Procedura emiterii și executării mandatului de arestare în baza Acordului de cooperare între Uniunea Europeană și Regatul Unit
Loredana-Elena Holmanu - februarie 2, 2021IV.1. Punerea în executare a mandatului de arestare emis în baza Acordului de cooperare. Sediul materiei și instrumentul aplicabil în relația cu Regatul Unit în situații tranzitorii
Încă de la început trebuie menționat că predarea în baza mandatului de arestare emis potrivit Acordului de cooperare prezintă puncte cheie similare cu predarea prevăzută în Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare. Problematica abordată în prezenta secțiunea a studiului poate valorifica două aspecte, unul procedural și altul material.
Raportându-ne la aspectul procedural, observăm că în cuprinsul art. 548 alin. (1) din Codul de procedură penală, legiuitorul a stabilit cu putere de principiu, aplicabil astfel și în cazul mandatului de arestare emis în baza Acordului de cooperare, că va fi acordată cooperarea judiciară internaţională în conformitate cu dispoziţiile tratatelor internaţionale interesând cooperarea judiciară internaţională în materie penală la care România este parte, precum şi cu dispoziţiile cuprinse în legea specială, dacă în tratatele internaţionale nu se prevede altfel.
Cunoaștem faptul că Uniunea Europeană poate încheia acorduri cu una sau mai multe țări terțe sau organizații internaționale, în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord fie este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, fie este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, fie poate influența normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora.
Deoarece prin raportare la dispozițiile exprese ale art. 216 alin. (2) din Tratatul privind funcționarea dispoziţiile Acordului de cooperare sunt obligatorii pentru instituțiile Uniunii și pentru statele membre Uniunii Europene, acestea vor fi aplicate în mod direct și de către autoritățile judiciare din România, fără a fi nevoie ca acestea să aștepte o transpunere a prevederilor sale în legislația din țara noastră, ca mijloc prin care noile norme substanțiale de predare a persoanelor căutate să devină accesibile.
Legea specială aplicabilă punerii în executare a mandatului de arestare emis de către autoritățile din Regatul Unit în baza Acordului de cooperare, este Legea nr. 302/2004, în special dispozițiile Titlului III, Capitolele I, III-IV (art. 84-88, respectiv art. 97-124), după cum am arătat în prima parte a studiului nostru.
În ceea ce priveşte al doilea aspect, cel material, deși mandatul de arestare emis în baza Acordului de cooperare reprezintă, în momentul de față, cel mai nou instrument de cooperare între Uniunea Europeană și țările din afara Uniunii, noile norme substanțiale în materia arestării şi a predării persoanelor, reflectă elementele esențiale reglementate anterior prin Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare și Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și Islanda și Norvegia (2006/697/CE).
Astfel, în esență, Acordul de cooperare pune bazele unui nou sistem de predare bazat pe mandate de arestare emise și executate de autoritățile judiciare fără rolul executivului în acest proces. La fel ca în celelalte sisteme, noul acord include motive limitate în raport de care executarea unui mandat de arestare poate fi refuzată și termene limitate în care trebuie finalizat procesul de predare.
După cum s-a menționat mai sus, dar cu aplicare directă în materia punerii în executare a mandatelor de arestare, dispozițiile substanțiale și procedurale din cuprinsul Acordului de cooperare referitoare la predarea persoanei căutate nu se vor aplica cazurilor în care persoana a fost arestată, inclusiv provizoriu, pe teritoriul României înainte de 31 decembrie 2020. Pentru persoanele arestate înainte de 31 decembrie 2020, Decizia-cadru privind mandatul european de arestare continuă să se aplice, conform articolul 62 alineatul (1) litera (b) din Acordul de retragere.
Remarcăm și dispoziția tranzitorie reglementată în Articolul LAW.SURR.112, care reglementează aplicarea dispozițiilor Acordului de cooperare în cazul mandatelor europene de arestare existente. Astfel, se precizează că Prezentul titlu (n.n. Titlul VII – Partea a III-a), se aplică în ceea ce privește mandatele europene de arestare emise în conformitate cu Decizia‐cadru 2002/584/JAI a Consiliului de către un stat înainte de încheierea perioadei de tranziție în cazul în care persoana căutată nu a fost arestată în scopul executării respectivului mandat înainte de încheierea perioadei de tranziție.
Ca atare, considerăm că mandatele europene de arestare emise de autoritățile britanice înainte de data de 31.12.2020 își păstrează valabilitatea și produc efecte în consecință, chiar dacă persoana solicitată a fost identificată pe teritoriul României ulterior datei de 01.01.2021, nefiind necesar ca autoritatea judiciară de executare din România să solicite emiterea suplimentară a unui mandat de arestare conform Acordului de cooperare.
În situația în care autoritățile britanice nu au emis cu privire la persoana în cauză un mandat european de arestare înaintea datei de 31.12.2020, este necesară primirea unui mandat de arestare conform anexei LAW-5 din Acordul de cooperare, pentru a putea proceda la examinarea cererii autorităților britanice și a se dispune măsurile necesare față de persoana solicitată.
IV.2. Executarea mandatului de arestare. Principii și obiect
Nu putem să nu observăm că intenția din spatele Titlului VII – Partea a III-a din cuprinsul Acordului a fost aceea de a oferi statelor membre în relația cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord un sistem de predare superior celui existent în Convenţia europeană de extrădare, încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, cu Protocoalele sale adiţionale, din 15 octombrie 1975 şi 17 martie 1978. Aceasta din urmă convenție s-ar fi aplicat în relația dintre România și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord dacă nu ar fi fost încheiat Acordul de cooperare.
Din perspectiva principiilor care stau la baza sistemului de predare dintre statele membre ale Uniunii Europene și Regatul Marii Britanii, Acordul comercial și de cooperare conține o serie de dispoziții noi care îl disting de Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre. Considerăm că este important să scoatem în evidență câteva puncte, cu o semnificație generală referitoare la executarea mandatului de arestare, dar care vor influența și procedura de executare a mandatului de arestare desfășurată în fața organelor judiciare naționale din România.
În primul rând, Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu are competență cu privire la noile aranjamente de predare. Executarea mandatului de arestare emis în baza Acordului comercial și de cooperare este supravegheată de un „Comitet specializat privind cooperarea în materie de asigurare a respectării legii și cooperarea judiciară” înființat în scopul acordului (a se vedea dispozițiile privind soluționarea litigiilor la Titlul XIII din Partea a III-a).
Ca atare, autoritatea judiciară română de executare, în măsura în care întâmpină dificultăți cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor referitoare la executarea mandatului de arestare și predarea persoanei solicitate, nu poate uza de procedura hotărârii preliminare.
Cu toate acestea, apreciem că în situația în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat cu privire la interpretarea unei dispoziții din cuprinsul Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI, dispoziție care este preluată fără modificări în textul Acordului de cooperare, autoritatea judiciară română de executare va putea conferi aceleași efecte și normei care reglementează predarea persoanei căutate către Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. O asemenea abordare, precum aplicarea standardului comunitar de respectare a drepturilor fundamentale în ipoteza în care autoritatea judiciară română de executare pune în aplicare normele Acordului de cooperare, nu este incompatibilă cu noul cadru de cooperare în domeniul predării persoanelor căutate.
În al doilea rând, Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI stipulează în art. 1 alin. (3) că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce. Încă din debutul noii reglementări privind sistemul de extrădare dintre statele membre ale Uniunii Europene și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, observăm că, spre deosebire de decizia-cadru, Partea a III a din Acordul comercial și de cooperare nu face nicio referire la principiul încrederii reciproce în sistemele juridice ale celuilalt.
Deși principiul încrederii reciproce nu este ca atare specificat în cuprinsul Acordului, fiind preponderent un principiu prezumat aplicabil între statele membre ale Uniunii Europene, considerăm că sistemul de predare stabilit în cuprinsul Acordului este el însuși rezultatul unei perioade lungi de cooperare, bazat, în esență, pe un grad suficient de încredere între Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și statele membre ale Uniunii Europene.
Mandatul de arestare nu este conceput ca o cerere tradițională de extrădare care să poată fi acordată sau refuzată de către România, în calitate de stat solicitat. Astfel, la nivel lexico-gramatical, observăm că Acordul de cooperare folosește termeni cum ar fi „se execută” [Articolul LAW.SURR.95 alin. (1)] sau „motive de neexecutare” [Articolul LAW.SURR.80 și Articolul LAW.SURR.81], iar nu sintagme specifice sistemului tradițional de extrădare, utilizate și în cuprinsul Convenției europene de extrădare din 1957, cum ar fi „se va acorda extrădarea” sau „extrădarea nu va putea fi acordată”.
Asemănător Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI și sistemul de extrădare conceput de Acordul de cooperare este construit în jurul obligației de predare, în sensul că, în principiu, autoritatea judiciară de executare din România va da curs deciziei judiciare emisă de autoritatea de executare din Regatul Unit, în vederea arestării și predării a persoanei căutate și localizate pe teritoriul României, cu excepția cazului în care se aplică unul dintre motivele de refuz prevăzute în Acord.
Pe de altă parte, într-o schimbare semnificativă față de termenii Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI, una dintre primele dispoziții ale Titlului VII din Acordul de cooperare prevede că sistemul mandatului de arestare este supus principiului proporționalității, inclusiv necesității de a lua în considerare posibilitatea unor măsuri mai puțin coercitive „în vederea evitării unor perioade inutil de lungi de detenție preventivă” (Articolul LAW.SURR.77). Acest ultim punct este subliniat din nou în Articolul LAW.SURR.93, care se referă la termenele aplicabile unei decizii de predare.
Funcția principală a acestei prevederi ar fi aceea de a oferi o bază legală pentru a permite ca predarea să fie refuzată în cazurile în care ar fi disproporționată (de exemplu în situația în care se solicită predarea unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale pentru o infracțiune de o importanță redusă – cum ar fi furtul unui bun de valoare infimă dintr-un magazin) sau amânată pentru a permite luarea în considerare a măsurilor mai puțin coercitive (cum ar fi efectuarea unei videoconferințe pentru a permite persoanei căutate să fie audiată în raport cu o astfel de infracțiune).
V.1. Executarea mandatului de arestare. Condiţii. Condiția dublei incriminări
În mod tradițional, condiţia dublei incriminări a fost considerată o caracteristică centrală a predării în baza Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI, dar și pentru alte forme de cooperare internațională în materie penală reglementate la nivelul Uniunii Europene, îndeplinirea acestei condiții fiind verificată cu prioritate de către autoritățile judiciare de executare din România.
În esență, regula dublei incriminări prevăzută în art. 2 alin. (4) din Decizia-cadru a fost preluată fără modificări importante în cuprinsul Articolului LAW.SURR.79 alin. (2) din Acordul de cooperare. Potrivit acestei din urmă norme, predarea este supusă condiției ca faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare să constituie o infracțiune în temeiul dreptului statului de executare, oricare ar fi elementele constitutive sau încadrarea acesteia.
Deși definiția diferă sub aspect terminologic, părând că se acordă o mai mare însemnătate acestui principiu în raport de definiția dublei incriminări oferită în decizia-cadru, unde este folosită sintagma „predarea poate fi subordonată”, această modificare rămâne fără efecte practice întrucât această regulă este în continuare reglementată ca un motiv de refuz facultativ.
De asemenea, Acordul de cooperare a preluat lista celor 32 de infracțiuni din cuprinsul art. 2 alin. (2) al Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAI, acestea reprezentând excepțiile pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei incriminări, dacă acestea, astfel cum sunt definite de dreptul statului emitent, sunt pasibile, în statul emitent, de o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin trei ani [Articolul LAW.SURR.79 alin. (4) și alin.(5)].
Autoritatea judiciară de executare din România nu va analiza legalitatea calificării date faptei de autoritatea judiciară emitentă din Regatul Unit, aceasta din urmă fiind cea care verifică elementele de tipicitate, potrivit normelor de drept material aplicabile în Regatul Unit, pentru a reține una din infracțiunile care face parte din cele 32 categorii enumerate. Tot autoritatea judiciară emitentă din Regatul Unit stabilește dacă faptele care fac obiectul mandatului de arestare se sancţionează, potrivit dreptului său material, cu o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puțin trei ani.
Acordul de cooperare include, cu titlu de noutate, o dispoziție care stabilește în mod clar că principiul dublei incriminări nu trebuie să fie un obstacol în calea predării cazurile care implică răspunderea pentru infracțiuni de terorism, trafic de droguri sau infracțiuni grave de violență, chiar dacă acestea sunt pasibile în Regatul Unit de o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate pentru o perioadă maximă mai mică de trei ani, dar de cel puțin 12 luni.
Potrivit articolului LAW.SURR.79 alin. (3), sub rezerva articolului LAW.SURR.80 [Motive de neexecutare obligatorie a mandatului de arestare] literele (b)-(h), a articolului LAW.SURR.81 alineatul (1) [Alte motive de neexecutare a mandatului de arestare], a articolului LAW.SURR.82 [Excepția legată de infracțiunile politice], a articolului LAW.SURR.83 [Excepția legată de cetățenie] și a articolului LAW.SURR.84 [Garanții pe care trebuie să le ofere statul emitent în cazuri speciale], un stat nu refuză executarea unui mandat de arestare emis în legătură cu următoarele fapte atunci când acestea sunt pasibile de o pedeapsă sau o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 12 luni:
(a) faptele oricărei persoane care contribuie la săvârșirea, de către un grup de persoane care acționează într-un scop comun, a uneia sau mai multor infracțiuni în domeniul terorismului, prevăzute la articolele 1 și 2 din Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, încheiată la Strasbourg la 27 ianuarie 1977, sau în legătură cu traficul ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope sau infracțiuni de omucidere, vătămări corporale grave, răpire, sechestrare, luare de ostatici sau de viol, chiar și în cazul în care această persoană nu participă la executarea propriuzisă a infracțiunii sau a infracțiunilor respective; contribuția acesteia trebuie să fi fost intenționată și săvârșită având cunoștință de faptul că participarea va contribui la realizarea activităților infracționale ale grupului; sau
(b) terorismul, astfel cum este definit în ANEXA LAW-7.
V.2. Executarea mandatului de arestare. Condiţii. Garanţii pe care trebuie să le ofere Regatul Unit în cazuri particulare
Executarea unui mandat de arestare emis în baza Acordului de cooperare poate fi supusă unor condiţii speciale prevăzute la Articolul LAW.SURR.81 alin. (1) lit. i) pct. vi) și alin. (3), care se concretizează în garanţiile procesuale pe care le va acorda autoritatea judiciară emitentă a Regatului Unit curţii de apel române competente, în calitate de autoritate judiciară de executare, pentru ca predarea să aibă loc.
Astfel, în prima situație, dacă mandatul de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate și persoana căutată nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia, iar (a) persoanei nu i s-a înmânat personal decizia, i se va înmâna decizia personal și fără întârziere după predare și va fi informată în mod expres cu privire la dreptul la rejudecarea cauzei sau la o cale de atac, la care are dreptul de a fi prezentă și care permite ca situația de fapt a cauzei, inclusiv dovezile noi, să fie reexaminată și care poate conduce la desființarea deciziei inițiale și (b) persoana va fi informată cu privire la intervalul de timp în care trebuie să solicite rejudecarea cauzei sau promovarea unei căi de atac, astfel cum se menționează în mandatul de arestare relevant.
Cât privește cea de-a doua siuație, dacă mandatul de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate și persoana căutată nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia de autoritățile judiciare din Regatul Unit, iar persoana în cauză nu a primit în prealabil nicio informare oficială cu privire la existența unui proces penal împotriva sa, această persoană ar putea solicita, atunci când este informată cu privire la conținutul mandatului de arestare, o copie a hotărârii judecătorești, înaintea începerii procedurii de predare. Imediat după primirea informațiilor privind cererea, autoritatea emitentă va furniza persoanei vizate o copie a hotărârii judecătorești, prin intermediul autorității de executare. Cererea persoanei vizate nu întârzie procedura de predare sau decizia de a executa mandatul de arestare. Hotărârea judecătorească îi este furnizată persoanei în cauză numai în scop informativ; aceasta nu va fi considerată o notificare formală a hotărârii judecătorești și nici nu va declanșa curgerea termenelor aplicabile pentru solicitarea unei noi proceduri de judecată sau a unui apel.
De asemenea, potrivit Articolului LAW.SURR.84, executarea mandatului de arestare de către autoritate judiciară de executare din România poate fi subordonată următoarelor garanții:
(a) dacă infracțiunea pe baza căreia a fost emis mandatul de arestare este pasibilă de o pedeapsă sau de o măsură de siguranță privativă de libertate cu caracter permanent în statul emitent, statul de executare poate supune executarea respectivului mandat de arestare condiției ca statul emitent să garanteze, într-un mod considerat suficient de statul de executare, că statul emitent va reexamina pedeapsa sau măsura impusă, la cerere sau cel târziu după 20 de ani, sau că va încuraja aplicarea unor măsuri de clemență pe care persoana are dreptul să le solicite, în temeiul dreptului sau al practicii statului emitent, în vederea neexecutării acelei pedepse sau măsuri;
(b) dacă persoana care face obiectul unui mandat de arestare în scopul urmăririi penale este cetățean sau rezident al statului de executare, predarea poate fi supusă condiției ca persoana, după ce a fost audiată, să fie returnată în statul de executare pentru a executa acolo sancțiunea sau măsura de siguranță privativă de libertate care a fost pronunțată împotriva sa în statul emitent. Dacă este necesar consimțământul persoanei căutate pentru transferul pedepsei sau al măsurii de siguranță către statul de executare, garanția că persoana în cauză este returnată în statul de executare pentru a-și executa pedeapsa este supusă condiției ca persoana căutată, după ce a fost audiată, să consimtă să fie returnată în statul de executare;
(c) dacă există motive serioase de a crede că există un risc real pentru protecția drepturilor fundamentale ale persoanei căutate, autoritatea judiciară de executare poate solicita, după caz, garanții suplimentare cu privire la tratamentul persoanei căutate după predarea acesteia înainte de a decide dacă să execute mandatul de arestare.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.