Necesitatea modificării unora dintre prevederile legislației halieutice secundare pentru eficientizarea conservării și protecției mamiferelor marine în România

În Marea Neagră este consemnată existența unui număr de patru specii de mamifere marine: delfinul comun (Delphinus delphis ponticus), afalinul (Tursiops truncatus ponticus), marsuinul (Phocoena phocoena relicta) și foca călugăr (Monachus monachus).

După cum remarca doctrina, „înainte de 1972 existau puține acorduri internaționale privind mamiferele marine și erau limitate la utilizarea tehnicilor convențiilor de pescuit”^[1]. În acest peisaj legislativ arid, România a manifestat un interes constant pentru protecția speciilor de mamifere marine, sens în care a ratificat o serie de instrumente de drept internațional care își propuneau, printre altele, protecția și conservarea mamiferelor marine, această politică reflectându-se și în legislația internă, de care nu sunt străine nici prevederile dreptului european. Astfel, prin Legea nr. 13/1993^[2], s-a aderat la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa din 19.09.1979, care include în Anexa II, a speciilor de faună strict protejate, atât focile, cât și cetaceele, iar prin Legea nr. 13/1998 la Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979, care le include în Anexa II a speciilor migratoare care au o stare de conservare nefavorabilă și care necesită înțelegeri internaționale pentru conservarea și gestionarea lor, precum și pe acelea care au o stare de conservare care ar putea beneficia semnificativ dintr-o cooperare internațională ce ar putea fi realizată printr-un acord internațional. Ulterior, prin Legea nr. 91/2000^[3] a fost ratificat Acordul privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană și din zona contiguă a Atlanticului din 24.11.1996.

Cele patru specii de mamifere marine sunt listate (și) în Anexa 2 (pozițiile 122, 124, 125 și 126) a Protocolului privind conservarea biodiversității și a cadrului natural al Mării Negre^[4], semnat la Sofia, la 14 iunie 2002, la Convenția privind protecția Mării Negre împotriva poluării, semnată la București, la 21 aprilie 1992^[5], precum și în Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 488/2020 privind aprobarea Listei Roșii a speciilor periclitate de la litoralul românesc al Mării Negre^[6], pentru care se impune respectarea reglementărilor privind protecția strictă, elaborată conform cerințelor Convenției privind protecția Mării Negre împotriva poluării.

Afalinul, marsuinul și foca călugăr se regăsesc în anexele II și IV ale Directivei Habitate, respectiv în anexa nr. 3 (Specii de plante și de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor speciale de conservare și a ariilor de protecție specială avifaunistică) a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice^[7], aprobată prin Legea nr. 49/2011^[8], cu modificările și completările ulterioare, în vreme ce delfinul este inclus în anexa IV a Directivei Habitate și în Anexa nr. 4B (Specii de interes național – Specii de animale și de plante care necesită o protecție strictă) a O.U.G. nr. 57/2007, toate speciile de mamifere marine fiind incluse în anexa nr. 4A (Specii de interes comunitar Specii de animale și de plante care necesită o protecție strictă) a O.U.G. nr. 57/2007.

Activitățile de monitorizare a populațiilor de cetacee, derulate în anul 2019, au concluzionat că „distribuția mamiferelor marine în spațiul maritim românesc este eterogenă, fiind determinată de evoluția sezonieră a aglomerărilor de pești și a condițiilor de mediu”^[9], identificând ca principale amenințări la adresa populațiilor existente pescuitul comercial neselectiv, prin utilizarea plaselor de suprafață și a setcilor, specia marsuin fiind cea mai vulnerabilă la pescuitul excesiv, deversările de ape uzate și transportul maritim^[10].

În condițiile în care valoarea de adevăr a aserțiunii potrivit căreia legislația este un factor important în protecția mamiferelor marine, indiferent de nivelul teritorial la care operează^[11], este indiscutabilă, legiuitorul a reglementat protecția și conservarea mamiferelor marine și la nivel intern.

Potrivit prevederilor art. 33 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 57/2007, „Pentru speciile de (…) animale sălbatice (…) acvatice (…), prevăzute în anexele nr. 4A și 4B, cu excepția speciilor de păsări, și care trăiesc atât în ariile naturale protejate, cât și în afara lor, sunt interzise: (…) orice formă de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vătămare a exemplarelor aflate în mediul lor natural, în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic”. Nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, precum și pentru cazurile în care se aplică derogări, conform prevederilor art. 38 ale aceluiași act normativ, prelevarea, capturarea sau uciderea speciilor prevăzute în anexele nr. 4A și 4B cu metodele sau mijloacele prevăzute în anexa nr. 6, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă^[12].

Ca o consecința a includerii speciilor de mamifere marine în anexele nr. 4 A și 4B ale O.U.G. nr. 57/2007, devin incidente prevederile Hotărârii de Guvern nr. 323/2010 privind stabilirea sistemului de monitorizare a capturilor și uciderilor accidentale ale tuturor speciilor de păsări, precum și ale speciilor strict protejate prevăzute în anexele nr. 4A și 4B la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice^[13], care instituie în sarcina persoanei fizice sau reprezentantului unei persoane juridice care deține accidental exemplare de faună sălbatică sau cadavre ale acestora, obligația de a le declara la comisariatul județean al Gărzii Naționale de Mediu (GNM) și de a semna declarația al cărei model este prevăzut în anexa nr. 2 a actului normativ^[14].

„Pescuitul sau omorârea deliberată a mamiferelor marine” constituie potrivit legii-cadru a pescuitului infracțiune, sancționată cu pedeapsa principală a închisorii de la 3 ani la 5 ani și interzicerea dreptului de a pescui o perioadă cuprinsă între 3 și 5 ani^[15]. Apreciem că infracțiunea prevăzută și sancționată de art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 176/2024 ar trebui să se afle întotdeauna în concurs, după caz, fie cu infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (1) lit. d) și/sau lit. g) din O.U.G. nr. 57/2007. Soluție care, după cum am mai arătat, a fost adoptată incidental în practica judiciară în cazul infracțiunilor de braconaj cinegetic^[16].

Legislația halieutică secundară interzice pescuitul delfinilor tot timpul anului și instituie obligația raportării capturilor accidentale de delfini, inclusiv din zona economică exclusivă (ZEE)^[17].

Prin raportare la listarea delfinilor în anexa nr. 4A a O.U.G. nr. 57/2007, observăm că obligația instituită de prevederile art. 6 alin. (2) lit. e) din Ordinul comun al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale și al ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 561/2023/11/2024 se suprapune celei instituite anterior printr-un act normativ situat la un nivel superior în ierarhia actelor normative, recte prin H.G. nr. 323/2010.

Fără a intra în discuții referitoare la veritabila inflație de prevederi legale privitoare la semnalarea prezenței sau capturilor accidentale ale exemplarelor din speciile de mamifere marine, subliniem că art. 60 din Legea nr. 176/2024 instituie un termen de 180 de zile de la data intrării actului normativ în vigoare în care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor să armonizeze legislația secundară aplicabilă pescuitului, prin formularea și promovarea proiectelor de acte normative specifice domeniului de activitate al Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA). În acest context, apreciem că se impune revizuirea unora dintre prevederile Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale, cu excepția ariilor naturale protejate, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 807/2016^[18].

Astfel, comandanților navelor de pescuit le incumbă obligația de a semnala prezența delfinilor în zona de pescuit, prin completarea fișei de semnalare a delfinilor, al cărei model constituie anexa nr. 19 a sus-ziselor Norme, care se transmite ANPA în termen de 48 ore, de la finalizarea activității de pescuit comercial^[19].

Observăm existența unor discrepanțe între conținutul art. 38 din Normele…, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 807/2016, care reglementează obligația de semnalare a prezenței delfinilor în zona de pescuit și titlul, și conținutul anexei nr. 19 a Normelor…, intitulată „Fișa de semnalare a capturilor accidentale de mamifere marine (delfini, foci) în Marea Neagră”, care constituie tot atâtea încălcări ale prevederilor art. 57 alin. (3) și (5) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată^[20], cu modificările și completările ulterioare: „Anexa trebuie să aibă un temei-cadru în corpul actului normativ și să se refere exclusiv la obiectul determinat prin textul de trimitere”, respectiv „Titlul anexei cuprinde exprimarea sintetică a ideii din textul de trimitere”.

Astfel, titlul anexei, pe de-o parte, extinde obligația de semnalare asupra altor specii de mamifere marine (focile^[21]), iar pe de altă parte, restrânge obiectului acesteia de la semnalarea prezenței la semnalarea capturilor accidentale.

Apreciem că, față de obligațiile asumate de România prin instrumente de drept internațional, se impune modificarea atât a conținutului art. 38 din Normele…, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 807/2016, cât și a titlului anexei nr. 19 a Normelor…, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 807/2016, în sensul reformulării acestora, după cum urmează:

a) „38 alin. (1): Comandanții navelor de pescuit au obligația de a semnala prezența mamiferelor marine în zona de pescuit, prin completarea fișei de semnalare a mamiferelor marine. (2) Modelul fișei de semnalare a mamiferelor marine este prezentat în anexa nr. 19”.

b) titlul anexei nr. 19 a Normelor…: „Fișă de semnalare a mamiferelor marine în Marea Neagră”.

Observăm (și) contradicția existentă cu privire la transmiterea Fișelor de semnalare, sub aspectul termenului și modalității de transmitere. Astfel, potrivit art. 38 alin. (3) din Normelor…, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 807/2016, Fișele de semnalare… sunt transmise la ANPA, în termen de 48 ore, de la finalizarea activității de pescuit comercial, în vreme ce „Nota” inserată la finalul Fișei, prescrie depunerea acesteia la inspectorul piscicol de zonă, la întoarcerea de la pescuit.

În interesul superior al protecției și conservării speciilor de mamifere marine, apreciem că s-ar impune modificarea atât a Normelor…, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 807/2016, cât și a H.G. nr. 323/2010, în sensul reglementării unui formular unic referitor la existența mamiferelor marine în Marea Neagră, cu rubrici distincte pentru semnalarea existenței unor exemplare, respectiv pentru capturarea/uciderea lor. Ca urmare, propunem ca transmiterea formularului să se efectueze, după caz, fie către ANPA, pentru semnalarea coordonatelor la care au fost observate exemplare ale speciilor de interes, fie atât către ANPA, cât și către GNM, în situația capturării sau uciderii accidentale a unui/unor exemplare aparținând acestor specii.

Concluzii

În contextul armonizării legislației secundare aplicabile pescuitului cu prevederile Legii nr. 176/2024 a pescuitului și a protecției resursei acvatice vii se impun o serie de modificări ale Normelor privind accesul la resursele acvatice vii din domeniul public al statului în vederea practicării pescuitului comercial în habitatele piscicole naturale, cu excepția ariilor naturale protejate, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 807/2016, în special în ceea ce privește îndeplinirea obligației de semnalare de către comandanții navelor de pescuit a prezenței mamiferelor marine, cu referire la conținutul art. 38 și titlului anexei nr. 19.