Punct de vedere cu privire la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la interpretarea art. 67 din Legea nr. 192/2006 din perspectiva art. 5 C. pen.
Andrei Băncilă - ianuarie 3, 2017Abstract
On the occasion of the notification registered under no. 4020/1/2016, at the High Court of
Cassation and Justice – The panel competent to resolve law issues, we believe that it can be cleared up
a question of law which should arouse particular interest to legal experts, namely that of knowing the
meaning of the concept of law in the term more favourable criminal law and more concretely, if
different ways of interpreting and implementing the provisions of a law, imposed by mandatory
supreme court jurisprudence, fall in with the principle of applying the more favourable criminal law
until the final judgment of the case, governed by art. 5 of the Criminal Code.
Given that in the current state of our country legislation, there are a number of mechanisms for
practice unification (some with special finality set of regulations in this respect – the appeal in the
interest of law, preliminarily resolving law issues – , others gaining that functionality through
judicial interpretation – a posteriori constitutional review), aimed at delivering rulings that induce
with binding power, a certain sense of interpretation and application of legal texts likely to generate
uneven practice, we believe that the ECHR standards concerning the law of jurisprudential origin
will be increasingly reached.
Keywords: art. 67 of Law no. 192/2006 on mediation, art. 5 of Criminal Code, more favourable
criminal law, art. 7 of the European Convention for the Protection of Human Rights and
Fundamental Freedoms, ECHR standards, law of jurisprudential origin, mechanisms for practice
unification
1. Prin încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, înregistrată sub nr. 4020/1/2016, Curtea de Apel Constanța a dorit să afle „dacă în interpretarea şi aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 397/15.07.2016, privind încheierea unui acord de mediere referitor la infracţiunile pentru care poate interveni împăcarea, intră sub incidența legii penale mai favorabile, dispozițiile art. 5 C. pen”.
Sintetizând aspectele de fapt şi de drept din speţa care a generat sesizarea[1] Înaltei Curți, vom vedea că instanța de sesizare a dorit să afle dacă poate să dea, ulterior pronunţării Deciziei Curții Constituționale nr. 397/2016, unui acord de mediere încheiat anterior acestui moment, efectele unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, chiar în condiţiile în care acordul a fost încheiat după momentul citirii actului de sesizare a instanţei, pe care decizia instanţei de contencios constituţional îl consideră ca limită procesuală până la care poate fi încheiat un acord de mediere eficient din punct de vedere al înlăturării răspunderii penale.
Pentru o mai bună înţelegere a demersului nostru este util să arătăm că dispoziţiile legale care reglementează încheierea unui acord de mediere în materie penală şi care alcătuiesc conţinutul art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator au făcut atât obiectul Deciziei nr. 9/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cât şi obiectul Deciziei nr. 397/2016 a Curţii Constituţionale a României, din care cauză putem identifica trei etape, din punct de vedere al interpretării, pe care aceste dispoziţii le-au parcurs:
– o primă etapă, cuprinsă între momentul intrării în vigoare a legii şi momentul la care Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost publicată în Monitorul Oficial, respectiv între data de 25 mai 2006 şi data de 9 iunie 2015. În această etapă dispoziţiile în discuţie nu au făcut obiectul vreunei analize în cadrul mecanismelor de verificare a constituţionalităţii sau de unificare a practicii, interpretarea lor fiind lăsată la libera apreciere a instanţelor de judecată;
– o a doua etapă, cuprinsă între momentul la care Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost publicată în Monitorul Oficial şi momentul la care Decizia nr. 397/2016 a Curţii Constituţionale a României a fost publicată, respectiv între data de 9 iunie 2015 şi data de 15 iulie 2016. În această etapă dispoziţiile a trebuit să fie interpretate în mod obligatoriu astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anume în sensul că încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare şi care poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale;
– o a treia etapă, care a început de la momentul la care a fost publicată în Monitorul Oficial Decizia nr. 397/2016 a Curţii Constituţionale a României, respectiv de la data de 15 iulie 2016. În această etapă dispoziţiile trebuie să fie interpretate în mod obligatoriu astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 397/2016 a Curţii Constituţionale, anume în sensul că încheierea unui acord de mediere produce efectele specifice unei cauze care înlătură răspunderea penală numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.
2. Deşi întrebarea la care s-a oprit instanţa de sesizare este nefericit formulată, credem că din analiza acesteia și din sintetizarea situaţiei expuse în considerentele încheierii de sesizare, rezultă adevărata problemă de drept, care ar trebui să suscite un interes deosebit, pentru specialiştii juriști, deoarece poate lămuri înţelesul noţiunii de lege din sintagma lege penală mai favorabilă şi, mai concret spus, dacă diferitele moduri de interpretare și aplicare ale dispoziţiilor unei legi (aici art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator) intră sub incidenţa principiului aplicării legi penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, reglementat de art. 5 C. pen.
O analiză a noţiunii de lege din perspectiva care ne interesează a mai fost realizată de Înalta Curte într-o altă decizie de dezlegare prealabilă a unei probleme de drept în materie penală, anume în Decizia nr. 21/2014. Deşi, într-o anumită parte a acestei decizii, instanţa supremă lasă să se înţeleagă că are a răspunde la întrebarea dacă hotărârile proprii, pronunţate în cadrul mecanismelor de unificare a jurisprudenţei (deciziile de recurs în interesul legii şi deciziile de soluţionare prealabilă a unor chestiuni de drept) pot fi subsumate noţiunii de lege din sintagma lege penală mai favorabilă, răspuns care nu a putut fi decât negativ, în partea imediat următoare Înalta Curte se preocupă de adevărata problemă, a lămuririi dacă o anumită interpretare jurisprudenţială a unui text de lege poate intra sub incidenţa principiului legii penale mai favorabile.
Înalta Curte s-a raportat, atunci când a analizat dacă o anumită interpretare jurisprudenţială a unui text de lege poate intra sub incidenţa principiului legii penale mai favorabile, la regulile trasate în această materie de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și care pun în discuţie conceptul de lege şi de previzibilitate a legii[2].
În interpretarea dată noțiunii de lege din perspectiva art. 7 din Convenția europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care consacră principiul general al legalității incriminări și pedepsei și prohibește aplicarea retroactivă a normelor de drept penal în defavoarea inculpatului, CEDO a arătat, între altele, că prin lege nu trebuie să se înțeleagă doar dreptul de origine pur legislativă, ci și cel de origine jurisprudențială, acest din urmă concept desemnând interpretarea pe care instanțele o dau anumitor texte de lege. Este normal să fie așa dacă se are în vedere generalitatea legilor, care impune ca legiuitorul să folosească cel mai adesea tehnicile de reglementare constând în recurgerea la categorii generale, ceea ce conferă o însemnătate deosebită interpretării jurisprudențiale.
Pentru ca jurisprudența interpretativă să se ridice la rangul de lege în accepțiunea care ne interesează în studiul de faţă, CEDO reclamă ca acesteia să-i fie asociate anumite calități precum constanța într-un anumit sens de interpretare și o oarecare durată în timp.
Prin Decizia nr. 21/2014, Înalta Curte a ajuns la concluzia că interpretarea jurisprudențială a unui text de lege într-un anumit sens vreme de doar 3 luni de zile nu este suficientă pentru a o ridica la rangul de lege, aptă de a intra sub incidența principiului aplicării legii penale mai favorabile.
Condițiile în care Înalta Curte are a se pronunța, ca urmare a sesizării înregistrate sub nr. 4020/1/2016 sunt, însă altele, în măsură, în opinia noastră, a provoca un alt răspuns din partea instanței supreme. În plus, suntem de părere și că standardele CEDO, mai sus invocate, se referă, mai degrabă, la o jurisprudență care se ivește pe cale naturală, neforțată și că aceste standarde ar trebui să fie mai lejer aplicate jurisprudenței ocazionate de deciziile obligatorii pronunțate de Înalta Curte în mecanismele de unificare a practicii, care reprezintă o jurisprudență forțată, obligatorie.
Jurisprudența ocazionată de Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anume că încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală, distinctă de împăcare şi care poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, a existat în singurul sens, obligatoriu, stabilit de instanța supremă, vreme de mai mult de un an de zile, cum am arătat în etapizarea de la început.
Subliniem că, pentru a putea afirma că jurisprudența în sensul Deciziei nr. 9/2015 a Înaltei Curţi a existat, a fost suficientă o succintă cercetare pe portalurile electronice a doar două instanțe din țară, descoperind, astfel, într-un timp foarte scurt, mai multe hotărâri judecătorești definitive[3] pronunțate în perioada de referință și în sensul care ne interesează. Acest fapt dovedește cu destulă putere existența unei jurisprudențe consistente, care va fi, fără îndoială, confirmată prin mijloacele pe care instanța supremă le are la îndemână în procedura de întocmire a raportului prevăzut de art. 476 alin. 7 C. pr. pen.
Durata de peste un an de zile, substanțial mai însemnată decât cea avută în vedere în Decizia nr. 21/2014 a Înaltei Curți, credem că trebuie să ducă la concluzia că jurisprudența ocazionată de interpretarea art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator poate să se ridice la rangul de lege, aptă să dea loc unei aplicări ultraactive în temeiul principiului aplicării legii penale mai favorabile.
În favoarea acestei concluzii pledează și noua optică ce se regăseşte în deciziile de dată relativ recentă ale Curţii Constituţionale, prin care se analizează neconstituţionalitatea nu doar cu referire la un text de lege in corpore, ci şi cu referire la o „soluţie legislativă”[4], ori chiar cu referire la o anumită „interpretare”[5] dată unui text de lege. Un argument în favoarea opiniei noastre este reprezentat şi de coexistența acestei optici cu instrumentele legale de asigurare a unei practici judiciare unitare, materializate în decizii în interesul legii şi în hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ceea ce va constitui prilej și pentru alte situații în care se va pune aceeași problemă de înțelegere a noțiunii de lege din sintagma lege penală mai favorabilă.
3. Chiar dacă am argumentat, în opinia noastră, destul de convingător, de ce interpretarea jurisprudențială a art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator în sensul impus de Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ar trebui să intre sub incidența principiului aplicării legii penale mai favorabile, nu trebuie să scăpăm din vedere și o altă condiție pe care dispozițiile aceluiași text normativ trebuie să o îndeplinească în același scop: condiția naturii de drept penal substanţial a instituţiei pe care dispoziţiile în discuție o reglementează.
Utile în vederea acestei din urmă analize sunt criterii precum obiectul de reglementare al normei, scopul reglementării şi rezultatul la care conduce aplicarea normei, mai puţin util fiind criteriul cuprinderii normei în ansamblul unei legi sau al alteia. În considerarea acestor criterii, care se regăsesc și în jurisprudența relevantă a CEDO[6], dacă aplicarea normei, indiferent de domeniul în care aceasta a fost, formal, edictată, la o speţă concretă ar aduce o schimbare cu privire la condiţiile de tragere la răspundere penală, atunci norma ar trebui să cadă sub incidenţa principiului aplicării legii penale mai favorabile.
Aplicând regulile mai sus enunţate la problema de drept supusă analizei Înaltei Curţi vom vedea că încheierea unui acord de mediere influenţează în mod determinant condiţiile de tragere la răspundere penală a inculpatului, bineînţeles, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Prin Decizia nr. 9/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit, între altele, că „încheierea unui acord de mediere constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală”, adică o cauză în prezenţa căreia acţiunea penală se stinge iar răspunderea penală nu poate fi angajată.
În legătură cu cercetarea condiției naturii de drept penal substanţial a instituţiei pe care dispoziţiile în discuție o reglementează, credem că mai trebuie să stabilim dacă sub incidenţa principiului legii penale mai favorabile poate intra şi regimul de invocare a cauzelor care înlătură răspunderea penală.
Printre criteriile după care se apreciază că o lege penală este mai favorabilă decât alta se numără, aşadar, indubitabil condiţiile de tragere la răspundere penală.
Între condiţiile de tragere la răspundere penală un loc important îl ocupă cauzele care înlătură răspunderea penală. Dispoziţiile care reglementează aceste cauze alcătuiesc un sistem, în cadrul căruia unele dispoziţii reglementează substanţa cauzelor, iar altele reglementează regimul lor de aplicare. Dacă în ceea ce priveşte dispoziţiile care reglementează substanţa cauzelor nu există îndoială că ele intră sun incidenţa principiului legii penale mai favorabile, în legătură cu dispoziţiile care reglementează regimul de aplicare al cauzelor pot exista discuţii, mai ales dacă acestea se găsesc aşezate în legi de procedură (precum este cazul dispoziţiilor care reglementează regimul de aplicare a cauzei reprezentate de lipsa plângerii prealabile şi care sunt aşezate în art. 295-298 C. pr. pen.).
[1] Încheierea de sesizare a Înaltei Curţi este accesibilă pe pagina electronică a instanţei supreme la adresa http://www.scj.ro/CMS/0/PublicMedia/GetIncludedFile?id=18550.
[2] A se vedea Hotărârea din 24 mai 2007 în cauza Drăgotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, accesibilă pe portalul electronic Juridice.ro, la adresa www.juridice.ro/wp-content/…/05/25_07_2007__11035_ro.doc.
[3] A se vedea decizia nr. 793/05.05.2016, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 86950/299/2015, decizia nr. 996/16.06.2016, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 3551/2/2016 al acelaiași instanțe și decizia nr. 646/11.05.2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 3303/182/2014, ale căror dispozitive sunt accesibile pe portalurile electronice ale instanțelor.
[4] A se vedea, spre exemplu, Dec. nr. 641/2014 a Curţii Constituţionale a României, care constată neconstituţionalitatea soluţiei legislative potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară se pronunță fără participarea procurorului și a inculpatului.
[5] A se vedea, spre exemplu, Dec. nr. 44/2016 a Curţii Constituţionale a României, potrivit căreia dispoziţiile art. 399 alin. 3 lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate.
[6] Hotărârea din 22 mai 2012 în cauza Scoppola împotriva Italiei, accesibilă, între altele, pe pagina electronică a Consiliului Superior al Magistraturii, la adresa www.csm1909.ro/csm/linkuri/25_04_2013__55590_ro.doc.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.