarea penalităților de întârziere, ca petit accesoriu prin acțiunea promovată în fața instanței cu ocazia soluționării cererii principale, de exemplu pentru neexecutarea obligației de a ridica construcțiile și a retrage gardurile pe limita de graniță. De asemenea, nu poate cere direct stabilirea de penalități, fără a exista pe rol un dosar de executare silită. Aplicarea de penalități în condițiile art. 906 C. pr. civ. intervine numai în faza execuțională, ulterior declanșării executării silite.

c) trecerea a cel puțin 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar debitorul refuză să execute voluntar obligația.

Într-o cauză au fost aplicate penalități de întârziere de 100 lei/zi, dar nu mai mult de trei luni, părintelui care nu a predat minora mamei, la care a fost stabilită locuința acesteia, având în vedere ca în termenul de 10 zile de la comunicarea încheierii încuviințate a executării silite și a somației, debitorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în titlu, iar această obligație nu poate fi îndeplinită prin altă persoană[10].

d) Hotărârea pronunțată în temeiul 906 alin. (1) C. pr. civ., prin care au fost stabilite penalitățile este definitivă, astfel că debitorul nu poate formula apel împotriva acesteia, fiind inadmisibil.

e) Potrivit art. 906 (5) Cod procedură civilă, penalitatea stabilită conform art. 906 alin. (4) Cod procedură civilă, va putea fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația stabilită în titlul executoriu în următoarele 3 luni de la comunicarea încheierii și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. De remarcat faptul că cele două condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, astfel că nu este suficientă doar executarea obligațiilor în intervalul de 3 luni, ci este necesară și justificarea întârzierii de motive obiective[11].

În practică, adesea, debitorul reiterează în această etapă a executării silite apărările formulate în fața instanței de fond, ceea ce este inadmisibil deoarece nu se pot folosi alte mijloace procedurale decât cele legale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În măsura în care neexecutarea obligației de a face implică și fapta unui terț, instanța poate aprecia ca justificată conduita debitorului și să înlăture aplicarea penalităților[12].

Dacă debitorul execută obligația în intervalul dintre stabilirea penalităților și cel în care instanța ar trebuie să se pronunțe asupra sumei totale, nu va putea fi obligat la plata acestora. În acest sens s-a subliniat în literatură[13] că penalitățile pe zi de întârziere reprezintă doar o amenințare pentru debitor și nu urmăresc pedepsirea acestuia pentru că nu și-a executat obligația de a face după emiterea titlului executoriu. Scopul aplicării penalității a fost atins prin executarea obligației, iar în măsura în care creditorul a încercat un prejudiciu pentru executarea cu întârziere, acesta din urmă are la îndemână o acțiune în despăgubiri întemeiată pe prevederile art. 906 alin. (7) C. pr. civ., întrucât daunele cominatorii nu au caracter reparatoriu.

f) Dispozițiile încheierii prin care au fost stabilite penalități în temeiul art. 906 alin. (1) și (2) C. pr. civ., se concretizează prin pronunțarea unei încheieri ulterioare, în condițiile art. 906 alin. (4) C. pr. civ., în sensul că prin această ultimă hotărâre se va fixa suma definitivă, datorată de către debitor în cazul în care acesta nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității.

Astfel, pentru punerea în executare a penalităților, creditorul este obligat să urmeze procedura prevăzută de art. 906 C. pr. civ., respectiv să solicite pronunțarea de către instanța de executare a unei încheieri prin care să stabilească cuantumul penalităților definitive, potrivit art. 906 alin. (4) C. pr. civ.

Declanșarea directă a executării silite privind plata penalităților stabilite, dar al căror calcul final nu a fost făcut printr-o încheiere judecătorească, este nelegală deoarece încheierea de stabilire nu are caracterul unui titlu executoriu, iar creanța nu are caracter cert, lichid și exigibil, situație în care actele de executare silită pot fi anulate în cadrul unei contestații la executare[14].

Creditorul nu poate formula mai multe cereri de fixare a sumei definitive datorate de debitor cu titlu de penalități pentru intervale succesive de câte 3 luni[15]. Pe de altă parte, formularea oricărei cereri de cuantificare a penalităților anterior expirării termenului de 3 luni trebuie considerată prematură, întrucât termenul de 3 luni are caracter prohibitiv.

Concluzionând, subliniem caracterul inovator al dispozițiilor art. 906 C. pr. civ., care contribuie în mod indirect, dar eficient, la realizarea dreptului salariatului prin stabilirea de penalități în sarcina angajatorului culpabil de refuzul reintegrării sale.


[9] Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, încheierea civilă din 13 ianuarie 2016, https://sintact.ro/#/publication/151010744.

[10] Judecătoria Craiova, sentința nr.2779/7 martie 2019; https://sintact.ro/#/jurisprudence/536159785.

[11] Tribunalul Constanța, decizia nr. 1595/8 octombrie 2019; htps://sintact.ro/#/jurisprudence/536722040.

[12] În acest sens, s-a pronunțat Tribunalul Constanța, Secția întâi civ., dec. nr. 1593 din 24 noiembrie 2016, în dosarul nr. 5227/212/2015, citată de Mocanu Mihaela Cristina în articolul „,Câteva aspecte teoretice și de jurisprudență privind executarea obligațiilor de a face și de a nu face”, în Revista Română de Executare Silită, nr.2/2017. În speță, debitorul obligat la luarea măsurilor pentru intrarea în legalitate, mai precis obligat la obținerea autorizației de construire, nu a putut să o procure pentru că emiterea actului era condiționată de acordul coproprietarului care refuzau exprimarea acestuia.

[13] Mocanu Mihaela Cristina, idem.

[14] Tribunalul Bihor, decizia nr. 298/21 martie 2018; https://sintact.ro/#/jurisprudence/535159207/.

[15] Decizia nr. 16/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată pentru dezlegarea interpretării art. 906 alin. (4) C. pr. civ., publicată în M. Of. nr. 258 din 13 aprilie 2017.

Refuzul angajatorului de a reintegra salariatul după anularea deciziei de concediere. Executarea silită în natură a obligației de a face în materia raporturilor de muncă. Penalități de întârziere was last modified: februarie 10th, 2021 by Lacrima Rodica Boilă

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista

Despre autor:

Lacrima Rodica Boilă

Lacrima Rodica Boilă

Este doctor în drept civil, cu teza „Fundamentele răspunderii civile delictuale în dreptul român”, susținută la Facultatea de Drept, Universitatea „Babeş-Bolyai”, îndrumător prof. dr. Liviu Pop.
A mai scris: