Reflecții privind activitatea Serviciului de probațiune în procesul penal
Angela Tatu - decembrie 1, 2015“Considertations on the activity of the probation service in the criminal proceedings” („Reflecții privind activitatea serviciului de probațiune în procesul penal”)
In this study, the author examines the activity of the probation service in the criminal proceedings, as a public service, which contributes to carrying out the judicial process.
The structure and the body of the study reveal the comments on the development of the probation system over time [the experimental period 1996-2000, the development and consolidation period (2000-2014), the reorganization period (February 2014 – so far)], in relation to the elements of comparative law in the matter of probation (probation in the United States of America, in France, in England and in Denmark), and for the purpose of the above-mentioned the doctrine developed by certain important names in the field of domestic and international law is taken into consideration (C. Sima, O Brezeanu, I. Chiș, I.B. Georgescu, A.M. van Kalmthout, I. Durnescu G. Gilles).
Finally, the author puts forward a few considerations regarding the enforcement of criminal penalties, as the last stage of the criminal proceedings.
Keywords: probation service; criminal proceedings; elements of comparative law; enforcement of penalties.
Contextul actual determină o evaluare a rolului și locului probațiunii, nu însă ca activitate specifică a organelor de urmărire penală ori a instanțelor de judecată de a stabili cu ajutorul mijloacelor de probă administrate vinovăția unei persoane, existența săvârșirii unei infracțiuni ori existența răspunderii penale, ci ca activitate desfășurată de către un organ specializat, respectiv Serviciul de Probațiune, ca serviciu public care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie. Legea-cadru este Legea nr. 252/19 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune. Aceasta se completează cu Legea nr. 253/19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.
Activitatea sistemului de probaţiune se desfăşoară în interesul comunităţii, în scopul reabilitării sociale a infractorilor, al diminuării riscului de săvârşire a unor noi infracţiuni şi al creşterii gradului de siguranţă în comunitate. Prin promovarea sancţiunilor şi măsurilor comunitare se urmăreşte reducerea costurilor sociale ale executării sancţiunilor şi măsurilor penale prin diminuarea populaţiei din unităţile penitenciare, valorificarea potenţialului socio-economic al infractorilor şi menţinerea siguranţei comunităţii.
Deși este o activitate adiacentă procesului penal, activitatea sistemului de probaţiune se desfăşoară cu respectarea legii şi a hotărârilor judecătoreşti și în condiţii care să asigure respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, orice restrângere a acestora fiind posibilă numai în limitele inerente naturii şi conţinutului pedepselor şi măsurilor stabilite prin hotărârea judecătorească şi în condiţiile care decurg din specificul intervenţiei, în funcţie de gravitatea faptei şi riscul de săvârşire a unor infracţiuni. Activitatea sistemului de probaţiune se desfăşoară în condiţii care să respecte demnitatea persoanei şi care să nu îngrădească exercitarea dreptului la viaţa privată a acesteia şi a familiei sale mai mult decât este inerent naturii şi conţinutului intervenţiei. În cadrul sistemului de probaţiune, orice activitate se desfăşoară fără nicio discriminare pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie ori apartenenţă politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA ori pentru alte împrejurări de acelaşi fel. (art. 4 si 5 din lege)
Definită de doctrină, probațiunea apare ca fiind acea măsură de apărare socială nerestrictivă de libertate, care se caracterizează prin aplicarea tratamentului delicventului în mediu liber și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei[1]. Justificarea aplicării acestei măsuri se datorează suprapopulării penitenciarelor, dar și faptului că, de-a lungul timpului, s-a dovedit că aplicarea unui tratament sancționator care nu presupune privare de libertate este o alternativă foarte eficientă pedepsei privative de libertate, deoarece urmărește să plaseze condamnatul în medii în care să stea departe de tipul de infracțiuni la care este predispus. În noile coduri, probațiunea este reglementată prin intermediul a două forme: suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și liberarea condiționată.
În România, actualmente, sistemul de probaţiune este reprezentat de Direcţia Naţională de Probaţiune, instituţie publică cu personalitate juridică din cadrul Ministerului Justiţiei, care îşi exercită atribuţiile la nivel central, şi de cele 42 de structuri teritoriale, denumite servicii de probaţiune. Direcţia Naţională de Probaţiune se află sub coordonarea directă a ministrului justiţiei. Serviciile de probaţiune îşi desfăşoară activitatea în fiecare judeţ, prin consilierii de probaţiune coordonaţi de şeful serviciului.
Persoanele care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor sunt consilierii de probațiune, persoane licențiate în asistență socială, psihologie, pedagogie, drept, sociologie etc. Direcția națională a serviciului de probațiune asigură formarea profesională a personalului în domeniul probațiunii prin intermediul activităților de studiu și cercetare care să indice direcțiile de dezvoltare a practicii în domeniul probațiunii.
Privind evoluția în timp a sistemului de probaţiune distingem[2]:
1. Perioada experimentală 1996–2000. În 1996, se înfiinţează, la Arad, primul Centru Experimental de Probaţiune, din România, având ca obiectiv testarea câtorva dintre elementele de probaţiune (referate de evaluare, supravegherea în comunitate, etc.). Dacă la debut, grupul ţintă a fost reprezentat de minori care săvârşeau fapte penale şi care erau menţinuţi în stare de libertate de către instanţă, cu domiciliul în municipiul Arad, ulterior, acest grup ţintă s-a extins şi la majorii cu domiciliul în judeţul Arad. Ulterior au fost create alte 11 centre experimentale de probaţiune. Toate centrele experimentale au fost înfiinţate prin ordin al ministrului justiţiei, iar cele mai multe dintre acestea au fost finanţate de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă sau de către Comisia Europeană, prin Fondul Phare. De asemenea, a existat suport financiar şi asistenţă tehnică din partea Guvernului Marii Britanii (Know How Fund).
2. Perioada de dezvoltare şi consolidare (2000-2014) După perioada experimentală, în baza rezultatelor foarte bune obţinute în cadrul centrelor pilot, a fost adoptată Ordonanţa de Guvern nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi supraveghere a executării pedepselor neprivative de libertate, (aprobată prin Legea nr. 129/2002), prin care s-a reglementat legal instituţia probaţiunii. Tot în anul 2000, este adoptată şi Hotărârea Guvernului nr. 1239/2000 de punere în aplicare a O.G. nr. 92/2000, prin care erau stabilite detaliile procedurale şi practice ale activităţii de probaţiune.
În baza acestor acte normative, la nivel central, a fost înfiinţată Direcţia de reintegrare socială şi supraveghere, structură fără personalitate juridică, în cadrul Ministerului Justiţiei, iar la nivel teritorial au fost înfiinţate serviciile de reintegrare socială şi supraveghere (denumirea iniţială a serviciilor de probaţiune): 28 de servicii (în 2001) şi 13 servicii (în 2002). În această perioadă, serviciile erau organizate pe lângă tribunale, independente faţă de acestea şi cu subordonare direct ministrului justiţiei – Direcţia de reintegrare socială şi supraveghere. Întrucât, erau fără personalitate juridică şi fără buget propriu, serviciile se aflau într-o formă de subordonare administrativă faţă de preşedintele tribunalului. Prin adoptarea Legii nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probaţiune, direcţia/serviciile dobândesc denumirea de direcţie de probaţiune/ servicii de probaţiune.
3. Perioada reorganizării (februarie 2014 – prezent) Se remarcă o modificare ulterioară a legislației, Direcţia de Probaţiune fiind reorganizată în Direcţia Naţională de Probaţiune, având calitatea de structură cu personalitate juridică. În acest context, serviciile de probaţiune sunt coordonate metodologic, dar şi subordonate administrativ, respectiv financiar Direcţiei Naţionale de Probaţiune.
Într-o retrospectivă istorică, așa cum se arată în literatura de specialitate[3], în iulie 1792, Mihail Şuţu, Domnitor (în Moldova între anii 1793-1795 şi în Muntenia 1783-1786, 1791-1793 şi 1801-1802), a dat o „anaforă” prin care se întăresc dispoziţiile luate în 1780 cu privire la liberarea din închisoare pe chezăşie (garanţie, cauţiune) a vinovaţilor. Practic, este vorba de punerea în libertate condiţionată a unor infractori care nu şi-au ispăşit încă întreaga pedeapsă, aceştia fiind daţi în seama unor chezaşi (garanţi) care-şi asumau sarcina supravegherii lor devenind astfel răspunzători între altele, pentru tot ce aceştia ar fi comis. Este, în fond, o formă de probaţiune.[4]
De asemenea, hotărârea Domnitorului Şuţu cuprinde unele măsuri moderne, în baza cărora arestaţii urmau să fie întrebuinţaţi la lucrările publice pentru a-şi scoate banii de hrană, iar din secolul al XVI-lea, alături de alte pedepse, găsim şi pedeapsa amenzii aplicată pentru cele mai variate vini şi chiar pentru furt şi ucidere în care caz amenda se numea despăgubire (repararea unei pagube, compensare), iar pentru trădare sau răzvrătire pedeapsa consta în confiscarea averii.[5] Din 1810 închisoarea devine piesa principală a Codului penal francez, apoi şi a codurilor din ţările pe care acesta le-a inspirat între care şi Codul penal român din 1864.
Tot de atunci putem vorbi de o adevărată evoluţie a regimului penitenciar, atât în Moldova, cât şi în ţara Românească. Merită atenţie, în context, faptul că, Legiuirea Caragea (a intrat în vigoare în Ţara Românească în 1818), cuprinde unele prevederi care anticipează, în anumite limite, un regim juridic mai adecvat minorilor infractori (nevârstnicilor – în terminologia legii ) sub forma unor reglementări complexe şi mult mai nuanţată. Unele dintre acestea pot fi socotite drept încercări de individualizare a pedepselor inclusiv prin înlocuirea celor violente ori lipsite de libertate cu măsuri mai uşoare. De exemplu, nevârstnicii de la 20 la 25 de ani puteau cere Domnitorului, în condiţiile în care legea le stabilea, iertarea vârstei. Ulterior, prin modificarea legii, minoritatea s-a oprit la 20. Până la 7 ani minorul nu răspundea penal. Între 7-14 ani, „se osândeşte după împrejurări, ori la bătaie sau în închisoare în vreo mănăstire”. Pentru fiii de boieri se înlocuia bătaia cu încredinţarea lor părinţilor sau epitropilor (un fel de tutelă). De la 14 la 20 de ani, pentru infracţiunile pedepsite cu moartea sau „ocna cu soroc” minorii erau trimişi la închisoarea Snagov sau Mărgineni pe o perioadă între 2-10 ani. Potrivit aceleiași Legiuiri, infracţiunea era pedepsită cu bătaia, cu biciul sau cu toiege, iar minorului i se dădea a treia parte din lovituri cu nuiele.
În Ţara Românească în procesul de modernizare a legislaţiei penale se adopta în 1852 Condica Criminală a lui Barbu Ştirbei. Potrivit articolului 55 din Cod, dacă se dovedea că minorii între 8-15 ani au lucrat „fără pricepere şi fără cugetare” ei erau încredinţaţi părinţilor pentru îngrijire şi supraveghere şi sub răspunderea lor civilă. De altfel, instituţia încredinţării minorului cunoaşte o foarte mare dezvoltare în întreg sistemul de ocrotire românesc. Prin Condica criminală s-a introdus munca în închisori, care să servească atât la îmbunătăţirea traiului deţinutului pe timpul detenţiei, cât şi la crearea unui capital, ce era înmânat acestuia la liberare. De asemenea, s-a prevăzut reabilitarea condamnaţilor („restatornicirea osândiţilor”), măsura evoluată pentru acea vreme, ce poate fi socotită ca o formă de reintegrare socială, ce s-a impus în momentul în care satele nu voiau să-i primească pe cei care se liberau din „groapa ocnei” şi nici să dea chezaşi pentru ei.
[1] C. Sima, Drept execuțional penal, Ed. Hamangiu, București, 2010, p.114; Ch. Germain, Élements de science péntitentiaire, Ed. Cujas, Paris, 1959, p. 135
[2] http://www.just.ro/MinisterulJusti%C8%9Biei/Organizare/Direc%C5%A3iileMJ/Sistemuldeprobatiune/tabid/2929/Default.aspx
[3] O Brezeanu, Repere de probatiune in dreptul comparat, p. 175, www.mpublic.ro.
[4] I. Chiş, Reforma penitenciară în România, Editura Ando Tours, Timişoara, 1997, pp. 12-13.
[5] http://www.mpublic.ro/jurisprudenta/publicatii/repere.pdf
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.