Reducțiunea liberalităților excesive (Partea I)

1. Sediul materiei și noțiunea reducțiunii liberalităților excesive

Reglementarea reducțiunii liberalităților excesive se regăsește în cuprinsul art. 1092‑1098 C. civ. Reducțiunea liberalităților excesive este sancțiunea civilă care se aplică după deschiderea moștenirii și care privește donațiile și legatele făcute de defunct, ce aduc atingere rezervei succesorale a moștenitorilor rezervatari, având drept efect reducerea acestora în limita cotității disponibile, de care s‑ar fi putut dispune în mod neîngrădit prin liberalități.

Potrivit art. 1092 C. civ., „după deschiderea moștenirii, liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii, la cerere”. Așadar, ca urmare a reducțiunii, liberalitățile devin ineficace, în măsura în care acestea aduc atingere rezervei succesorale. Reducțiunea este o sancțiune civilă aplicabilă liberalităților excesive, lipsindu‑le de eficacitate în măsura necesară întregirii rezervei, dar fără a atrage nulitatea lor[1].

Deși atât nulitatea, cât și reducțiunea au natura juridică a unei sancțiuni civile, totuși ele se deosebesc din mai multe considerente. Astfel, nulitatea donației sau a legatului vizează nerespectarea unor condiții de validitate anterioare sau concomitente încheierii actului, pe când în cazul reducțiunii cauzele sunt ulterioare încheierii actului, act valabil din punctul de vedere al condițiilor impuse actului juridic civil concret, dar care aduce atingere rezervei succesorale, prin încălcarea limitelor impuse de lege în privința liberalităților. De asemenea, reducțiunea se diferențiază și de caducitate, aceasta din urmă vizând imposibilitatea executării unui testament valabil datorită unor împrejurări independente de voința testatorului.

Sancțiunea reducțiunii privește atât donațiile, cât și legatele, care aduc atingere rezervei succesorale. Liberalitățile excesive sunt lipsite de eficacitate (legatele), respectiv desființate (donațiile) în măsura necesară reîntregirii rezervei succesorale[2]. În ceea ce privește donațiile, arătăm că sunt supuse reducțiunii atât donațiile propriu‑zise, cât și cele deghizate[3] ori cele prezumate de legiuitor a fi deghizate. Legatele sunt supuse reducțiunii, indiferent că acestea sunt legate universale, cu titlu universal sau legate cu titlu particular. Sunt supuse reducțiunii inclusiv legatele cu titlu particular ce îmbracă forma dispoziției testamentare ce are ca obiect sume de bani, valori sau titluri de valoare depuse la instituții de credit[4]. De asemenea, rezerva poate fi încălcată și prin sarcinile impuse, care reprezintă la rândul lor liberalități (stipulație pentru altul) și astfel afectează rezerva succesorală.

Așa cum arată art. 1092 C. civ., problema reducțiunii se ridică întotdeauna doar ulterior deschiderii moștenirii, întrucât numai raportat la acest moment se poate aprecia asupra depășirii limitei cotității disponibile prin liberalitățile făcute. Până la deschiderea moștenirii, potențialii succesibili rezervatari nu au niciun drept asupra succesiunii, drepturile acestora născându‑se doar în momentul deschiderii acesteia. Reducțiunea privește atât liberalitățile făcute unor terți sau unor moștenitori nerezervatari, cât și liberalitățile făcute moștenitorilor rezervatari ai defunctului, întrucât limitele dreptului de a dispune prin liberalități trebuie respectate indiferent cine este persoana beneficiară a acestora, normele privind rezerva succesorală având caracter imperativ.

 

2. Persoanele care pot invoca reducțiunea liberalităților excesive

Potrivit art. 1093 C. civ., „reducțiunea liberalităților excesive poate fi cerută numai de către moștenitorii rezervatari, de succesorii lor, precum și de către creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari”. Astfel, se impune a preciza că reducțiunea liberalităților excesive nu operează automat, prin simpla acceptare a moștenirii, ci reducțiunea trebuie să fie cerută în mod expres de persoanele îndreptățite, fie în fața notarului public, fie în fața instanței de judecată[5].

Rațiunea pentru care legiuitorul a recunoscut legitimitatea doar a acestor categorii de persoane rezidă în aceea că reducțiunea este un mijloc juridic prin care se apară rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari care vin efectiv la moștenire. De aceea, enumerarea făcută de legiuitor în art. 1093 C. civ. în privința persoanelor care pot solicita reducțiunea este una limitativă, nicio altă persoană în afara celor expres menționate neputând solicita reducțiunea liberalităților excesive. Astfel, nu va putea fi solicitată reducțiunea de către colateralii privilegiați ai defunctului, de ascendenții ordinari ori de către colateralii ordinari ai acestuia.

În ceea ce privește categoria de persoane ce pot invoca reducțiunea, respectiv moștenitorii rezervatari și succesorii lor, arătăm următoarele:

– este vorba despre moștenitorii rezervatari care vin efectiv la moștenirea defunctului;

– dreptul de a cere reducțiunea este un drept care se naște direct în persoana moștenitorilor rezervatari, el nu se transmite pe calea moștenirii de la defunct;

– dreptul de a invoca reducțiunea este un drept individual, dar aceasta nu semnifică că mai mulți moștenitori rezervatari nu pot solicita reducțiunea împreună, adică în mod colectiv. Nu se confundă modalitatea de exercitare a acestui drept, respectiv individual sau colectiv, cu caracterul dreptului, care este întotdeauna individual;

– dacă un moștenitor rezervatar renunță la reducțiune, cu scopul de a respecta voința dispunătorului, fără însă a renunța la moștenire, efectul este acela că reducțiunea va avea în vedere doar întregirea rezervei celor care au solicitat reducțiunea. Astfel, potrivit art. 1094 alin. (3) C. civ., „în cazul pluralității de moștenitori rezervatari, reducțiunea operează numai în limita cotei de rezervă cuvenite celui care a cerut‑o și profită numai acestuia”. Renunțarea la reducțiune făcută înainte de deschiderea moștenirii reprezintă un pact asupra unei moșteniri nedeschise, acest lucru fiind interzis expres de legiuitor. În schimb, renunțarea la reducțiune se poate face în mod valabil după deschiderea succesiunii, nefiind necesar ca aceasta să îmbrace o anumită formă. Spre exemplu, se poate renunța la reducțiune în mod expres, dar și tacit (prin neintroducerea acțiunii în reducțiune în termenul de prescripție impus de lege). În situația în care se renunță expres și în mod valabil la reducțiune, asupra acestei manifestări de voință nu se mai poate reveni. Pe de altă parte, dacă renunțarea la reducțiune are drept scop fraudarea drepturilor creditorilor moștenitorului, aceștia pot promova acțiunea revocatorie în temeiul art. 1562 C. civ.;

– dacă înainte de a solicita reducțiunea intervine decesul moștenitorului rezervatar, dreptul acestuia se transmite la moștenitorii săi, având caracter patrimonial. Astfel, este de precizat că succesorii moștenitorilor rezervatari pot cere reducțiunea (cu excepția dobânditorilor cu titlu particular)[6]. Succesorul rezervatarului decedat nu va exercita acțiunea în reducțiune în nume propriu ci în numele moștenitorului rezervatar decedat care nu a solicitat anterior decesului reducțiunea[7]. În ipoteza în care există un singur moștenitor al acestuia, el va avea opțiunea între a invoca reducțiunea sau a renunța la acest drept. Dacă există însă mai mulți moștenitori, ei vor putea opta unitar ori în sensul reducțiunii, ori în sensul invers, al neinvocării reducțiunii. Dacă însă există mai mulți moștenitorii, iar opțiunile lor sunt diferite, în sensul că unii optează pentru reducțiune, iar alții nu, având în vedere că ne aflăm în prezența unui drept individual, soluția este aceea că renunțarea unora dintre moștenitori nu aduce atingere dreptului celorlalți care l‑au exercitat[8].

În ceea ce îi privește pe creditorii chirografari[9] ai moștenitorilor rezervatari, precizăm următoarele:

– în primul rând, textul art. 1093 C. civ. face referire expresă numai la creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari, ceea ce înseamnă că aceștia pot invoca reducțiunea pe calea acțiunii oblice (art. 1560‑1561 C. civ.), în limita sumelor datorate lor. Așa fiind, succesorii universali[10] și cei cu titlu universal[11] ai moștenitorilor rezervatari vor putea solicita reducțiunea liberalităților excesive. Astfel, în măsura în care moștenitorul rezervatar nu exercită mijloacele juridice pentru reducerea liberalităților, acestea vor putea fi exercitate de creditorii moștenitorilor rezervatari pe calea acțiunii oblice (se referă la ipoteza în care moștenitorul rezervatar a acceptat succesiunea dar nu a exercitat acțiunea în reducțiune) iar în ipoteza în care moștenitorul rezervatar a renunțat la succesiune, creditorul moștenitorului rezervatar va formula în primul rând acțiunea pauliană pentru revocarea actului de renunțare, continuând cu o acțiune în reducțiunea liberalităților excesive[12];

– în al doilea rând, astfel cum am precizat anterior, dobânditorul cu titlu particular de la un moștenitor rezervatar are calitatea de terț în această materie, astfel încât nu poate exercita dreptul rezervatarului la reducțiune;

– în al treilea rând, nici creditorii defunctului nu pot invoca reducțiunea dacă aceasta vizează o donație, întrucât bunul donat a ieșit din patrimoniul defunctului și nu mai formează obiectul gajului lor general, dacă nu au formulat acțiune având ca obiect revocarea donațiilor (acțiune pauliană);

– în al patrulea rând, creditorii defunctului nu pot solicita reducțiunea legatelor, însă ei justifică interesul de a solicita achitarea datoriilor înaintea executării legatelor, urmând ca acestea din urmă să fie plătite numai din activul net și în limitele cotității disponibile a moștenirii, în ipoteza în care s‑a invocat reducțiunea de către moștenitorii rezervatari.

În final, vom menționa faptul că donatarii sau legatarii nu pot solicita reducțiunea liberalităților de care au beneficiat. Este de menționat faptul că reducțiunea se exercită împotriva acestora (donatarii sau legatarii), de către moștenitorii rezervatari. Dacă există mai mulți donatari și/sau legatari împotriva cărora s‑a solicitat reducțiunea, ei se vor putea apăra invocând respectarea regulilor instituite în materia reducțiunii liberalităților excesive.

 

3. Concluzii

Prima parte a studiului dedicat reducțiunii liberalităților excesive a prezentat sediul materiei, noțiunea reducțiunii liberalităților excesive, iar, în final, a identificat categoriile de persoane care pot invoca reducțiunea liberalităților excesive, cu particularitățile care intervin.

 

Bibliografie:

– G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021;

– G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012;

– Gh. Brenciu, V. Panțurescu, Reductibilitatea legatelor al căror obiect este constituit de depunerile pe librete CEC asupra cărora defunctul titular a prevăzut o clauză testamentară, în R.R.D. nr. 1/1984;

– Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003;

– J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;

– I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.


* Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.

[1] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003, p. 340.

[2] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 699.

[3] Trib. Jud. Suceava, dec. civ. nr. 187/1970, cu Notă de V. Pătulea, în R.R.D. nr. 7/1971, pp. 109‑112.

[4] Gh. Brenciu, V. Panțurescu, Reductibilitatea legatelor al căror obiect este constituit de depunerile pe librete CEC asupra cărora defunctul titular a prevăzut o clauză testamentară, în R.R.D. nr. 1/1984, pp. 16‑17.

[5] J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 235.

[6] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., p. 699.

[7] J. Kocis, P. Vasilescu, op. cit., p. 234.

[8] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul Juridic, București, 2003, pp. 341‑342.

[9] Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu au o garanție reală care să le asigure realizarea creanței pe care o au împotriva debitorului (ipotecă, gaj, privilegiu), ci doar un drept de gaj general asupra bunurilor prezente și viitoare ale debitorului lor, aceste bunuri servind drept garanție comună a creditorilor. A se vedea G. Boroi, C.A. Anghelescu, Curs de drept civil. Partea generală, Ed. Hamangiu, București, 2012, p. 227.

[10]  Succesorul universal este acea persoană care dobândește un patrimoniu, adică o universalitate. A se vedea G. Boroi, C.A. Anghelescu, op. cit., p. 224.

[11] Succesorul cu titlu universal este acea persoană care dobândește o fracțiune dintr‑un patrimoniu. Ibidem.

[12] J. Kocis, P. Vasilescu, op. cit., pp. 234-235.

Reducțiunea liberalităților excesive (Partea I) was last modified: September 8th, 2022 by Ioana Nicolae

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Ioana Nicolae

Ioana Nicolae

Este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept din cadrul Universității Transilvania din Braşov și avocat definitiv în cadrul Baroului Braşov.
A mai scris: