Participarea terţelor persoane în latura civilă a procesului penal
Ioana Păcurariu - noiembrie 1, 2015“Third parties’ participation in the civil action of the criminal proceedings”
The present article has an interdisciplinary nature and aims to analyse, in the light of the new laws, the voluntary and forced participation of the third parties in the civil part of the criminal trial. The paper offers pros and cons regarding the admission of this type of participation.
Another problem that presents interest is whether is it possible or not for the third parties to participate in an action in tort resulting from a crime in a civil court, that can be brought, regardless of the reasons, by the defendant who is an injured person that suffered a material and/or a moral damage following the crime and asks the civil court for compensation.
Keywords: the tort action resulting from a crime, the right of option when bringing a civil action, accessory intervention, the call for guarantee of the civil trial, the identification of the owner of the right civil action in criminal trial, the civil party, the civilly liable party.
1. Aspecte generale privind latura civilă a procesului penal
Acţiunea civilă în procesul penal se prezintă ca o instituţie specifică dreptului procesual civil care preia anumite particularităţi de la dreptul procesual penal şi care este guvernată de regulile dreptului civil. Aceasta constituie un mijloc procesual, legal şi juridic care are natura unei acţiuni în responsabilitate civilă delictuală, al cărei obiect exclusiv constă în tragerea la răspundere civilă delictuală a inculpatului şi/sau a părţii responsabile civilmente ori a succesorilor acesteia, în vederea reparării prejudiciilor materiale şi/sau morale suferite de către persoana vătămată în urma infracţiunii comise.
Totodată, ea constituie un drept fundamental al victimei infracţiunii care îi permite acesteia să solicite repararea prejudiciului suferit, care nu se confundă cu cererea de constituire de parte civilă şi nici cu dreptul lezat prin săvârşirea infracţiunii.
Pentru a respecta cerinţa de rigoare a normei juridice, latura civilă a procesului penal este supusă prevederilor Noului Cod de procedură civilă în măsura în care nu există dispoziţii derogatorii în Noul Cod de procedură penală.
Noul Cod de procedură civilă este izvor al laturii civile a procesului penal care vine să complinească nereglementarea de către legiuitor, prin norma procesual penală, a unor aspecte ce ţin de soluţionarea acesteia, cum ar fi, de exemplu: prevederile art. 2 NCPC, potrivit cărora dispoziţiile respectivului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă şi se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare; administrarea probelor solicitate în vederea soluţionării laturii civile a procesului penal este guvernată de regulile impuse de Noul Cod civil şi de Noul Cod de procedură civilă; art. 453 alin. (2) NCPP potrivit căruia revizuirea hotărârilor judecătoreşti penale, definitive, exclusiv cu privire la latura civilă poate fi cerută numai în faţa instanţei civile, potrivit Noului Cod de procedură civilă; conform art. 581 NCPP, în materia punerii în executare a dispoziţiilor civile dintr-o hotărâre penală dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile se execută potrivit legii civile, art. 726 NCPC enumeră bunurile mobile care nu sunt supuse urmăririi silite; actualizarea despăgubirilor obţinute în procesul penal poate fi obţinută în cadrul procedurii executării silite, conform dispoziţiilor NCPC.
Potrivit art. 19 alin. (1) NCPP, obiectul acţiunii civile exercitate în cadrul procesului penal îl constituie tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.
Trebuie subliniat faptul că actuala reglementare, respectiv art. 19 alin. (1) NCPP, recunoaşte doar răspunderea civilă delictuală ca formă unică prin care se poate exercita acţiunea civilă, înlăturând astfel opiniile potrivit cărora, inculpatul şi/sau partea responsabilă civilmente pot fi traşi şi la răspundere civilă contractuală[1].
Un argument avut în vedere de legiuitor în neîngăduirea exercitării altor tipuri de acţiuni în afara celei în răspundere civilă delictuală, considerăm că l-a constituit evitarea tergiversării soluţionării cauzei – prin rezolvarea altor tipuri de acţiuni civile – şi astfel, principiul fundamental al operativităţii procesului penal, prevăzut de art. 8 NCPP, ar fi încălcat.
Prin persoane care pot fi trase la răspundere civilă delictuală înţelegem: inculpatul care a produs prin fapta comisă un prejudiciu material şi/sau moral, precum şi partea responsabilă civilmente sau succesorii în drepturi ori moştenitorii acesteia care au acceptat succesiunea, dacă participă la proces, prin obligarea la repararea pagubei produse.
Anterior, se considera că era posibil ca acţiunea exercitată în faţa instanţei penale să se bazeze şi pe răspunderea civilă contractuală, atunci când fapta cauzatoare de prejudiciu putea fi calificată ca infracţiune.
În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile contractuale, partea civilă sau succesorii acesteia trebuie să se adreseze instanţei civile competente, printr-o acţiune civilă separată.
Având în vedere că atât inculpatul, cât şi partea responsabilă civilmente pot fi traşi la răspundere civilă delictuală, acest tip de răspundere operează în ambele sale forme: răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie şi cea pentru fapta altei persoane.
Efectul răspunderii civile delictuale constă în naşterea unui raport juridic obligaţional între autorul prejudiciului sau persoana răspunzătoare şi victimă. În cadrul acestui raport juridic, victima devine creditorul obligaţiei de reparare a prejudiciului, iar persoana răspunzătoare devine debitorul acestei obligaţii[2].
Potrivit art. 1.381 NCC, orice prejudiciu (material, moral, rezultat din vătămarea integrităţii corporale) dă dreptul la reparaţie. Acest drept se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă nu poate fi valorificat imediat, ci numai ulterior.
Obiectul acţiunii civile în procesul penal este guvernat de principiul general al reparării integrale a prejudiciului. Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, conform art. 1.385 alin. (1) NCC.
Paguba produsă poate fi reparată fie în natură, prin: restituirea lucrului, restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau prin orice alt mijloc de reparare, fie prin plata unui echivalent bănesc.
Prin expresia „orice alt mijloc de reparare” se înţelege orice altă modalitate de realizare a obiectului acţiunii civile care să conducă la repararea integrală a pagubei[3].
Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile, după cum dispune art. 19 alin. (5) NCPP. Astfel, sediul materiei obiectului acţiunii civile se găseşte în Codul civil, în dispoziţiile art. 1.386 NCC. Potrivit alin. (1) al art. 1.386 NCC, repararea prejudiciului se poate face: în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare, precum şi prin plata unei despăgubiri, dacă restabilirea situaţiei anterioare nu este posibilă ori dacă victima nu este interesată de reparaţia în natură. Despăgubirea poate fi stabilită prin acordul părţilor sau, în lipsa acordului, prin hotărâre judecătorească.
Dispoziţiile art. 1.386 NCC instituie principiul potrivit căruia regula este dată de repunerea lucrurilor în starea lor anterioară, iar excepţia o reprezintă plata despăgubirilor băneşti.
2. Noţiunea de terţe persoane specifice procesului civil
Sintagma „terţe persoane” are în vedere situaţia acelor persoane care intervin sau care sunt introduse în procesul civil în cursul desfăşurării procedurii judiciare[4].
Pentru a participa în procesul civil, terţele persoane trebuie să dispună, asemeni reclamantului şi pârâtului, de capacitate procesuală de folosinţă, calitate procesuală şi să afirme un interes.
Pe lângă aceste condiţii impuse reclamantului şi pârâtului, trebuie să fie îndeplinite şi alte cerinţe, respectiv: terţele persoane trebuie să dispună de capacitate procesuală de exerciţiu, să existe un proces civil pendinte, să existe o legătură de conexitate între cererea principală şi cea de participare a terţului la activitatea judiciară, precum şi afirmarea unui interes în faţa organelor judiciare[5].
Participarea terţelor persoane la activitatea de judecată îmbracă diverse forme prevăzute de art. 61-79 NCPC. Acestea sunt: intervenţia voluntară (intervenţia principală şi intervenţia accesorie) şi intervenţia forţată (chemarea în judecată a altor persoane, chemarea în garanţie, arătarea titularului dreptului şi introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane).
Intervenţia voluntară poate fi definită ca posibilitatea recunoscută de lege terţelor persoane de a participa, din proprie iniţiativă, într-un litigiu care se desfăşoară între alte părţi[6]. În acelaşi sens, dispune şi art. 61 în alin. (1) NCPC, potrivit acestuia: oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.
Cererea de intervenţie voluntară apare ca o cerere incidentală. Potrivit art. 30 alin. (6) NCPC, cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.
După scopul urmărit de către intervenient, intervenţia voluntară poate fi clasificată în: intervenţia în interes propriu (principală) şi intervenţia în interesul uneia dintre părţi (accesorie).
Doctrina defineşte intervenţia principală ca pe o acţiune prin care terţul intervenient formulează o pretenţie distinctă, dar conexă cu cererea principală, într-un proces civil declanşat între alte persoane, în scopul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile[7].
Intervenţia accesorie vizează situaţia în care intervenientul sprijină numai apărarea uneia dintre părţi. Intervenientul accesoriu, spre deosebire de cel principal nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte prin apărările pe care le face, ca instanţa să pronunţe o soluţie în favoarea părţii pentru care a intervenit. Din acest motiv, natura juridică a intervenţiei accesorii este aceea de apărare[8].
În cazul în care instanţa admite în principiu cererea, terţul devine parte în proces şi va lua procedura în starea în care se află în momentul admiterii intervenţiei[9].
Intervenţia forţată este o formă de participare a terţilor în proces care se realizează din iniţiativa uneia dintre părţile principale sau a instanţei de judecată pentru ca hotărârea ce se va pronunţa să devină opozabilă şi acestora[10].
Chemarea în judecată a altor persoane, reprezintă acea formă de participare a terţelor persoane în procesul civil, care le oferă părţilor posibilitatea de a solicita introducerea în proces a terţilor care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul[11]. În acelaşi sens, art. 68 alin. (1) NCPC oferă posibilitatea oricăreia dintre părţi să cheme în judecată o altă persoană care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.
Chemarea în garanţie poate fi definită ca acea formă de participare a terţelor persoane în procesul civil prin intermediul căreia una dintre părţi poate solicita introducerea în litigiu a acelor persoane faţă de care funcţionează obligaţia de garanţie sau de despăgubire[12]. Art. 72 alin. (1) NCPC dispune în acelaşi sens.
Arătarea titularului dreptului constă în posibilitatea recunoscută de lege pârâtului ce deţine un bun pentru altul ori care în numele altuia exercită un drept asupra acelui lucru, de a-l indica pe cel în numele căruia deţine bunul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.
Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane apare ca acea formă de participare a terţelor persoane, nou introdusă în actualul Cod de procedură civilă, prevăzută de art. 78 NCPC, care se dispune din oficiu de către judecător atât în procedura contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune sau în cazurile expres prevăzute de lege; cât şi în cea necontencioasă, în toate cazurile, indiferent dacă părţile se împotrivesc.
[1] C. Stătescu, C. Bârsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, ed. IX-a, rev. şi adăug., Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2008, pp. 128-132; I. Albu, Răspunderea civilă contractuală pentru prejudicii nepatrimoniale, în RD nr. 8/1992, p. 29. apud. T. Joiţa, Acţiunea civilă în procesul penal, Ed. Naţional, Bucureşti, 1999, p. 34; I. Deleanu, Tratat de procedură civilă. Vol. I. Noul Cod de procedură civilă, ed. rev., compl. şi actual., Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pp. 327 și 328.
[2] L. Pop, Tabloul general al răspunderii civile în textele noului Cod civil, în Revista Română de Drept Privat nr. 1/2010, p. 186.
[3] G. Mateuţ, Tratat de procedură penală. Partea generală, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 746.
[4] I. Leş, Noul Cod de procedură civilă, Comentariu pe articole. Vol. I. Articolele 1-449, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 102.
[5] I. Leş, op. cit., p. 132.
[6] M.N. Costin, I. Leş, M.Ş. Minea, C.M. Costin, S. Spinei, Dicţionar de drept procesual civil, ed. a 2-a, Ed. Hamangiu, 2007, p. 502.
[7] I. Leş, op. cit., p. 164.
[8] V.M. Ciobanu, M. Nicolae (coord.), M. Tăbârcă, Noul Cod de procedură civilă comentat şi adnotat, Vol. I, art. 1-526, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 192.
[9] M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Vol. I- Teoria generală. Conform noului Cod de procedură civilă, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 185.
[10] I. Leş, Tratat de drept procesual civil. Vol. I. Principii şi instituţii generale. Judecata în faţa primei instanţe, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 180.
[11] M.N. Costin, I. Leş, ş.a., op. cit., p. 243.
[12] Ibidem, p. 241.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.