Populism şi naţionalism versus valorile şi obiectivele Uniunii Europene

Apreciem că respectarea acestor valori, precum și atingerea obiectivelor mai sus amintite ar fi realizabile doar într-o uniune consolidată pe palierele politic, juridic, securitate și militar, precum și cu o dezvoltare economică durabilă în scopul protecției mediului și al grijii față de generațiile următoare.

Fără îndoială ne referim la nevoia realizării Statelor Unite ale Europei, concept deloc nou așa cum vom arăta pe scurt în cele ce urmează. Astfel, în anul 1934, chiar din România, se lansa un apel esperanto cuprinzând 10 puncte vizionare pentru realizarea Statelor Unite ale Europei, ce solicita europenilor, printre altele, să ceară constituirea unei armate europene comune și introducerea unei monede unice[30]. Câțiva ani mai târziu, mai precis în 1942, editorul și scriitorul Petre Georgescu-Delafras, în romanul „Omul de mâine”, se referea la „organizarea Europei într-un mare stat federal, cu o singură conducere politică și economică[31]”. În sfârșit, Winston Churchill, în 1946, vorbea în aula Universității din Zurich despre necesitatea existenței unor așa-numite „State Unite ale Europei[32]”.

După eșecul din 2005[33] și impasul constituțional în care se găsește în prezent Uniunea Europeană în plină eră a globalizării greu de gestionat și cu riscuri majore pentru viitorul omenirii, credem că uniunea ar trebui să ia o decizie politică înțeleaptă, și anume reluarea cu mai multă fermitate, convingere și seriozitate a procesului de elaborare și adoptare a unei Constituții Europene. Această lege fundamentală ar putea, într-un viitor nu prea îndepărtat, să conducă la crearea Statelor Unite ale Europei, în care tuturor oamenilor – cetățeni europeni – și tuturor statelor-națiuni membre li s-ar recunoaște și li s-ar garanta aceleași drepturi și li s-ar impune aceleași îndatoriri, conform normelor juridice convenite. Totodată, se impune atribuirea de către statele membre a unor competențe sporite uniunii, inclusiv în domenii care țin nemijlocit de suveranitatea acestora. Națiunile își vor putea păstra specificul lor etnic, cultural și religios, cât timp acesta nu va aduce atingere intereselor comune ale uniunii. Iar principiile subsidiarității și proporționalității vor continua să reglementeze exercitarea competențelor uniunii, evident raportat la noile configurări ale acestora.

Considerăm că numai în acest fel poate fi împiedicat procesul de disoluție al Uniunii Europene, mai ales că în lupta continuă pentru împărțirea și reîmpărțirea lumii, marile puteri precum S.U.A., Federația Rusă ori, mai nou, China nu își doresc o Europă unită și puternică din motive lesne de înțeles.

Dispariția Uniunii Europene ar pune în pericol, în primul rând, pacea mondială; ar spori insecuritatea la nivel endemic și european, prin creșterea riscului de atentate teroriste și scăparea de sub control a procesului de imigrație ; ar favoriza neînțelegerile tradiționale de ordin etnic, religios și naționalist specifice spațiului european, prin ajungerea la putere a unor partide sau formațiuni politice cu un discurs populist-naționalist; ar împiedica dezvoltarea economică și socială a statelor membre, primele afectate fiind statele mai mici și mai slab dezvoltate din punct de vedere economic; ar spori inegalitatea și sărăcia în societatea europeană; ar eroda democrația din statele membre și, pe cale de consecință, statul de drept cu instituțiile sale specifice, societatea civilă, precum și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În legătură cu România aceasta ar trebui să susțină proiectul unei Uniuni Europene puternice, prin consolidarea instituțiilor statului român și încurajarea edificării unei societăți civile active și unite, vigilentă la dinamica fără precedent la nivel geostrategic și geopolitic.

Pentru a încheia într-o manieră optimistă, voi apela la cartea lui Robert D. Kaplan intitulată În umbra Europei: două războaie reci și trei decenii de călătorie prin România și dincolo de ea, din care citez următoarele: „… în timp ce cetățenii din diferite țări pot fi refractari la viziunea elitistă a unei Europe unite proferată de eurocrații de la Bruxelles, naționalismele spre care coboară unii dintre ei nu au intensitatea celor din anii ᾽20 și ᾽30, când contactul cu lumea din afară era mult mai precar decât în prezent (în plină eră a informaticii și a înaltelor sale tehnologii, paranteza noastră – O.P.) … Europa nu se va lăsa posedată din nou de demonii trecutului. Continentul va adopta o ideologie cu totul nouă sau una altoită pe cele vechi[34]”.


[30] A. Fuerea, op. cit., p. 13.

[31] Ibidem, p. 14.

[32] Ibidem.

[33] Respingerea prin referendum de către Franța și Olanda a Tratatului care instituie Constituția Europeană (TCE), în mod obișnuit denumit Constituția Europeană. În legătură cu acest subiect, a se vedea și europaindirect.ecosv.ro/constitutia.htm.

[34] Robert D. Kaplan, În umbra Europei: două războaie reci și trei decenii de călătorie prin România și dincolo de ea, Ed. Humanitas, București, 2016, p. 306.

Populism și naționalism versus valorile și obiectivele Uniunii Europene was last modified: June 7th, 2017 by Ovidiu Predescu

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Ovidiu Predescu

Ovidiu Predescu

Este prim-vicepreședinte al Uniunii Juriștilor din România, cercetător ştiinţific de onoare al Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Române și director fondator al publicațiilor „Dreptul”, precum și secretar general al Academiei de Științe Juridice din România.
A mai scris: