Reducţiunea liberalităţilor excesive – Partea a III-a

🔔Vezi și Reducțiunea liberalităților excesive – partea a II-a

🔔Vezi și Reducțiunea liberalităților excesive (Partea I)

1. Căile procedurale de exercitare a dreptului la reducțiune

Potrivit art. 1092 C. civ., „după deschiderea moștenirii, liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii, la cerere”. Aceasta înseamnă că reducțiunea nu operează de drept, ea trebuind să fie invocată de persoanele expres și limitativ enumerate în art. 1093 C. civ., respectiv moștenitorii rezervatari, succesorii acestora și creditorii chirografari ai moștenitorilor rezervatari. Reducțiunea nu poate fi invocată din oficiu de instanța de judecată.

Potrivit art. 1094 alin. (1) și (2) C. civ., „reducțiunea liberalităților excesive se poate realiza prin buna învoială a celor interesați.

În lipsa unei asemenea învoieli, reducțiunea poate fi invocată în fața instanței de judecată pe cale de excepție sau pe cale de acțiune, după caz”.

În concluzie, reducțiunea poate fi realizată prin buna învoială sau pe cale judecătorească.

2. Reducțiunea prin buna învoială (pe cale extrajudiciară)

Aceasta se realizează în fața notarului public, art. 113 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 prevăzând că, „notarul public, având acordul tuturor moștenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităților, până la limitele prevăzute de lege”. În alte cuvinte, poate interveni o înțelegere între persoanele care pot cere reducțiunea și donatarii/legatarii în favoarea cărora a dispus defunctul, în legătură cu liberalitățile excesive. Astfel, dacă există acordul moștenitorilor rezervatari și al legatarilor sau al donatarilor, după caz, notarul public va putea proceda la reducțiune, aspect ce va fi menționat în certificatul de moștenitor eliberat.

Dacă însă donatarul nu are calitatea de moștenitor nici legal și nici testamentar iar acesta a acceptat donația făcută, reducțiunea va putea interveni doar în ipoteza în care acesta acceptă reducțiunea totală sau parțială a donației primite[1].

Deoarece convenția persoanelor interesate îmbracă forma unui contract, aceasta nu poate fi revocată în mod unilateral, ci numai cu acordul tuturor părților. În schimb, se poate solicita anularea sau constatarea nulității pentru nerespectarea condițiilor de validitate.

3. Reducțiunea pe cale judecătorească

„În lipsa unei asemenea învoieli între cei interesați, reducțiunea poate fi invocată în fața instanței de judecată pe cale de excepție sau pe cale de acțiune, după caz”, după cum arată art. 1094 alin. (2) C.civ. Astfel, în ipoteza în care reducțiunea nu are loc pe cale amiabilă, reducțiunea pe cale judecătorească se invocă prin acțiune sau prin excepția de reducțiune, ce vor fi analizate în continuare. De asemenea, potrivit art. 108 din Legea nr. 36/1995, „succesibilul sau altă persoană interesată poate sesiza direct instanța judecătorească în vederea dezbaterii unei succesiuni. Dispozițiile art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile”. Textul art. 193 alin. (3) din Codul de procedură civilă se referă la faptul că „la sesizarea instanței cu dezbaterea procedurii succesorale, reclamantul va depune o încheiere emisă de notarul public cu privire la verificarea evidențelor succesorale prevăzute de Codul civil. În acest caz, neîndeplinirea procedurii prealabile va fi invocată de către instanță, din oficiu, sau de către pârât”.

În ceea ce privește modalitatea concretă a reducțiunii judiciare, arătăm că aceasta diferă după cum bunurile obiect al liberalității sunt în posesia celui gratificat sau în posesia moștenitorilor rezervatari ai defunctului.

Astfel, în prima ipoteză, dacă bunurile ce au făcut obiectul liberalității supuse reducțiunii se află în posesia celui gratificat, în general fiind vorba despre donatar, și mai rar despre legatar, persoanele îndreptățite vor promova acțiunea în reducțiune. Reducțiunea, potrivit art. 1094 alin. (2) C. civ., se invocă la cerere, ea neoperând din oficiu. Acțiunea în reducțiune este divizibilă, adică fiecare moștenitor rezervatar o poate intenta numai în limita și pentru garantarea propriei sale rezerve, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1094 alin. (3) C.civ. În alte cuvinte, acțiunea în reducțiune nu poate fi promovată decât de cel a cărui rezervă a fost atinsă de liberalitatea făcută, acțiunea poate fi promovată numai în limita atingerii aduse cotei cuvenite moștenitorului rezervatar, iar admiterea acțiunii și reducțiunea nu pot profita decât celui care a invocat-o. Cu toate acestea, se admite că acțiunea în reducțiune poate profita și celorlalți moștenitori îndreptățiți, dacă se exercită în cadrul acțiunii de partaj, însă numai în măsura în care și aceștia se află în termenul legal în care această acțiune poate fi introdusă .

Acțiunea în reducțiune nu este o acțiune reală, ceea ce înseamnă că moștenitorul rezervatar nu poate urmări bunurile care constituie obiectul liberalității excesive în mâinile terților subdobânditori . Potrivit art. 1097 alin. (3) C. civ., „reducțiunea se realizează prin echivalent în cazul în care, înainte de deschiderea moștenirii, donatarul a înstrăinat bunul ori a constituit asupra lui drepturi reale, precum și atunci când bunul a pierit dintr o cauză imputabilă donatarului”.

Acțiunea în reducțiune este prescriptibilă în termenul general de prescripție extinctivă de 3 ani, care va începe să curgă după distincțiile pe care le vom puncta. Astfel, potrivit art. 1095 alin. (1) C. civ., „dreptul la acțiunea în reducțiune a liberalităților excesive se prescrie în termen de 3 ani de la data deschiderii moștenirii sau, după caz, de la data la care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalității”.

Astfel, termenul de prescripție începe să curgă fie de la data deschiderii moștenirii (când dreptul moștenitorilor rezervatari de a cere reducțiunea se naște), fie de la data la care moștenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor care formează obiectul liberalității, după caz.

Se admite însă că, în situația excepțională în care moștenitorii rezervatari nu au cunoscut existența liberalităților excesive, din motive neimputabile lor, în general când nu au cunoscut testamentul defunctului, termenul de prescripție va începe să curgă de la data la care au luat cunoștință de existența liberalității și de caracterul ei excesiv. Astfel, dacă de cuius a făcut o donație ce nu era excesivă la data deschiderii moștenirii, însă ulterior se constată o datorie a moștenirii față de un terț, datorie ce micșorează activul net astfel încât donația devine excesivă, aceasta va fi supusă reducțiunii, termenul de prescripție al acțiunii în reducțiune începând să curgă nu de la data deschiderii moștenirii, ci de la data la care moștenitorul rezervatar a cunoscut caracterul excesiv al donației.

În cea de a doua ipoteză, cea în care bunurile ce formează obiectul liberalității sunt în posesia moștenitorilor rezervatari ai defunctului, în general în cazul legatelor, dar și în cazul donațiilor ale căror obiecte nu au fost încă predate, realizarea dreptului la reducțiune se poate face prin excepția de reducțiune care este o apărare de fond.

În acțiunea promovată de beneficiarul liberalității care solicită predarea legatului sau a bunului donat (cu mențiunea că în acest caz bunul donat nu a fost predat donatarului în timpul vieții defunctului donator), moștenitorul rezervatar poate opune reducțiunea pe cale de excepție, care așa cum am menționat este o apărare de fond, un mijloc de apărare. Art. 1095 alin. (3) C.civ. prevede că „excepția de reducțiune este imprescriptibilă extinctiv”. Admiterea excepției reducțiunii poate avea ca efect ineficacitatea totală sau parțială a legatului excesiv sau, după caz, desființarea totală sau parțială a donației excesive. Sarcina probei aparține moștenitorilor rezervatari care pot utiliza orice mijloc de probă prin care să facă dovada depășirii cotității disponibile și a încălcării rezervei lor succesorale.

4. Concluzii

Prima parte a studiului dedicat reducțiunii liberalităților excesive a prezentat sediul materiei, noțiunea reducțiunii liberalităților excesive, iar în final a identificat categoriile de persoane care pot invoca reducțiunea liberalităților excesive, cu particularitățile care intervin. În prezenta parte a studiului am indicat regulile instituite de Codul civil privind reducțiunea liberalităților excesive, cu excepțiile pe care le comportă fiecare dintre ele. Prezenta parte a studiului a indicăm căile procedurale concrete de exercitare a dreptului la reducțiune, respectiv reducțiunea pe cale amiabilă și reducțiunea pe cale judecătorească, fiecare dintre acestea cu particularitățile sale.

Bibliografie:

– I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016;

– G.Boroi, C.A Anghelescu, I.Nicolae, Fișe de drept civil, Ed. a 6-a, revizuită și adăugită, ed. Hamangiu, București, 2021;

– J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;

– Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed.Universul Juridic, București, 2003.
DOWNLOAD FULL ARTICLE


* Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.

[1] J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil.Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 235.

 

Reducțiunea liberalităților excesive – Partea a III-a was last modified: December 5th, 2022 by Ioana Nicolae

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Ioana Nicolae

Ioana Nicolae

Este prof. univ. dr. la Facultatea de Drept din cadrul Universității Transilvania din Braşov și avocat definitiv în cadrul Baroului Braşov.
A mai scris: