Profesia de consilier juridic și impactul recentului recurs în interesul legii în privința acestei profesii

Introducere

Recent, la data de 26 aprilie 2024, completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce a format obiectul Dosarului nr. 390/1/2024, constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a decis prin Decizia nr. 7 din 22 aprilie 2024 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 și art. 20 din Legea nr. 514/2003^[1], că „admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 5 și ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare, prestarea activității specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcționari publici sau de angajați cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ținut de Colegiile Consilierilor Juridici din România. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.

În concret, prin această decizie a fost reținută opinia formulată de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Judiciară, „ca fiind în litera şi spiritul legii prima orientare jurisprudenţială, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici (în cazul unei autorităţi, instituţii publice sau persoane juridice de drept public) sau de angajaţi cu contract individual de muncă (în cazul unei instituţii sau al unei persoane juridice de drept public ori de drept privat), independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România”.

Practic, s-a solicitat, de către Procurorul General al Parchetului de pe langa lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Judiciară,lămurirea următorei chestiuni de drept: dacă înscrierea consilierului juridic pe Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi și stagiari constituie o condiție pentru dobândirea dreptului de exercitare a profesiei de consilier juridic, întrucat practica jurisprudențială este neunitară. Față de această interpretare, înțeleasă de către o parte a celor implicați ca o eliminare a condiționării accederii în profesia de consilier juridic cât și a dobândirii (instantanee) a calității de reprezentant al unei entități juridice, fără parcurgerea niciunei formalități, ci, direct de pe băncile unei facultăți de drept acreditate și doar prin simpla formalitate de a se înscrie într-o asociație profesională, noi avem o altă opinie.

În concret, apreciem că este în interesul societății în general, și, în interesul public, în special, ca autoritățile publice să aibă angajate persoane cu înalte competențe profesionale, și nu persoane ușor șantajabile și fără pregătire profesională temeinică, mai ales că, în această perioadă, pentru o mai bună contracarare a fenomenului de criză economică care a cuprins întreaga lume ca urmare a războiului din Ucraina, a penuriei de materii prime, a crizei alimentare, a efectelor pandemiei, a iminentei sistări a ajutoarelor de stat de la nivelul UE datorită pandemiei, a situației politice complicate la nivel național și mondial care se prefigurează etc., ar trebui ca litigiile provenite din diverse cauze să fie instrumentte de consilieri juridici cu acces permanent la pregătire temeinică și la o asociație profesională, constituită în baza legii, și care și-a demonstrat în timp profesionalitatea.

Metodologia de cercetare folosită

Pornind de la o abordare retrospectivă, istorică a domeniului cercetat, articolul oferă posibilitatea înțelegerii importanței relațiilor dintre autoritățile publice și particulari, abordare stringentă în cazul României, iar în contextul iminentei aderări a Republicii Moldova la Uniunea Europeană această abordare ar trebui să fie prioritară, întrucât poate acoperi lacunele și capcanelor ascunse în actualele legislații, din ambele țări.

Totodată, articolul creionează perspectivele acestei problematici și ajută la însuşirea fundamentelor teoretice ale acesteia şi aplicabilitatea practică a acestor cunoştinţe teoretice obţinute.

Profesia de consilier juridic, ca profesie reglementată prin norme de drept al muncii și legi conexe, are ca substitut aceleaşi metode de aplicare la cunoaşterea şi acţiunea juridică ca a oricărei alte ramuri de drept.

Astfel, au fost utilizate aceleaşi metode uzitate în studiul oricărei alte ramuri a dreptului.

Dreptul muncii, prin natura şi destinaţia sa este un fenomen cu multe şi profunde conexiuni şi interferenţe sociale şi umane. Cercetarea fenomenului, parte a cercetării fenomenului juridic, se realizează prin folosirea aceloraşi metode utilizate în studiul dreptului: metode generale şi metode concrete. În prezentul articol se regăsesc diferite metode generale cum ar fi: metoda generalizării şi abstractizării, metoda logică, metoda istorică, metoda comparaţiei, metoda sociologică, metoda analizei sistemice și metoda prospectivă sau de prognozare.

Implicațiile admiterii acestui recurs în interesul legii asupra calității de reprezentant, în instanță, a consilierului juridic

În partea introductivă a deciziei, referindu-se la orientările jurisprudenţiale divergente, la punctele 15-24, Înalta Curte, constată că „autorul sesizării a arătat că, în urma analizării practicii judiciare existente la nivel naţional, a rezultat că problema de drept a fost soluţionată diferit de către instanţele judecătoreşti. Astfel, într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a considerat că dispoziţiile art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 nu impun consilierilor juridici, drept condiţie pentru prestarea activităţii specifice, ca aceştia să fie înscrişi pe Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România, întrucât prevederile respective din Legea nr. 514/2003 conferă consilierilor juridici opţiunea de a face parte dintr-o asociaţie profesională, şi nicidecum nu instituie o obligaţie în acest sens. Ca răspuns la criticile ridicate de părţile aflate în litigiu privind nerespectarea dispoziţiilor Statutului profesiei de consilier juridic, act publicat în Monitorul Oficial al României, instanţele au menţionat că prevederile din Legea nr. 514/2003 care fac trimitere la organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic în condiţii similare profesiei de avocat sunt insuficiente, neclare sau mult prea vagi pentru a se institui un paralelism viabil între cele două profesii; în plus, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor unei legi nu se pot face în baza unor completări introduse prin acte cu putere infralegală, adoptate de o asociaţie profesională.

În consecinţă, instanţele care s-au raliat acestei orientări jurisprudenţiale au respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanelor care au compărut în procese în calitate de consilier juridic, chiar dacă nu făceau parte dintr-un colegiu al consilierilor juridici şi nici nu erau înscrişi în Tabloul profesional al consilierilor juridici.

În sensul acestei orientări jurisprudenţiale s-au ataşat hotărâri definitive pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Tribunalul Iaşi.

Opinia contrară a instanţelor, în cea de-a doua orientare jurisprudenţială, a fost în sensul că exercitarea profesiei de consilier juridic nu se poate realiza doar în virtutea numirii în această funcţie sau în baza unui contract individual de muncă, ci este necesară, în prealabil, dobândirea calităţii de consilier juridic, în condiţiile Legii nr. 514/2003 şi ale Statutului profesiei de consilier juridic.

La solicitarea părţii adverse ori din oficiu, instanţele judecătoreşti au pus în vedere persoanelor care au compărut în procese în calitate de consilieri juridici să facă dovada acestei calităţi, în sensul că fac parte dintr-un colegiu al consilierilor juridici şi că sunt înscrişi în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România.

Referitor la susţinerile că dispoziţiile Legii nr. 514/2003 nu impun obligaţia asocierii într-un colegiu al consilierilor juridici şi, în mod evident, nici obligaţia respectării statutului unui asemenea colegiu, instanţele au reţinut dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, în temeiul cărora «Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă», coroborate cu dispoziţiile art. 3 din Statutul profesiei de consilier juridic şi cu aspectele reţinute la paragraful 28 din Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016.

Instanţele care au adoptat această orientare jurisprudenţială au admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, în sensul art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a celor care nu au făcut dovada apartenenţei la un colegiu al consilierilor juridici şi înscrierii pe tabloul profesional, cu toate consecinţele decurgând din această soluţie: anularea cererilor de chemare în judecată, anularea căilor de atac, imposibilitatea de a reprezenta părţile şi de a formula concluzii în instanţă.

În sensul acestei orientări jurisprudenţiale s-au pronunţat Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Tribunalul Suceava, Tribunalul Vaslui şi Tribunalul Hunedoara, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti definitive ataşate la memoriul de recurs în interesul legii”.

Referitor la prima orientare jurisprudențială invocată de autorul sesizării la care „s-au ataşat hotărâri definitive pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Tribunalul Iaşi”, arătând că la aceste instanțe, printre care este menționat și Tribunalul Suceava, „s-a considerat că dispoziţiile art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 nu impun consilierilor juridici, drept condiţie pentru prestarea activităţii specifice, ca aceştia să fie înscrişi pe Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România, întrucât prevederile respective din Legea nr. 514/2003 conferă consilierilor juridici opţiunea de a face parte dintr-o asociaţie profesională, şi nicidecum nu instituie o obligaţie în acest sens”.

Față de această apreciere a autorului sesizării în legătură cu orientarea jurisprudențială a Tribunalului Suceava, vom dovedi că această orientare în cadrul Tribunalului Suceava nu a fost însușită în totalitate de judecători.

În acest sens, Tribunalul Suceava, prin Sentința nr. 116/9 iunie 2022 Secţia a II-a civilă a Tribunalului Suceava^[2], a stabilit definitiv, în accepțiunea dispozițiilor art. 633 C. proc. civ., că consilierul juridic desemnat din partea Consiliului Județean Suceava în litigiile cu societatea pe care o reprezentam, faptul că și anterior angajării sau dobândirii calităţii de consilier juridic ca funcţionar public nu a exercitat și dobândit profesia de consilier juridic în condițiile legii.

În această privință, formularea instanței în considerente este concludentă: „pentru a avea posibilitatea de a semna acţiuni şi a pune concluzii în faţa instanţei (…)”, „Fără cale de atac”. „Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 teza finală Cod de procedură civilă, azi, 09.06.2022”.

Potrivit unei opinii la care ne raliem, consilierii juridici care își exercită profesia de consilier juridic, fără să fie înscriși într-o formă de organizare, urmează să îndeplinească în mod individual obligațiile din Legea nr. 514/2003^[3] privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu trimitere la Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. În opinia și constatarea autoarei sus menționate^[4], obsevație valabilă în cazul tuturor Colegiilor din țară, și la care ne raliem, „profesia de consilier juridic este o profesie reglementată și înscrisă în nomenclatorul profesiilor prin legea specială. În ceea ce privește exercitarea profesiei de consilier juridic, Colegiul Consilierilor Juridici București, asigură de la data constituirii respectiv din 21.01.2004, astfel cum rezultă din Încheierea nr. 5 pronunțată în Camera de Consiliu de către Judecatoria sector 4 Mun. București în cadrul dosarului nr. 4A/PJ/2004, îndeplinirea cerințelor legale prevăzute în Legea nr. 514/2003 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995, respectiv:

– ține evidența consilierilor juridici în condiții similare evidenței barourilor de avocați;

– îndeplinește condițiile legale prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei;

– întocmește, comunică tabloul și îl transmite către instanțele de toate gradele conform Legii nr. 51/1995. Această evidență (Tablou) se întocmește exclusiv pentru consilierii juridici care fac parte din Asociația Profesională constituită (în termenul legal de 90 de zile de la apariția legii) în conformitate cu dispozițiile art. 5 și art. 20 din Legea nr. 514/2003, realitate confirmată și de disp. art. 61 alin. (1) din Statutul profesiei de consilier juridic;

– urmărește desfășurarea stagiaturii și organizează examenul de definitivat în profesie, potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1),(2) și (3) din Legea nr. 514/2003.

În special art. 12 alin. (2) din Legea mr. 514/2003 în care se stipulează: «condițiile efectuării stagiului, asigurarea consilierului juridic îndrumător, definitivarea și celelalte condiții din perioada stagiului sunt cele prevăzute în legea pentru exercitarea profesiei de avocat și statutul profesional al acesteia, care se aplică în mod corespunzător».

– pregătirea continuă și pregătirea pe specialități, prevăzută de dispozițiile art. 55 și art. 57 din Statutul profesiei de consilier juridic, prin care consilierii juridici înscriși în organizația profesională care au îndatorirea de a participa la stagiile de pregătire profesională, conferinţele, simpozioanele şi la orice alte manifestări organizate de C.C.J.B., coroborate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 200/2004, privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate în România, cât și art. 192-200 Legea nr. 53/2003 din Codul muncii;

– emite și eliberează certficate de onorabilitate, certificate de conduită profesională, adeverințe/recomăndari către toate celelalte profesii juridice (avocatură, magistratură, notariat și către angajatorii membrilor aderenți etc); 

– organizează în baza legii examenul de definitivat;

– menține relații interprofesionale cu toate organele/organismele statulului;

– încheie protocoale de colaborare cu instituții publice cu specific juridic și parteneriate cu mediul academic, unde sunt așteptați să ni se alăture în perioada imediat următoare consilierii juridici stagiari și definitivi.

În exercitarea obligatiilor date organizațiilor consilierilor juridici de lege și de Statutul profesiei, sunt folosite însemnele profesionale (legitimație, decizie, robă, insignă, parafă profesională, carnet de împuternicit), însemne obligatorii pentru membrii Colegiului Consilierilor Juridici București, folosite în exercitarea profesiei doar de către consilierii juridici membrii ai Colegiului”.