Luarea de mită în noul Cod penal
Doinel Dinuică - iunie 1, 2015„Bribery in the Penal Code”
The authors analyse the issue of bribery offence as regulated by art. 289 of the Penal Code.
The analysis includes authors commentary on the variants of the offence, on the attenuated and aggravated version, on the previous regulation, on the legal matter, the material object, the active and passive subject and on the incorporated content of the law, considering the doctrine developed by important names in the field of law (V. Dabu, A.M. Gușanu, S. Kahane, A. Grigorovici, V. Dobrinoiu, V. Dongoroz, H. Diaconescu, I. Pascu, V. Lazăr, O.A. Stoica, L. Moldovan, I. Vasiu, P. Pastion, M. Papadopolu, D. Ciuncan, V. Dobrinoiu, M. Udroiu, V. Manzini).
Concluding, the authors present his opinion on the forms of the bribery offence and the related sanctions.
Keywords: bribery; art. 289 of the Penal Code; attenuated version; aggravated version; law matter; material object; active subject; passive subject; incorporated content; offences.
Introducere.
În noul Cod penal, infracţiunea de luare de mită este prevăzută în art. 289 C. pen., în două variante tip.
În prima variantă tip [art. 289 alin. (1) C. pen.], infracţiunea de luare de mită constă în fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri[1].
În a doua variantă tip [art. 289 alin. (2) C. pen.], infracţiunea de luare de mită constă în fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), respectiv de un funcţionar public asimilat. În această variantă, fapta constituie infracţiune numai dacă este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
Pe lângă cele două variante tip, infracţiunea de luare de mită mai prezintă o variantă atenuată şi o variantă agravată, care sunt prevăzute separat.
Varianta atenuată este prevăzută în art. 308 alin. (1) C. pen. şi se poate reţine, dacă fapta este săvârşită de o persoană care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie, o însărcinare în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice. În acest caz, potrivit art. 308 alin. (2), limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.
Varianta agravată este prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000[2] şi se poate reţine, dacă fapta este săvârşită de o persoană care: a) exercită o funcţie de demnitate publică; b) este judecător sau procuror; c) este organ de cercetare penală sau are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor; d) este una dintre persoanele arătate în art. 293 C. pen., respectiv un membru al unei instanţe de arbitraj. În acest caz, potrivit art. 7 din Legea nr. 78/2000, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
În Codul penal anterior, infracţiunile de corupţie (luarea şi darea de mită, traficul de influenţă şi primirea de foloase necuvenite) nu formau un grup distinct, ci erau incluse în grupul infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În ce priveşte infracţiunea de luare de mită, aceasta era prevăzută în art. 254, într-o variantă tip [alin. (1)] şi o variantă agravată [alin. (2)]. Printre modificările aduse de noul Cod penal, se remarcă următoarele: introducerea celei de-a doua variante tip şi mutarea variantei agravate în legea specială (art. 7 din Legea nr. 78/2000), unde a fost completată cu noi elemente circumstanţiale; introducerea, în art. 308 C. pen., a unei variante atenuate comune tuturor infracţiunilor de corupţie şi de serviciu; renunţarea la una dintre modalităţile alternative de comitere a faptei, aceea constând în nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase, precum şi introducerea sintagmei pentru sine sau pentru altul, prin care s-a extins sfera beneficiarilor mitei (unii autori vorbesc despre apariţia unui „beneficiar terţ al mitei”[3]).
În ce ne priveşte, credem că, dintre toate acestea, singura modificare justificată o constituie renunţarea la modalitatea constând în nerespingerea promisiunii de mită (în opinia noastră, era o exagerare să se pretindă funcţionarului să ia atitudine împotriva simplei promisiuni de mită). Celelalte modificări ni se par discutabile – de exemplu, fiindcă este greu să se explice necesitatea prevederii separate, în legea specială, a variantei agravate a infracţiunii de luare de mită sau necesitatea creerii unei variante atenuate comune tuturor infracţiunilor de corupţie şi de serviciu.
Condiţii preexistente.
Obiectul juridic. În opinia doctrinei majoritare, obiectul juridic generic al infracţiunilor de corupţie, inclusiv al luării de mită, constă în relaţiile sociale care asigură îndeplinirea de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu conform legii, cu onestitate, imparţialitate şi obiectivitate.
După părerea noastră, infracţiunile de corupţie aduc atingere unor drepturi economice fundamentale, în special dreptului la un salariu echitabil şi la o remuneraţie egală pentru pentru o muncă de valoare egală (art. 7 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale). Însuşi faptul că, în mod tradiţional, mita a fost definită ca o „retribuţie necuvenită” arată, credem, suficient de limpede, că faptele de luare de mită contravin dreptului la egalitate în remunerarea muncii, ca şi obligaţiei statului de a promova bunăstarea generală într-o societate democratică.
Obiectul material. Este controversat faptul dacă infracţiunea de luare de mită are sau nu obiect material.
Potrivit unei opinii, care actualmente este dominantă, infracţiunea de luare de mită şi infracţiunile de corupţie, în general, nu au obiect material[4]. În această opinie, se consideră că banii sau bunurile primite de funcţionar constituie bunuri dobândite prin săvârşirea faptei, iar nu obiectul ei material.
Într-o altă opinie, pe care o împărtăşim, se consideră că obiectul material al infracţiunii de luare de mită îl constituie „mita”, adică banii sau alte foloase pretinse ori primite de funcţionar[5]. După părerea noastră, această opinie este în concordanţă cu definiţia mitei ca „retribuţie necuvenită”.
Pornind de la această premisă, trebuie să adaugăm unele precizări.
Astfel, trebuie să precizăm că, prin „bani” se înţeleg, în mod exclusiv, monedele cu putere circulatorie, indiferent dacă e vorba de monedă naţională sau străină. Banii ieşiţi din uz nu constituie „bani”, în sensul art. 289 C. pen.; ei pot constitui, cel mult, un alt folos (de exemplu, o colecţie numismatică).
Prin „alte foloase” se înţelege orice avantaj sau beneficiu, altul decât acela constând în bani. În legătură cu formula „alte foloase” există o controversă mai veche: o parte a doctrinei consideră că este obligatoriu ca folosul fie material, evaluabil în bani, în timp ce o altă parte a doctrinei consideră că folosul poate fi atât material (patrimonial), cât şi moral (nepatrimonial)[6] – de exemplu, acordarea unui titlu universitar, a unui grad militar etc. În ce ne priveşte, considerăm că această din urmă opinie este cea corectă. Acordarea unui titlu universitar, a unui grad militar etc. presupune nu numai existenţa anumitor aptitudini personale, ci şi, mai ales, prestarea unei munci considerabile, de ani de zile; de aceea, în caz că asemenea avantaje au fost acordate nelegal, ele pot fi definite, de asemenea, ca o „retribuţie necuvenită”.
În practica judiciară, s-a decis că există luare de mită, dacă funcţionarul a solicitat o sumă de bani, cu titlu de împrumut, deoarece împrumutul constituie, şi el, „un folos”[7].
Subiecţii.
În ambele variante tip, subiectul activ nemijlocit este calificat.
În prima variantă tip, acesta trebuie să aibă calitatea de funcţionar public, în sensul art. 175 alin. (1) C. pen. Conform acestui text, funcţionar public este, în primul rând, persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, „exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti” (de exemplu, judecător, procuror, organ de cercetare penală, organ cu atribuţii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor). Conform aceluiaşi text, funcţionar public este, de asemenea, persoana care exercită „o funcţie de demnitate publică” (de exemplu, ministru, secretar de stat) sau „o funcţie publică de orice natură” (de exemplu, preşedinte de partid, sindicat, organizaţie patronală etc.), precum şi persoana care “exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarată de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate” (în acelaşi sens, este şi art. 3 din Legea nr. 78/2000). Conform art. 293 C. pen., subiect activ nemijlocit al infracţiunii de luare de mită poate fi şi un membru al unei instanţe de arbitraj, respectiv o persoană care, pe baza unei acord de arbitraj, este chemată să pronunţe o hotărâre arbitrală, în baza legii române ori în baza altei legi.
Însă, trebuie sesizat că, în cazul infracţiunii de luare de mită, o mare parte dintre persoanele anterior menţionate nu răspund în condiţiile primei variante tip, ci în condiţiile variantei agravate, prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000. Reamintim că există varianta agravată, dacă fapta a fost săvârşită de o persoană care exercită o funcţie de demnitate publică, care este judecător, procuror, organ de cercetare penală sau o persoană cu atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori dacă este una dintre persoanele arătate în art. 293 C. pen., respectiv un membru al unei instanţe de arbitraj.
În a doua variantă tip, subiectul activ nemijlocit trebuie să aibă calitatea de funcţionar public asimilat, în sensul art. 175 alin. (2) C. pen. Conform acestui text, este considerată funcţionar public şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Această definiţie, fiind extrem de largă, se poate aplica unui mare număr de categorii profesionale: notari, executori judecătoreşti, avocaţi, medici din cabinetele particulare etc.
În varianta atenuată, prevăzută în art. 308 alin. (1) C. pen., subiect activ nemijlocit este persoana care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără remuneraţie, o însărcinare în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau în cadrul oricărei persoane juridice.
Din păcate, textul art. 308 C.pen. este atât de larg, încât acoperă toate categoriile de funcţionari, cu excepţia funcţionarilor publici asimilaţi, la care se referă art. 175 alin. (2) C. pen. Acest text se poate aplica inclusiv funcţionarilor publici (căci şi aceştia exercită o însărcinare în cadrul unei persoane juridice) – ceea ce înseamnă, în definitiv, că fapta prevăzută prima variantă tip se confundă cu fapta prevăzută în varianta atenuată.
Infracţiunea de luare de mită se poate comite şi în participaţie. Totuşi, coautoratul este posibil, numai dacă făptuitorii au atribuţii comune, în legătură cu actul solicitat de mituitor.
Mituitorul nu este participant la infracţiunea de luare de mită, ci autor al unei infracţiuni distincte, aceea de dare de mită (art. 290 C. pen.).
Subiect pasiv este persoana juridică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea funcţionarul corupt.
[2] Articolul 7 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie a fost modificat prin Legea nr. 187/2012, art. 79.
[3] A se vedea V. Dabu, A.M. Guşanu, Latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită în noul Cod penal, în „Revista de Drept Penal”, nr. 1/2014, p.27.
[4] S. Kahane, Luarea de mită, în „Explicaţii teoretice ale Codului penal român”, vol.IV, de V. Dongoroz ş.a., Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972, p.130; în acelaşi sens, A. Grigorovici, Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.89; V. Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, Bucureşti, 1995, pp.69-71; H. Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau în legătură cu acestea, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p.11; I. Pascu, V. Lazăr, Dreptul penal. Partea specială, Editura Lumina Lex, Bucureşti, p.347 ş.a.
[5] Tribunalul Suprem, Dec. îndr. nr. 3/1973, publicată în „Revista română de drept” nr.6/1973, p.103; în acelaşi sens, a se vedea O.A. Stoica, Drept penal, Partea specială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p.247; L. Moldovan, Luarea de mită în Codul penal al R.S.R, în Analele Universităţii „Babeş Bolyai”, Cluj-Napoca, 1970, p.88; I. Vasiu, Drept penal român, Partea specială, vol.II, Editura Albastră, Cluj-Napoca, 1997, p.347 ş.a.
[6] A se vedea P. Pastion, M. Papadopolu, Codul penal adnotat, Bucureşti, 1922, p.273.
[7] Tribunalul Suprem, Dec. pen. nr. 2596/1971, publicată în „Revista română de drept”, nr. 6/1972, p.169.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.