Metodologia investigării infracțiunii de ucidere ori vătămare a copilului nou-născut de către mamă

1. ASPECTE INTRODUCTIVE SPECIFICE ȘTIINȚELOR PENALE

Infracțiunea de ucidere ori vătămare a copilului nou-născut de către mamă este reglementată în conținutul normei de incriminare prevăzută la art. 200 C. pen., astfel: „(1) Uciderea copilului nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, săvârșită de către mama aflată în stare de tulburare psihică se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. (2) Dacă faptele prevăzute în art. 193–195 sunt săvârșite asupra copilului nou-născut imediat după naștere, dar nu mai târziu de 24 de ore, de către mama aflată în stare de tulburare psihică, limitele speciale ale pedepsei sunt de o lună și, respectiv, 3 ani”.

Prin urmare, în conformitate cu structura dongoroziană, distingem condiții preexistente. Obiectul juridic special al infracțiunii de ucidere ori vătămarea a noului-născut de către mamă îl reprezintă dreptul la viață, similar infracțiunii de omor prevăzute la art. 188 C. pen., deoarece infracțiunea de pruncucidere, cum era denumită în accepțiunea vechiului Cod penal, constituie o circumstanță atenuantă a omorului simplu.

Obiectul material al infracțiunii supuse analizării îl constituie corpul copilului nou-născut, în vârstă de maxim 24 de ore, asupra căruia se îndreaptă verbum regens, realizat prin comisiune, după caz, omisiune.^[1] În consecință, infracțiunea de pruncucidere este o infracțiune materială, deoarece în absența obiectului material nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii de pruncucidere, acesta este nemijlocit și calificat de norma de incriminare în dispozițiile art. 200 C. pen., calitatea revenind mamei copilului ce poartă încă semnele nașterii pe corp.

De asemenea, efectele acestei infracțiuni se produc in personam, fiind apte a fi reținute doar cu privire la mamă, datorită cerinței esențiale apartenente elementului subiectiv pe care norma de incriminare o evocă, respectiv, existența unei tulburări psihice pricinuită de procesul nașterii ori de alte cauze.

Subiectul pasiv al infracțiunii de ucidere ori vătămare a noului-născut de către mamă, este circumstanțiat, această calitate revenind exclusiv pruncului cu vârsta maximă de 24 de ore de la momentul nașterii.

În acest context, nu interesează viabilitatea pruncului, ci numai nașterea sa în stare de compatibilitate cu viața.

În privința condițiilor concomitente apartenente tipicității obiective a infracțiunii de pruncucidere, învederăm următoarele elemente constitutive: în conținutul infracțiunii de pruncucidere vom regăsi atât acțiuni comisive, cât și omisive, sens în care, celor două modalități normative le corespund o varietatea de modalități faptice de săvârșire a infracțiunii. De asemenea, elementul material este specific infracțiunilor prevăzute în dispozițiile art. 193-195 C. pen., respectiv, loviri și alte violențe, vătămare corporală, loviri și alte violențe cauzatoare de moarte. Observăm din acest aspect faptul că, infracțiunea de pruncucidere este o infracțiune absorbantă, în conținutul căreia sunt absorbite elemente constitutive ale infracțiunilor enunțate, constituind prin ele însele fapte prevăzute de legea penală.

O cerință esențială pe care legiuitorul o reclamă în conținutul textul normativ rezidă în comiterea actului infracțional, de natură comisivă sau omisivă, în interiorul termenul de 24 de ore [alin. (1)] sau imediat după naștere [alin. (2)].

Urmarea imediată nu este nimic altceva decât rezultatul, actul infracțional comisiv sau omisiv, prin natură, respectiv, periclitarea ori vătămarea valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare. În consecință, urmarea imediată specifică infracțiunii analizate constă în decesul subiectului pasiv circumstanțiat, copilul nou-născut cu vârsta maximă de 24 de ore.

Legătura de cauzalitate reprezintă un element constitutiv al infracțiunii, component tipicității obiective, ce constă în probarea existenței unui nex între verbum regens și urmarea imediată, în scopul de a stabili existența sau inexistența infracțiunii.

În cazul infracțiunii prevăzute la art. 200 C. pen., legătura de cauzalitate trebuie să existe și să fie probată prin orice mijloace de probă, conform reglementărilor materia probațiunii art. 97 C. pr. pen.

În cazul infracțiunii de ucidere ori vătămare a copilului nou-născut de către mamă, infracțiunea se încadrează particularităților infracțiunilor simple, deoarece verbum regens este individualizat printr-o singură acțiune, producând un singur rezultat și fiind încadrată în cerințele unei singure norme de incriminare. În acest sens, infracțiunea de pruncucidere este o infracțiune instantanee, nesusceptibilă de desfășurare și epuizare în timp.

Forma infracțiunii relevă parcursul iter criminis, respectiv perioada internă, moment în care rezoluția infracțională ia naștere prin concepție ori prin insuflare și perioada externă, conform căreia se realizează manifestarea și punerea în aplicare a rezoluției infracționale conturate în forul interior al făptuitorului.

Actele preparatorii sunt posibile în cazul infracțiunii analizate, iar în privința tentativei, aceasta poate fi executată, în formă perfectă sau imperfectă, însă legiuitorul a considerat de cuviință că nu este necesară și justificată incriminarea acesteia.

Consumarea infracțiunii de ucidere ori vătămare a copilului nou-născut de către mamă se consumă în momentul producerii urmării imediate, respectiv decesul pruncului, concomitent acestei faze fiind întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii.

Infracțiunea reglementată prin prisma prevederile art. 200 C. pen. enunță două modalității normative, constituind variante atenuante ale infracțiunii de omor, astfel că, alin. (1) menționează executarea elementului material în intervalul celor 24 de ore de momentul nașterii și nu mai târziu, de către mama afectată de o tulburare psihică, iar în contextul alin. (2), legiuitorul edictează obligativitatea exercitării actelor infracționale imediat după naștere. Bineînțeles, această obligativitate subzistă doar în scopul încadrării juridice a actelor infracționale comise de către mamă în condițiile solicitate de alin. (2) al art. 200 C. pen.

Infracțiunea de ucidere ori vătămare a copilului nou-născut de către mamă în varianta normativă reglementată în alin. (1) se sancționează cu pedeapsa principală închisorii de la unu la 5 ani, în regim închis. Astfel, mama condamnată va fi într-un regim comun, fiind supusă muncii și desfășurării de activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică, asistență socială, ș.a.

În varianta normativă prevăzută în alin. (2), infracțiunea este sancționată cu pedeapsa principală a închisorii de la o lună la 3 ani, sens în care se va beneficia de un regim deschis, cel mult semideschis, obligațiile în substanța lor fiind similare. Cu toate acestea, persoanele condamnate în regim deschis și semideschis exercită aptitudinea de a se deplasa neînsoțite în zone delimitate ale penitenciarului.

De asemenea se pot dispune pedepse accesorii și complementare.

2. STAREA DE TULBURARE PSIHICĂ PRICINUITĂ DE PROCESUL NAȘTERII

Starea de tulburare este o condiție esențială a infracțiunii de ucidere ori vătămare a copilului nou-născut de către mamă, fiind necesară stabilirea acesteia prin efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice, în scopul delimitării cu certitudine a stării de tulburare psihică generate de naștere, prin raportare la alte cauze conexe sau preexistente.

În acest sens, un prim pas în scopul relevării concrete a accepțiunii de tulburarea psihică îl constituie definirea procesului nașterii.

Astfel, nașterea reprezintă un proces complex, respectiv, actul fiziologic prin care mama, purtătoare a sarcinii, expulzează pe cale naturală fătul ori actul artificial ce intervine ca urmare a unor prezumptive complicații pe care mama le prezintă și în considerația cărora medicul specialist recurge la efectuarea unei intervenții chirurgicale în vederea extragerii fătului.

De asemenea, este de esență determinarea cu exactitate a momentului în care începe viața extrauterină a pruncului, deoarece raportat la această împrejurare se va realiza procedeul juridic al încadrării faptei prevăzute de legea penală în textul normei de incriminare ce formează subiectul prezentei dezbateri.

În consecință, achiesăm la opinia majoritară a specialiștilor în domeniul științelor penale conform căreia, viața extrauterină debutează ulterior efectuării clampajului chirurgical și realizării primei respirații pulmonare, respectiv, moment ce corespunde desprinderii efective a pruncului de trupul mamei, dobândind individualitate și independență în susținerea vieții.

Proba instalării vieții extrauterine, ulterioare perioadei post-partum a sarcinii, rezidă în primul act respirator, subsecvent procesului nașterii, realizat în mod individual, denotând procesul activ vegetativ, neuro-hormonal ce atestă dobândirea unei funcții inexistente în perioada vieții intrauterine, ci anume respirația pulmonară.

În cadrul necropsiei se va stabili dacă pruncul a dobândit această funcție ulterior momentului expulzării, prin analizarea unui fragment pulmonar extras în vederea constatării existenței sau inexistenței oxigenului, în proba suspusă analizei.

Tulburarea psihică constă într-o formă de disoluție a funcțiilor conștiinței care depășește prin gravitatea și intensitatea ei, tulburarea acceptabilă sau normală suportată de către majoritatea mamelor instalându-se spontan ca urmare a condițiilor de excepție intervenite în procesul nașterii.^[2]

Cu toate acestea, tulburarea poate fi generată de cauze psihice, precum psihoza puerperală ce reprezintă o anormalitate genetică ereditară ce se manifestă atât la mamele ascendente, cât și la cele descendente, ori de alți factorii de etiologie extrinsecă.

În privința psihozei puerperale, aceasta prezintă următoarea simptomatologie: stări de confuzie și dezorientare, depresie, incoerență, agitație psihomotorie, schimbări bruște de dispoziție, comportamente care nu îi stăteau mamei în caracter înainte, sentimente de deznădejde, neajutorare și culpabilitate, gânduri de a răni copilul sau propria persoană, pierderea inhibițiilor, atitudine mult mai sociabilă decât de obicei sau dimpotrivă, retragere și lipsa comunicării cu ceilalți, insomnii sau lipsa dorinței de a dormi, halucinații și delir.^[3]

Psihoza post-partum este relativ rară și se manifestă atât ca urmare a eredității anatomopatologice, cât și ca urmare a istoricului tulburărilor bipolare sau schizofrenice.

Considerăm că pentru a fi determinată cu exactitate și în mod concret, obiectiv, starea de tulburare, etiologia acesteia, precum și impactul ce se răsfrânge asupra nou-născutului este imperioasă efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice a mamei pruncucigașe, din care să se desprindă cu claritate dacă mama prezumată a fi pruncucigașă prezintă semnele nașterii pe corp ce dovedesc nașterea recentă, modificări consistente ale nivelului organelor genitale și uterului, prezența lactației, posibile hemoragii, pierderea conștinței, absența temporară a discernământului.

În consonanță cu dispozițiile art. 184, expertiza medico-legală se va desfășura în cadrul unei instituției abilitate și competente să efectueze analiza, în speță, Institutul de medicină legală „Mina Minovici” (INML) aceasta fiind realizată de către o comisie desemnată.

Expertiza se efectuează în urma obținerii consimțământului scris al persoanei supuse expertizei, exprimat în prezența unui apărător ales sau desemnat din oficiu, cu participarea organului judiciar.

Examinarea medico-legală psihiatrică în speță se va realiza imediat după naștere, în vederea stabilirii tulburărilor psihice ce ar fi putut genera comiterea infracțiunii, ori când aceasta nu poate fi întreprinsă imediat, în momentul reconstituiri criminalistice pe baza materialului probatoriu descoperit, fixat, ridicat, conservat și valorificat în scopul aflării adevărului obiectiv și înfăptuirii justiției.

În urma expertizei psihiatrice poate fi cunoscută etiologia tulburării, clasificându-se în stări patologice apartenente sarcinii și evoluției sale, precum și stării de toxicoză gravidică (sens în care este necesară coroborarea cu expertiza toxicologică conform dispozițiilor art. 188 C. pr. pen.), stări confuzionale datorate anemiei cerebrale^[4] survenite în urma hemoragiei, ori afecțiuni psihice ce însoțesc actul obstetrical^[5].

De asemenea, expertiza medico-legală psihiatrică poate fi analizata prin juxtapunere cu expertiza genetică, în vederea descoperirii și valorificării din punct vedere criminalistic a urmelor dactiloscopice, în consonanță cu dispozițiile art. 191 C. pr. pen.

În absența stării de tulburare pricinuită de naștere, mama săvârșește infracțiunea de omor sau omor calificat, precum în ipoteza în care actul material infracțional nu este realizat în interiorul termenului legal enunțat de norma de incriminare.

3. SEMNELE NAȘTERII PE TRUPUL PRUNCULUI

În acest context, nu interesează viabilitatea pruncului, ci numai nașterea sa în stare de compatibilitate cu viața.

Stabilirea patognomonică a stării de nou-născut se realizează prin raportare la parametrii indicativi ce exprimă vârsta sarcinii, nașterea la termen sau prematur.^[6]

Astfel, semnul patognomic al stării de nou-născut este evidențiat de prezența cordonului ombilical fără linie de demarcație la nivelul implantării, cu luciul și turgescență^[7] pierdută în funcție de gradul de instalare a pergamentației cadaverice.^[8] Mai mult decât, atât, petele de sânge și vernix caseosa^[9] prezente pe plicile gâtului, axilare și inghinale, coroborat cu lanugo-ul^[10] ce îmbracă zonele umerilor și spatelui, transpun expulzia recentă a fătului.

Proba instalării vieții extrauterine, ulterioare perioadei post-partum a sarcinii, rezidă în primul act respirator, subsecvent procesului nașterii, realizat în mod individual, denotând procesul activ vegetativ, neuro-hormonal ce atestă dobândirea unei funcții inexistente în perioada vieții intrauterine, ci anume respirația pulmonară.

În cadrul necropsiei se va stabili dacă pruncul a dobândit această funcție, ulterior momentul expulzării, prin analizarea unui fragment pulmonar extras în vederea constatării existenței sau inexistenței oxigenului, în proba suspusă analizei.

În scopul întreținerii vieții extrauterine, ulterioare expulzării, este necesară acordarea îngrijirilor medicale ce sunt caracteristice acestei finalității, ci anume: secționarea ori ligatura^[11] cordonului ombilical, dezobstrucția orificiilor respiratorii și a căilor respiratorii superioare de mucozități și resturi de membrane ce pot perturba respirația, spălarea tegumentelor cu apă caldă, prevenirea scăderii temperaturii prin îmbrăcare și crearea unui mediu ambiental corespunzător, încheindu-se cu alimentația.^[12]

4. MODUL DE OPERARE. TRANSPUNEREA ELEMENTULUI MATERIAL AL INFRACȚIUNII

În ipoteza existenței suspiciunii de săvârșire a infracțiunii de ucidere ori vătămare a copilului nou-născut de către mamă, în consonanță cu dispozițiile art. 100 C. pr. pen., coroborat cu prevederile art. 185 ale prezentului Cod, se poate dispune efectuare expertizei medico-legale, în concret autopsia pruncului, în vederea stabilirii morții violente ori suspiciunii rezonabile că decesul a fost cauzat direct ori indirect printr-o infracțiune sau în legătură cu comiterea unei infracțiuni.

În consecință, pentru a preciza și fixa modul de operare în ceea ce privește comiterea elementului material al infracțiunii de pruncucidere, este relevantă stabilirea concretă a condițiilor în care a survenit decesul nou-născutului. Prin urmare în cele ce urmează vom analiza varietăți ce conturează survenirea decesul nou-născutului.

Moartea violentă a nou-născutului poate fi accidentală, omisivă sau comisivă.

Moartea de etiologie accidentală se poate produce în anumite împrejurări determinate cum ar fi: nașterea sau expulzarea precipitată, absența asistenței medicale, asfixierea ori hemoragia.

În cazul expulzării precipitate, dacă fătul prezintă o greutate peste 500g, la o cădere de 25-50 cm, cordonul ombilical se rupe producând o hemoragie minimă, aceasta vătămând prin cădere stratul epidural generând o leziune mică la locul impactului, sub aspectul unui hematom pericranian^[13].