Răspunderea juridică a arbitrilor
Gabriel Mihai - mai 1, 2016Legal liability of arbitrators
In this article, the author proposes a detailed study regarding the activity and legal liability of arbitrators.
The structure and the content of the study reveal certain issues related to arbitration, to the qualification and capacity of arbitrators, to their powers, to their independence, impartiality and neutrality, to their right and obligation to settle a dispute, the arbitrators’ obligations – of jurisdiction, of keeping the integrity of arbitration, of informing, of communication, of acting in a professional way, of delivering the sentence, of keeping the confidentiality of debates and deliberations, incidents regarding the arbitrators’ activity – the objection, the revocation and their replacement, the arbitrators’ protection and their liability.
Finally, the author draws conclusions about the limits of the legal liability of arbitrators, the basis and nature of their activity.
Keywords: arbitration, legal liability, independence, impartiality, neutrality, dispute, arbitrator, objection, revocation, protection of arbitrators, arbitration agreement.
I. Calitatea şi capacitatea arbitrilor
Arbitrajul poate fi încredinţat, prin convenţia arbitrală, uneia sau mai multor persoane, învestite de părţi şi constituite într-un tribunal arbitral, să judece litigiul şi să pronunţe o hotărâre definitivă şi obligatorie pentru ele.
Calitatea de judecător privat, ales de părţi pentru a soluţiona un litigiu determinat, este esenţială pentru stabilirea şi definirea statutului arbitrului
Funcţia arbitrului este de natură jurisdicţională, ceea ce permite să se distingă misiunea acestuia de cea a expertului, conciliatorului, meditatorului ori evaluatorului.
Arbitru poate fi orice persoană fizică, care are capacitatea deplină de exerciţiu a drepturilor. Părţile pot stabili prin convenţia arbitrală şi anumite condiţii de calificare sau alte condiţii referitoare la arbitri, după cum instituţia de arbitraj permanentă poate stabili anumite criterii de selectare a arbitrilor pe care îi înscrie pe lista sa de arbitri[1].
Dreptul părţilor de a stabili pe deplin liber componenţa tribunalului arbitral dă expresie caracterului voluntar al arbitrajului, deoarece legea nu instituie nicio cerinţă specială şi nicio interdicţie[2].
Reglementările în materie prevăd, pentru persoanele care pot fi arbitri, exclusiv condiţia capacităţii depline de exerciţiu, cerinţă firească, întrucât este greu de conceput încredinţarea funcţiei jurisdicţionale unei persoane lipsite de o asemenea calitate.
Necesitatea acestei condiţii rezidă în faptul că arbitrii, fiind judecători privaţi, exercită o funcţie jurisdicţională, care se aseamănă cu cea a judecătorului statal şi, în consecinţă, trebuie să asigure un minim de garanţii în vederea desfăşurării unei bune justiţii.
II. Independenţa, imparţialitatea şi neutralitatea arbitrilor
Arbitrul trebuie să fie independent, imparţial şi neutru, însă, în anumite circumstanţe, este necesar să îndeplinească şi alte condiţii prevăzute în legi, în convenţii internaţionale ori în regulamentele unor instituţii specializate[3].
Este un principiu universal admis că nu există nicio deosebire între arbitrajul intern şi arbitrajul internaţional în ce priveşte cerinţa independenţei, imparţialităţii şi neutralităţii arbitrilor.
Independenţa şi imparţialitatea sunt două elemente ale riscului de partizanat, care, însă, nu se confundă, pentru că independenţa este o stare de fapt, iar imparţialitatea este o stare de spirit.
Parţialitatea arbitrului se poate manifesta prin atitudinea părtinitoare a acestuia în favoarea părţii, ori are o prejudecată privind obiectul litigiului pe care este chemat să îl rezolve.
Părtinirea efectivă poate fi tradusă prin împrejurări de natură a pune în discuţie independenţa arbitrilor: legăturile prezente şi anterioare ale arbitrului vizat cu una din părţi, exprimate în raporturi de subordonare ori colaborare, relaţii pecuniare sau atitudinea anterioară a arbitrului, considerată în mod justificat de parte ca fiind ostilă faţă de ea ori situaţia în care arbitrul a cunoscut deja litigiul sau un litigiu conex cu ocazia unui arbitraj anterior.
Lipsa independenţei arbitrilor poate fi acuzată şi dovedită atunci când: în timpul derulării procedurii arbitrul îndeplinea o misiune remunerată în folosul sau pe lângă una dintre părţi; la data numirii, arbitrul era în serviciul unei societăţi dependente de grupul de societăţi căreia îi aparţinea societatea în litigiu; arbitrul a fost angajat, imediat după pronunţarea sentinţei, în serviciul uneia dintre părţile în litigiu.
Neutralitatea se manifestă printr-o distanţare echilibrată a arbitrului faţă de un tip de conduită şi un model de gândire, care ar corespunde modelului părţilor.
Potrivit codurilor deontologice ale arbitrajului internaţional[4], arbitrul trebuie să acţioneze cu diligenţă şi eficacitate pentru a asigura părţilor soluţionarea justă şi echitabilă a litigiului lor, evitând orice poziţie partizană.
III. Drepturile şi obligaţiile arbitrilor
Părţile litigante conferă arbitrilor dreptul, dar şi îndatorirea, de a soluţiona un litigiu.
Drepturile patrimoniale ale arbitrilor. Cheltuielile pentru organizarea şi desfăşurarea arbitrajului includ şi drepturile patrimoniale ale arbitrilor, respectiv onorariile şi cheltuielile de deplasare ale arbitrilor, plata acestora fiind în sarcina părţilor, potrivit înţelegerii dintre ele ori, în lipsa unei astfel de înţelegeri, în sarcina părţii care a pierdut procesul, integral, dacă cererea de arbitrare este admisă în totalitate sau proporţional cu ceea ce s-a acordat, dacă cererea este admisă în parte.
Obligaţia de plată a onorariilor arbitrilor este un efect al naturii sinalagmatice a contractului de arbitraj. Modalităţile de stabilire a onorariilor arbitrilor şi a celorlalte cheltuieli arbitrale sunt prevăzute prin convenţia părţilor de către tribunalul arbitral ori de către instituţia permanentă de arbitraj.
Dacă arbitrul îşi abandonează misiunea, caracterul sinalagmatic al contractului de arbitraj permite părţilor ori instituţiei permanente de arbitraj să invoce excepţia de neexecutare a contractului ori executarea incompletă, pentru a refuza plata sau pentru a obţine restituirea onorariului[5]. În arbitrajul instituţionalizat onorariile arbitrilor, taxele şi celelalte cheltuieli se plătesc conform regulamentului acelei instituţii[6].
Cuantumul taxei arbitrale se calculează în funcţie de valoarea litigiului, timpul afectat soluţionării acestuia şi alte circumstanţe relevante în cauză, o cotă procentuală din taxa plătită fiind destinată plăţii onorariilor.
Dacă arbitrajul instituţional este criticat pentru caracterul său oneros, acesta prezintă totuşi două avantaje: a) baremurile fixate prin regulamente protejează părţile în faţa cererilor de onorarii excesive[7]; b) se exclude orice aranjament financiar între arbitru şi partea care l-a desemnat[8].
Drepturile morale. Asumarea de către arbitri a dificilei sarcini de a rezolva disputa are o componentă morală, adesea ignorată şi justifică pretenţia oricărui judecător de a fi tratat cu respect şi de a cere părţilor nu doar un comportament loial, ci şi cooperant. Arbitrul este beneficiarul anumitor drepturi nepatrimoniale:
– nu este subordonat părţilor în conducerea procesului arbitral. Dată fiind misiunea sa jurisdicțională, el are prerogative proprii, neafectate de izvorul contractual al arbitrajului;
– are dreptul de a-şi îndeplini misiunea de arbitru până la capăt. El nu poate fi recuzat sau revocat decât pentru motive care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa şi este îndreptăţit la daune atunci când, în sprijinul unei cereri de revocare, s-ar invoca motive ofensatoare şi neadevărate;
– are dreptul de a se abţine de la soluţionarea unui litigiu atunci când a fost formulată o cerere de recuzare, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare;
– în aceeaşi măsură în care confidenţialitatea constituie o obligaţie pentru arbitru, aceasta reprezintă totodată şi un drept, care poate fi opus nu numai părţilor, ci şi instituţiei permanente de arbitraj şi chiar terţilor.
Obligaţiile arbitrilor
Autoritatea şi răspunderea arbitrilor îşi au originea în convenţia arbitrală încheiată de către părţi, în legea care guvernează arbitrajul, în regulile instituţiei care organizează arbitrajul respectiv, precum şi în reguli înscrise în diferite standarde profesionale ale arbitrilor.
a) Obligaţia de competenţă. Un arbitru are obligaţia de a nu accepta numirea sa ca arbitru într-o cauză care nu intră în sfera competenţelor sale şi, de asemenea, nu va accepta o numire ca arbitru dacă va considera că nu are suficient timp şi resurse pentru a-şi îndeplini în mod corespunzător misiunea[9].
b) Obligaţia de a păstra integritatea arbitrajului. Această obligaţie presupune, în primul rând, ca un arbitru să nu solicite sau să nu accepte o astfel de numire dacă nu îşi poate îndeplini misiunea în cât mai scurt timp. Arbitrul trebuie să ia toate măsurile care îi stau la dispoziţie în vederea evitării şi prevenirii tacticilor de apărare care întârzie procedurile, ca şi a oricăror alte măsuri ce pot duce la împiedicarea desfăşurării normale a arbitrajului.
Un arbitru nu poate intra în niciun fel de relaţie de afaceri, financiare, profesionale, de familie cu părţile în litigiu sau alte persoane în legătură cu acestea, în timpul exercitării calităţii de arbitru. Această obligaţie trebuie să se extindă şi după ce misiunea sa ca arbitru s-a încheiat, dar ar putea exista anumite indicii că respectivul arbitru a fost influenţat în exercitarea calităţii sale de un astfel de eveniment ulterior arbitrajului.
c) Obligaţia de informare. Înainte de a accepta numirea într-o anumită cauză, arbitrul este obligat să informeze pe ceilalţi membri ai tribunalului arbitral, precum şi părţile, referitor la orice interese personale legate de părţi sau participanţii la procedură; această obligaţie trebuie exercitată pe toată durata desfăşurării arbitrajului într-un mod realist, astfel încât să nu conducă la descurajarea potenţialilor beneficiari ai arbitrajului în alegerea celor mai competente persoane în vederea soluţionării unui litigiu. Sunt incluse în obligaţia de informare şi orice interese sau relaţii legate de familie, angajaţi, asociaţi sau posibilelor conflicte de interese.
d) Obligaţia de comunicare. În principiu, arbitrul nu poate participa singur la nici un fel de şedinţe, altele decât cele ale tribunalului arbitral, care se desfăşoară în prezenţa numai a unei părţi în litigiu. Excepţiile de la această obligaţie se referă la comunicările administrative legate de desfăşurarea procedurii arbitrale, cu condiţia ca fiecare parte în litigiu să beneficieze de informări şi consultări în acest sens din partea arbitrului. De asemenea, în cazul în care o parte, deşi legal citată, nu se prezintă la dezbaterea cazului, arbitrul poate dezbate cauza numai în prezenţa unei singure părţi. Orice comunicări ale arbitrului, de la sau către o parte în litigiu, trebuie aduse şi la cunoştinţa celeilalte părţi în copie.
e) Obligaţia de a acţiona profesional. În cursul desfăşurării procedurii arbitrale, arbitrul are datoria de a acţiona şi de a solicita şi participanţilor la procedură să acţioneze cu diligentă, echidistant, cu promptitudine, răbdare şi politeţe faţă de părţi şi alţi participanţi la procedura arbitrală. Arbitrul trebuie să asigure fiecărei părţi o participare egală la dezbateri şi în cadrul procedurii. Chiar dacă un arbitru nu poate obliga părţile să ajungă la o înţelegere amiabilă, acesta are datoria de a facilita părţilor o astfel de înţelegere în vederea soluţionării litigiului.
f) Obligaţia de a pronunţa sentinţa. Arbitrul numit într-o cauză este obligat să decidă cu asupra cauzei, bazându-se pe propria sa convingere intimă şi fără a lua în considerare presiuni exterioare. Arbitrul nu trebuie să solicite sau să nu accepte o astfel de numire dacă nu îşi poate îndeplini misiunea în cel mai scurt timp; trebuie să ia toate măsurile care îi stau la dispoziţie în vederea evitării şi prevenirii tacticilor de apărare care întârzie procedurile, ca şi orice alte măsuri ce pot duce la împiedicarea desfăşurării normale a arbitrajului şi pronunţarea sentinţei.
g) Obligaţia de a respecta confidenţialitatea dezbaterilor şi a deliberărilor. Arbitrul este obligat să respecte confidenţialitatea arbitrajului în totalitatea sa, astfel încât să păstreze toate detaliile legate de această confidenţialitate. Arbitrii trebuie să păstreze confidenţialitatea asupra deliberărilor ce preced pronunţarea hotărârii arbitrale. În orice caz, arbitrul nu mai poate apărea în nici un fel de procedură legată de litigiul respectiv, decât în cazurile expres menţionate de lege. Arbitrul are mai mult decât răspunderea, şi puterea de a asigura păstrarea confidenţialităţii asupra litigiului şi a deliberărilor legate de respectivul arbitraj[10].
[1] V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Ed. Naţional, Bucureşti, 1997, p. 601.
[2] M. Voicu, Arbitraj comercial, Jurisprudenţă comentată şi adnotată 2004-2014, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 450, ICCJ secţia a 2-a civilă, decizia nr.1616/08.05.2014.
[3] Potrivit art. 13 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (în vigoare de la data de 07.04.2016): „Arbitrul şi supraarbitrul îşi exercită activitatea cu titlu individual, independent şi imparţial, fiind supuşi numai legii. Arbitrul şi supraarbitrul trebuie să manifeste disponibilitatea cerută de exerciţiul competenţelor sale arbitrale, în termen util, după agenda Curţii de Arbitraj, cu bună-credinţă şi profesionalism”.
[4] Bulletin of I.C.C., Independence of Arbitrators, I.C.C. Publishing, Paris, 2013, p. 12.
[5] Curtea de Apel din Paris a obligat un arbitru la restituirea onorariului, la plata unor despăgubiri şi a anulat hotărârea pronunţată considerând că a fost viciat consimţământul părţii la încheierea convenţiei arbitrale prin ascunderea legăturilor dintre partea potrivnică şi arbitrul desemnat de ea, care fusese consilier financiar retribuit al părţii, anterior numirii sale.
[6] În Regulile Asociaţiei de Arbitraj Maritim din Londra se prevede situaţia în care arbitrii pot cere părţilor ca acestea să le plătească o parte din cheltuielile arbitrale sau o parte din onorariul lor, înainte ca litigiul să fie soluţionat definitiv. În asemenea cazuri, dacă arbitrii nu şi-au îndeplinit atribuţiile ce le revin, potrivit funcţiei lor, trebuie să înapoieze părţilor sumele de bani care le-au fost plătite pentru arbitrarea cauzei. The London Maritime Arbitration Association, LMAA Membership Note, London, 2014.
[7] Marin Voicu, op. cit., p. 252.
[8] V. Roş, Arbitraj comercial internaţional, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2000, p. 346.
[9] Această obligaţie îşi găseşte expresia şi în anumite legislaţii naţionale, care prevăd că un arbitru poate fi recuzat dacă nu îndeplineşte anumite condiţii legate de pregătirea sa profesională.
[10] În art. 17 al Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României se prevede: „Curtea de Arbitraj, tribunalul arbitral, precum şi personalul Camerei de Comerţ şi Industrie a României au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului, potrivit Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.