Metode și tehnici folosite în criminologie
Nelu Dorinel Popa - iunie 5, 20221. Metodologia cercetării criminologice
Alături de obiect, scop și funcții, un alt criteriu important pentru delimitarea unui obiect de studiu al oricărei științe îl constituie metoda.
Ca știință de graniță, criminologia prezintă însă anumite particularități în ceea ce privește metodele folosite.
Înțelegerea problemelor teoretice fundamentale ale criminologiei, a procesului de integrare a criminologiilor specializate într-o disciplină autonomă și unitară este condiționată și de dobândirea unor cunoștințe referitoare la metodologia cercetării criminologice[1].
O astfel de metodologie este operațională cu ajutorul a două concepte fundamentale: metoda și tehnica.
Pe de o parte, metoda este un produs ideativ, o creație a minții care se diversifică într-o pluralitate de metode particulare, fiecare dintre acestea dând naștere în procesul concret de elaborare științifică la tehnici diferite de cercetare[2].
Pe de altă parte, tehnica sau procedeul nu constituie decât o anumită metodă în acțiune. Felul practic, procedural, în care se utilizează o metodă sau alt tip de cercetare se numește tehnică[3].
Aceasta explică motivul pentru care în multe cazuri aceeași denumire este folosită atât cu privire la metodă, cât și pentru a desemna tehnica de realizare a acesteia.
O conlucrare efectivă și eficientă în criminologie între diferite metode și tehnici presupune o corelare a tuturor concluziilor privind diferitele laturi ale fenomenului criminal studiat, observând până la ce punct anumiți factori se asociază sau se neutralizează, în scopul izolării cauzelor reale ale fenomenului criminal cercetat.
Ca atare, metodologia cercetării criminologice poate fi definită ca reprezentând ramura criminologiei care se ocupă cu studiul metodelor și tehnicilor de investigare a fenomenului criminal, urmărind integrarea acestora într-un sistem logic și coerent potrivit anumitor principii diriguitoare[4].
2. Principale metode și tehnici de cercetare în criminologie
Colectarea informațiilor constituie un aspect esențial al studiului criminologiei, permițând prezentarea unor idei pe bază de dovezi prin mai multe metode de colectare a informațiilor.
Am luat în considerare în capitolul de față câteva metode și tehnici criminologice moderne folosite la nivel mondial, pe care le considerăm de actualitate și care conțin principalele abordări folosite pentru a studia criminologia și politica de justiție penală și prin intermediul cărora ne propunem să prezentăm modul în care un material cu date criminologice ar trebui cercetat și prezentat într-o perspectivă criminologică[5].
Investigațiile detaliate legate de un astfel de studiu criminologic presupune ca cercetătorul criminolog să se asigure de faptul că materialul a fost nepublicat anterior.
Există două abordări principale care pot fi utilizate pentru a oferi informații noi și originale asupra unei probleme criminologice. Aceste abordări se pot baza fie pe metodologii cantitative sau calitative (sau pe o combinație a ambelor).
– Metodologiile cantitative se bazează pe colectarea datelor care pot fi analizate prin utilizarea tehnicii numită statistică[6]. Constatările desprinse în acest mod formează baza concluziilor cu privire la subiectul care este luat în considerare.
Metodologiile cantitative sunt adesea folosite în legătură cu noi abordări ale problemelor criminologice sau de justiție penală pentru a stabili, de exemplu, dacă un program conceput pentru a preveni un comportament delincvent reușește să atingă acest obiectiv.
Din acest motiv, abordările cantitative sunt un instrument important în evaluarea politicii de justiție penală, iar constatările sunt concepute pentru a avea o largă aplicare în sistemul justiției penale.
– Metodologiile calitative încearcă să ofere o înțelegere a unei probleme criminologice sau a justiției penale din perspectiva celor care au experiență directă în ceea ce privește problema și caută să le permită „să spună propria poveste”. De exemplu, dacă un criminolog dorește să afle realitățile vieții în închisoare, o modalitate de abordare a acestei probleme ar fi intervievarea deținuților și a celor care lucrează în instituțiile de detenție.
Deși concluziile derivate din folosirea metodologiilor calitative sunt aplicabile numai persoanelor la care se referă informațiile studiului, această abordare permite desprinderea unor concluzii provizorii care ar putea oferi baza unor studii ulterioare care să se raporteze la folosirea metodologiilor cantitative. Folosirea metodelor de studiu criminologice trebuie să se bazeze pe câteva considerente de ordin etic, ceea ce înseamnă că cercetătorului îi revin obligații legale și morale de a-și asigura siguranța personală și de a respecta drepturile și „sensibilitățile” celor care constituie obiectul cercetării.
Spre exemplu, un aspect al anchetei care se efectuează pentru investigarea unui caz de pedofilie se referă la examinarea unor eventuale imagini postate pe site-urile de internet. Urmărirea penală trebuie să respecte demnitatea umană și viața privată, astfel încât acest principiu să fie respectat la rândul său în activitatea de administrare a probelor.
Ca atare, considerațiile etice cheie care stau la baza cercetării criminologice sunt următoarele[7]:
– Cercetătorul trebuie să respecte legea; acesta nu ar trebui, de exemplu, să participe la acțiuni penale pentru a strânge materiale sau pentru a asigura credibilitatea în fața celor care fac obiectul cercetării;
– Metodele folosite pentru colectarea cercetărilor trebuie să poată fi justificabile moral. Atunci când se cercetează domenii sensibile, ar trebui să se ia în considerare modul în care informațiile solicitate pot fi colectate folosind modalități care reduc la minimum orice risc juridic potențial sau acuzația de incorectitudine morală;
– Celor care fac obiectul cercetării ar trebui să li se ofere garanții de anonimat și confidențialitate. Aceste garanții au implicații pentru stocarea în siguranță a datelor colectate în timpul studiului de cercetare;
– Scopul cercetării ar trebui să fie în mod normal explicat pe deplin participanților, cărora ar trebui să li se ofere, de asemenea, garanția că pot renunța la cercetare în orice moment și că orice informații cu care au contribuit pot fi eliminate. Cei care renunță nu trebuie să fie supuși unei presiuni ulterioare pentru a se implica din nou în proiect;
– În mod normal, participanții trebuie să își dea consimțământul expres pentru a fi implicați în proiectul de cercetare. Pot exista și excepții, așa cum este cazul „investigației sub acoperire” (la care ne vom referi mai jos), atunci când cercetătorul poate decide că rezultatul final al studiului justifică reținerea informațiilor de această natură celor care au fost studiați;
– În cazul în care sunt utilizate eșantioane, cercetătorul ar trebui să se asigure că dimensiunea grupului este adecvată pentru investigația în cauză; trebuie evitate eșantioanele mari inutile;
– Toate riscurile care derivă pentru cercetător și pentru subiecții acestuia ar trebui să fie pe deplin evaluate înainte de a începe orice investigație. Obiectivul cheie este să se asigure că cercetătorul și subiecții cercetării nu sunt puși în pericol ca urmare a proiectului;
– Nu în ultimul rând, trebuie evitată orice acțiune care provoacă suferință inutilă celor care fac obiectul cercetării.
Metodele prin care se pot desfășura cercetări cantitative și calitative sunt următoarele:
a) utilizarea anchetelor și a eșantioanelor[8];
Această metodă presupune ca anchetele să fie direcționate către o mică parte a populației și să fie concepute astfel încât să ofere informații cu privire la o problemă criminologică ale cărei constatări pot fi valabile pentru un segment mai larg de populație.
Anchetele sunt un instrument important al metodologiei de cercetare cantitativă și urmăresc să adune informații despre o problemă criminologică de la un număr de persoane ale căror puncte de vedere pot fi folosite ca bază pentru formularea concluziilor care pot forma direcția viitoare a abordărilor criminologice și de justiție penală.
Există diferite tehnici prin care pot fi efectuate anchetele. Acestea includ chestionare[9], interviuri[10] și utilizarea grupurilor țintă[11]. Problema cheie care stă la baza anchetelor este modul în care sunt aleși participanții.
Punctul de plecare constă în a identifica toate persoanele ale căror opinii sunt potențial relevante pentru problema care este investigată, aspect numit cadru de eșantionare.
Cu toate acestea, cu excepția cazului în care problema investigată este relevantă doar pentru un număr mic de persoane, nu ar fi oportună analiza tuturor celor ale căror puncte de vedere sunt relevante pentru această problemă.
Prin urmare, ancheta trebuie direcționată către o secțiune mai mică din cadrul general de eșantionare. Procesul folosit pentru a reduce cadrul de eșantionare până la un număr ușor de controlat care poate fi analizat este cunoscut sub numele de „eșantionare”.
Există diverse forme de eșantionare care pot fi utilizate în investigațiile criminologice. Eșantionul poate fi selectat aleatoriu într-un mod similar cu „extragerea numelor dintr-o pălărie”.
Alternativ, se poate folosi ceea ce se numește eșantionare stratificată care implică divizarea cadrului de eșantionare în mai multe subgrupuri sau categorii, definite, probabil, în termeni de factori relevanți pentru problema investigată, cum sunt clasă socială, rasă, sex, vârstă sau dizabilitate.
Persoanele din fiecare subgrup sunt apoi alese pentru a finaliza sondajul folosind aceeași abordare ca și cea utilizată în eșantionarea aleatorie, cu excepția faptului că „numele sunt scoase din mai multe „pălării” mai degrabă decât dintr-una singură”.
O altă formă de eșantionare utilizată pe scară largă este cunoscută sub numele de eșantionare a cotei. Acesta se utilizează în cercetările de piață și poate fi utilizată și în timpul concursurilor electorale pentru a descoperi nivelul de sprijin pentru partidele politice în perioada premergătoare votării.
De obicei, cadrul de eșantionare utilizat este populația generală și aceasta este apoi împărțită în mai multe subgrupuri pentru a se asigura că toate secțiunile cheie ale populației generale sunt reprezentate. Cei care efectuează sondajul vor fi rugați să selecteze un număr specificat de persoane extrase din fiecare dintre categoriile desemnate.
Alte forme de eșantionare includ „eșantionarea de conveniență” și „eșantionarea cu bulgăre de zăpadă”.
La „eșantionarea de conveniență” sondajul se adresează unui public convenabil pentru cercetător. Astfel, un student care efectuează cercetări privind experiențele de infracționalitate ale studenților ar putea ancheta toate persoanele din eșantionul său.
„Eșantionarea ‒ bulgăre de zăpadă” presupune o abordare prin care un cercetător adresează un sondaj unei persoane sau unui grup mic de persoane care îi oferă apoi contacte suplimentare și care pot fi ulterior chestionate, permițând astfel cercetătorului să aibă acces la un public care altfel nu ar fi fost accesibil.
Ambele metode suferă de o problemă similară prin aceea că nu există nicio garanție că informațiile obținute sunt cu adevărat reprezentative pentru cadrul mai larg de eșantionare.
b) folosirea studiilor etnografice;
Anchetele, indiferent de metodele și tehnicile de eșantionare utilizate sunt asociate în primul rând cu metodologia de cercetare cantitativă. Cu toate acestea, cercetarea calitativă este identificată în mod obișnuit cu utilizarea a ceea ce se numește „studiu etnografic care se concentrează asupra punctelor de vedere și a opiniilor persoanelor ale căror experiențe sau conduite sunt investigate. Această abordare este asociată cu metodologia de cercetare calitativă și se desfășoară prin tehnica cercetării de teren[12].
Studiile etnografice urmăresc să obțină informații sigure privind o problemă criminologică printr-o perioadă prelungită de contact față în față între cercetător și persoana (sau persoanele) care fac obiectul cercetării prin tehnica sus-menționată.
Perspectiva participantului este plasată în centrul cercetării și scopul cercetătorului este de a obține o perspectivă asupra lumii sociale a subiectului și de a descoperi informații despre percepțiile și emoțiile lor cu privire la o anumită situație în care sunt plasați și despre probleme care răspund la întrebări de genul: De ce acționează în acest mod? De ce abordează aceste acțiuni?
Informații de această natură pot fi obținute printr-un interviu prelungit între un cercetător și subiect. Natura acestui interviu poate semăna cu o conversație lungă sau cu o serie de conversații și tehnica folosită este denumită interviu nestructurat (care, spre deosebire de un interviu structurat asociat cu cercetarea cantitativă, nu poate fi supus analizei statistice).
Alternativ, un cercetător poate deveni membru al unui grup sau al unei comunități pe care dorește să o investigheze. Acest lucru poate implica observarea acțiunilor grupului având consimțământul și cunoștințele depline ale membrilor săi, caz în care cercetătorul acționează în maniera unei „muște pe perete”.
c) folosirea investigației sub acoperire;
Aceasta reprezintă o a treia metodă de desfășurare a unor cercetări cantitative și calitative în care, pornind de la metodologia menționată mai sus, un cercetător se poate infiltra într-un grup unde poate observa acțiunile membrilor săi și unde, de data aceasta, membrii grupului nu-și dau permisiunea de a constitui obiectul examinării criminologice. Această metodă se numește deci investigație sub acoperire în care subiecții nu sunt conștienți de faptul că fac obiectul cercetării.
Ca atare, investigația sub acoperire este definită ca reprezentând o cercetare criminologică întreprinsă fără consimțământul sau cunoștința respondenților. Acest tip de cercetare socială este cel mai puternic asociat cu munca observațională în care un cercetător se alătură unui grup sau unei organizații asumându-și un rol ascuns pentru a observa în mod direct funcționarea și viața de zi cu zi a grupului[13].
Investigația sub acoperire ridică îngrijorări etice legate de subiectele studiate fără permisiunea lor și poate afecta, de asemenea, fiabilitatea cercetării dacă un cercetător care studiază acțiunile unui grup începe să simpatizeze cu acțiunile lor și cu sentimentele care le stau la baza. Denumită și imersiune în cultura locală, în cazuri extreme, cercetătorul care s-a alăturat unui grup pentru a observa acțiunile sale poate să devină un membru cu drepturi depline al acestuia și să participe la activitățile sale pierzându-și obiectivitatea.
Toate cercetările (indiferent dacă sunt efectuate prin metode evidente sau ascunse) necesită o evaluare constantă a considerațiilor etice: „implicarea în etica cercetării nu este o căsuță de bifat care odată bifată la începutul proiectului poate fi apoi ignorată, ci se desfășoară pe tot parcursul vieții unui proiect.
Deși o astfel de reflexivitate etică este mai pronunțată în investigația sub acoperire, se aplică în mod clar și în contextele de cercetare explicite. O parte din practicile sub acoperire sunt de obicei transformate în practici deschise.
În anumite contexte de cercetare este dificil să se mențină o diviziune strictă între „evident” și „secret”, motiv pentru care realitatea haotică este mai degrabă asemănătoare cu un „perpetuum”[14].
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Rodica Mihaela Stănoiu, Criminologie, Ed. Oscar Print, București, 2006, p. 33.
[2] J. Carbonnier, Sociologie juridique, Armand Colin, Paris, 1972, p. 178.
[3] Ana Tucicov Bogdan, Psihologie generală și psihologie socială, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1973, p. 69.
[4] Rodica Mihaela Stănoiu, Metode și tehnici de cercetare în criminologie, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1981, p. 15 și 16.
[5] Peter Joyce, op. cit., p. 303 și urm.
[6] „Statistica” reprezintă o tehnică importantă folosită în criminologie și-n același timp constituie o prețioasă sursă de documentare, oferind criminologului acele date care să-i permită o apreciere globală cu privire la structura și evoluția fenomenului și la principalele caracteristici ale populației infractoare; a se vedea în acest sens Rodica Mihaela Stănoiu, op. cit., p. 150.
[7] Peter Joyce, op. cit., p. 305.
[8] Ibidem, p. 308.
[9] Tehnica „chestionarului” este utilizată îndeosebi în acele cercetări care urmăresc să culeagă date care să permită o evaluare de ansamblu a fenomenului, în afara datelor statistice oficiale. Spre exemplu, studiile de victimizare sau de autoportret se bazează în mare măsură pe tehnica chestionarului, prin care obțin astfel date referitoare la criminalitatea ascunsă; a se vedea în acest sens Rodica Mihaela Stănoiu, op. cit., p. 115.
[10] „Interviul” constituie acea tehnică de cooperare verbală între două persoane, anchetator- anchetat, care permite anchetatorului să culeagă anumite date de la anchetat cu privire la un obiect precis; între interviu și chestionar există multe asemănări dar și multe deosebiri, ceea ce face ca acestea să rămână tehnici independente de investigare. Unii autori consideră chestionarul administrat prin operatorii de anchetă ca o variantă a interviului formal; a se vedea în acest sens Rodica Mihaela Stănoiu, op. cit., p. 131.
[11] „Utilizarea grupului țintă” vizează un grup de persoane, mai numeros sau mai restrâns, căruia i se adresează tehnica folosită în criminologie.
[12] O delimitare strictă între diferitele tehnici de „cercetare” întâlnite astăzi în criminologie este mai greu de realizat deoarece, în cele mai multe cazuri asistăm la o întrepătrundere între acestea, determinată pe de o parte, de complexitatea fenomenului studiat iar pe de altă parte, de cerințele vieții și a dezvoltării sociale, precum și de nevoile practicii; a se vedea în acest sens Rodica Mihaela Stănoiu, op. cit., p. 17.
[13] J. Davidson, V. Jupp, The Sage Dictionary of Social Research Methods, London: Sage, 2006, p. 48.
[14] Calvey D, The Art and Politics of Covert Research: Doing „Situated Ethics” in the Field- Sociology 42: 905-18, 2008, p. 909.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.