Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor

Actul publicat în Monitorul Oficial

Sumar
Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor

(M. Of. nr. 1102 din 16 noiembrie 2022)

Se publică legea privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În M. Of. nr. 1102 din 16 noiembrie 2022 s-a publicat Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. 

Redăm, în cele ce urmează, structura respectivei legi.

Structura

Titlul I: Dispoziții generale

Titlul II: Cariera judecătorilor și procurorilor

Capitolul I: Admiterea la Institutul Național al Magistraturii și formarea profesională inițială a judecătorilor și procurorilor

Capitolul II: Judecătorii stagiari și procurorii stagiari

Capitolul III: Numirea judecătorilor și procurorilor

Capitolul IV: Formarea profesională continuă

Capitolul V: Evaluarea profesională a judecătorilor și procurorilor

Secțiunea 1: Dispoziții generale

Secțiunea 2: Procedura de evaluare

Capitolul VI: Promovarea judecătorilor și procurorilor

Secțiunea 1: Promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție

Secțiunea 2: Promovarea judecătorilor și procurorilor la tribunale, tribunale specializate, curți de apel și parchete de pe lângă acestea, precum și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

Capitolul VII: Numirea în funcții de conducere la instanțe și parchete și revocarea din aceste funcții

Secțiunea 1: Numirea în funcții de conducere la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

Secțiunea 2: Numirea în funcțiile de conducere din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate, curților de apel și parchetelor de pe lângă acestea

Subsecțiunea 1: §1. Dispoziții comune

Subsecțiunea 2: §2. Concursul/Examenul pentru numirea în funcții de conducere

Subsecțiunea 3: §3. Numirea în alte funcții de conducere la instanțe sau parchete

Secțiunea 3: Revocarea din funcții de conducere a judecătorilor și procurorilor

Capitolul VIII: Delegarea, detașarea și transferul judecătorilor și procurorilor

Capitolul IX: Suspendarea din funcție și încetarea funcției de judecător sau de procuror

Titlul III: Drepturi, îndatoriri, incompatibilități și interdicții

Capitolul I: Drepturi și îndatoriri

Capitolul II: Incompatibilități și interdicții

Titlul IV: Magistrații-asistenți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție

Capitolul I: Dispoziții generale

Capitolul II: Concursul pentru numirea în funcția de magistrat-asistent gradul III la Înalta Curte de Casație și Justiție

Capitolul III: Concursul pentru numirea în funcția de prim-magistrat-asistent și magistrat-asistent-șef la Înalta Curte de Casație și Justiție

Titlul V: Răspunderea judecătorilor și procurorilor

Capitolul I: Dispoziții generale

Capitolul II: Răspunderea disciplinară

Titlul VI: Dispoziții tranzitorii și finale

Mai departe, vă prezentăm cele mai importante dispoziții legale regăsite în respectiva lege.

Art. 5

„(1) Admiterea la Institutul Național al Magistraturii se face prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații, cu respectarea principiilor transparenței și egalității.

(2) Admiterea în magistratură și formarea profesională inițială în vederea ocupării funcției de judecător și procuror se realizează prin Institutul Național al Magistraturii.

(3) Poate fi admisă la Institutul Național al Magistraturii persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) are cetățenia română, domiciliul în România și capacitate deplină de exercițiu;

b) este licențiată în drept;

c) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație;

d) cunoaște limba română;

e) este aptă, din punct de vedere medical și psihologic, pentru exercitarea funcției”.

Art. 25

„(1) Cursanții Institutului Național al Magistraturii au calitatea de auditori de justiție.

(2) Formarea profesională inițială în cadrul Institutului Național al Magistraturii constă în pregătirea teoretică și practică a auditorilor de justiție pentru a deveni judecători sau procurori.

(3) Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 3 ani. La finalul cursurilor, auditorii de justiție optează, în condițiile prezentei legi, pentru posturile de judecători stagiari, respectiv procurori stagiari.

(4) Programul de formare profesională a auditorilor de justiție se aprobă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea Institutului Național al Magistraturii. Programul de formare profesională a auditorilor de justiție cuprinde în mod obligatoriu disciplinele de studiu, numărul de ore alocat conferințelor și seminarelor alocate pentru fiecare disciplină, stagiile de practică ce urmează a fi efectuate și modalitatea de evaluare”.

Art. 43

„(1) Auditorii de justiție optează pentru posturile de judecători stagiari și procurori stagiari, potrivit art. 41.

(2) În circumscripțiile instanțelor și parchetelor unde o minoritate națională are o pondere de cel puțin 50% din numărul locuitorilor, la medii egale, au prioritate față de criteriile prevăzute la art. 41 candidații cunoscători ai limbii acelei minorități.

(3) Candidatului care nu și-a exercitat dreptul de alegere a postului i se propune, din oficiu, un post de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Refuzul de a accepta propunerea este considerat demisie. Dispozițiile art. 31 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

(4) Repartizarea pe posturi se afișează la sediul Consiliului Superior al Magistraturii și se publică pe pagina de internet a acestuia.

(5) Perioada cuprinsă între promovarea examenului de absolvire și numirea de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în funcția de judecător sau procuror stagiar, precum și perioada în care o persoană a fost judecător stagiar sau procuror stagiar, dacă a promovat examenul de capacitate, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.

(6) Judecătorii stagiari și procurorii stagiari se bucură de stabilitate”.

Art. 61

„(1) Judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt numiți de Președintele României, la propunerea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, pe posturile de judecător sau procuror la instanțele sau parchetele unde au fost numiți ca stagiari.

(2) Propunerile de numire se fac în cel mult 30 de zile de la data validării examenului de capacitate.

(3) Președintele României nu poate refuza numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor prevăzuți la alin. (1)”.

Art. 81

„(1) Formarea profesională continuă a judecătorilor și procurorilor constituie garanția independenței și imparțialității în exercitarea funcției. Formarea inițială și continuă este un drept și o îndatorire pentru judecători și procurori.

(2) Formarea profesională continuă trebuie să țină seama de dinamica procesului legislativ și constă, în principal, în cunoașterea și aprofundarea legislației interne, a documentelor europene și internaționale la care România este parte, a jurisprudenței instanțelor judecătorești și a Curții Constituționale, a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, a dreptului comparat, a normelor deontologice, în abordarea multidisciplinară a instituțiilor cu caracter de noutate, precum și în cunoașterea și aprofundarea unor limbi străine și operarea pe calculator”.

Art. 87

„(1) Evaluarea profesională individuală a judecătorilor și procurorilor presupune analiza și notarea criteriilor și indicatorilor de evaluare a performanțelor profesionale ale judecătorilor și procurorilor care privesc, în principal, calitatea activității, eficiența, integritatea și obligația de formare profesională continuă, iar în cazul judecătorilor și procurorilor numiți în funcții de conducere, și modul de îndeplinire a atribuțiilor manageriale. Criteriile și indicatorii de evaluare profesională sunt prevăzuți în anexa nr. 1.

(2) Evaluarea profesională a judecătorilor și procurorilor are ca obiectiv stabilirea nivelului de competență profesională al acestora și vizează îmbunătățirea performanțelor profesionale, creșterea eficienței activității instanțelor și parchetelor și a încrederii publice în autoritatea judecătorească, menținerea și consolidarea calității sistemului judiciar.

(3) Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor se aprobă prin hotărâre a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a procurorilor se aprobă prin hotărâre a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

(4) Hotărârile prevăzute la alin. (3) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Art. 93

„Procesul de evaluare a judecătorilor și procurorilor implică parcurgerea următoarelor etape: observarea activităților profesionale cu caracter public desfășurate de judecătorul/procurorul evaluat, analiza documentelor care conțin rezultatele activității profesionale a judecătorului sau procurorului evaluat și acordarea calificativului. Procesul de evaluare a judecătorilor și procurorilor poate cuprinde și un interviu de evaluare, precum și stabilirea de comun acord a unui plan individual de dezvoltare profesională”.

Art. 107

„(1) Evoluția carierei de judecător sau procuror se consemnează în fișa din dosarul profesional, care se întocmește și se păstrează de Consiliul Superior al Magistraturii.

(2) Datele conținute în dosarul profesional sunt confidențiale, în condițiile prevăzute de lege.

(3) Judecătorii și procurorii au acces la propriul dosar profesional și pot obține copii ale actelor existente în dosar”.

Art. 152

„(1) Evidența posturilor vacante de conducere de la instanțele judecătorești și parchete este publică și disponibilă permanent pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Național al Magistraturii, Ministerului Justiției, ale instanțelor judecătorești și ale parchetelor.

(2) Posturile de conducere prevăzute la alin. (1) care urmează a se vacanta se publică pe paginile de internet ale Consiliului Superior al Magistraturii, Institutului Național al Magistraturii și Ministerului Justiției, instanțelor și parchetelor, cu 90 de zile înainte de data expirării mandatelor”.

Art. 175

„(1) Judecătorii și procurorii pot fi delegați sau detașați în condițiile prezentei legi, numai cu acordul scris al acestora.

(2) Judecătorii și procurorii pot fi delegați, inclusiv în funcții de conducere, ori detașați numai la instanțe sau parchete la care au dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut. Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu pot fi delegați sau detașați la alte parchete sau instituții pe durata desfășurării activității în cadrul celor două direcții.

(3) Pe perioada delegării sau detașării, judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați sau detașați și de drepturile prevăzute de lege pentru personalul delegat/detașat. Când salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este delegat/detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești. Perioada delegării/detașării constituie vechime în funcția de judecător sau procuror”.

Art. 186

„(1) Detașarea judecătorului sau a procurorului poate înceta anterior duratei pentru care a fost dispusă, prin act al celui care a dispus detașarea, la cererea instituției care a solicitat detașarea ori a judecătorului sau procurorului detașat ori în caz de eliberare din funcția de judecător sau procuror. După încetarea detașării, judecătorul sau procurorul revine pe funcția deținută anterior.

(2) Dacă judecătorul sau procurorul detașat ocupă o funcție de conducere la instanțe sau parchete, funcția de conducere devine vacantă în termen de o lună de la emiterea actului prin care s-a dispus detașarea; la încetarea detașării, judecătorului sau procurorului i se aplică în mod corespunzător prevederile art. 173 alin. (2)”.

Art. 193

„(1) Transferul unui judecător sau procuror la o altă instituție publică decât o instanță sau un parchet atrage eliberarea din funcție în condițiile art. 201 alin. (1) lit. c).

(2) Cererea de transfer însoțită de acordul scris al instituției la care se solicită transferul se depune la Consiliul Superior al Magistraturii.

(3) Consiliul Superior al Magistraturii, prin compartimentul de specialitate, întocmește un referat cuprinzând datele relevante privind cariera solicitantului și motivele pe care se întemeiază cererea și îl prezintă Secției pentru judecători sau, după caz, Secției pentru procurori.

(4) Dacă apreciază necesar, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori poate invita solicitantul să își susțină cererea de transfer, personal sau prin videoconferință.

(5) Transferul produce efecte de la data publicării decretului de eliberare din funcție a judecătorului sau a procurorului.

(6) În cazuri justificate, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori poate stabili un termen de cel mult 90 de zile până la transmiterea către Președintele României a propunerii de eliberare din funcție prin transfer, perioadă în care judecătorul sau procurorul este obligat să își îndeplinească toate atribuțiile în vederea finalizării lucrărilor în curs. Dispozițiile art. 191 rămân aplicabile”.

Art. 204

„Stabilirea drepturilor judecătorilor și procurorilor se face ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea și complexitatea funcției de judecător și procuror, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții și urmărește garantarea independenței și imparțialității acestora”.

Art. 224

„(1) Judecătorii și procurorii sunt obligați să rezolve lucrările în termenele stabilite și să soluționeze cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, și să respecte secretul profesional.

(2) Judecătorul și magistratul-asistent sunt obligați să păstreze secretul deliberărilor și al voturilor la care au participat, inclusiv după încetarea exercitării funcției”.

Art. 265

„Judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar, contravențional și penal, în condițiile legii”.

Art. 266

„(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii sau Inspecția Judiciară, direct sau prin conducătorii instanțelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligațiilor profesionale ori săvârșirea de către aceștia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate avea ca obiect soluțiile pronunțate prin hotărârile judecătorești sau dispuse prin ordonanțele procurorului, care sunt supuse căilor legale de atac”.

Art. 267

„(1) Judecătorii și procurorii pot fi percheziționați, reținuți sau arestați numai cu încuviințarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și pentru măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune, dacă urmează a fi dispusă obligația de a nu exercita funcția de judecător sau procuror.

(3) În caz de infracțiune flagrantă, judecătorii și procurorii pot fi reținuți și supuși percheziției potrivit legii, Secția pentru judecători sau, după caz, Secția pentru procurori fiind informată de îndată de organul care a dispus reținerea sau percheziția”.

Art. 268

„(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2) Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătură răspunderea judecătorilor și procurorilor care, chiar dacă nu mai sunt în funcție, și-au exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, conform definiției acestora de la art. 272.

(3) În lipsa relei-credințe sau a gravei neglijențe, judecătorii și procurorii nu răspund pentru soluțiile pronunțate.

(4) Există eroare judiciară atunci când:

a) s-a dispus în cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu încălcarea evidentă a dispozițiilor legale de drept material și procesual, prin care au fost încălcate grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, producându-se o vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară;

b) s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă în mod evident contrară legii sau situației de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, prin care au fost afectate grav drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei, vătămare care nu a putut fi remediată printr-o cale de atac ordinară sau extraordinară.

(5) Nu este îndreptățită la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la săvârșirea erorii judiciare.

(6) Prin Codul de procedură penală pot fi reglementate ipoteze și proceduri specifice în care se poate angaja răspunderea statului și regresul acestuia”.

Art. 270

„(1) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat acestora răspund disciplinar pentru săvârșirea, cu vinovăție, a abaterilor disciplinare prevăzute de lege.

(2) Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea penală sau contravențională pentru fapta săvârșită, în măsura în care prin aceasta s-au încălcat îndatoriri de serviciu. Pe durata procesului penal se suspendă procedura disciplinară pentru aceeași faptă și aceeași persoană.

(3) Răspunderea disciplinară a judecătorilor și procurorilor militari poate fi angajată numai potrivit dispozițiilor prezentei legi”.

Art. 272

„(1) Există rea-credință atunci când judecătorul sau procurorul încalcă cu știință normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane.

(2) Există gravă neglijență atunci când judecătorul sau procurorul nesocotește din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual.

(3) În scopul determinării cazurilor în care se nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic și nescuzabil, normele de drept material ori procesual se vor lua în considerare gradul de claritate și precizie a normelor încălcate, noutatea și dificultatea problemei de drept prin raportare la jurisprudența și doctrina în materie, gravitatea nerespectării, precum și alte circumstanțe profesionale obiective”.

Art. 280

„(1) Sancțiunea disciplinară aplicată nu poate fi mai gravă decât cea propusă de comisia de disciplină.

(2) Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ prevăzut la art. 278 alin. (2) va cuprinde în mod obligatoriu următoarele mențiuni:

a) numele și prenumele persoanei sancționate și descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din actele normative în vigoare care au fost încălcate de cel sancționat;

c) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;

d) sancțiunea ce va fi aplicată;

e) termenul în care hotărârea poate fi atacată și instanța competentă.

(3) Actul prevăzut la alin. (1) se comunică în scris persoanei vizate de sesizare și autorului sesizării, conform dispozițiilor legale, în termen de maximum 10 zile de la data emiterii lui.

(4) Actul administrativ de aplicare a sancțiunii disciplinare poate fi atacat în termen de 30 de zile de la comunicare, la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă, fără parcurgerea procedurii prealabile.

(5) Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 30 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare”.

Art. 291

„Avizele din procedurile reglementate de prezenta lege pentru care nu se prevede caracterul lor conform sunt consultative”.

Art. 292

„(1) Dispozițiile art. 184 alin. (5) se aplică la 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Alineatul (2) al articolului 210 se aplică contractelor de închiriere a locuințelor de serviciu încheiate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Art. 227 alin. (3) nu se aplică membrilor Consiliului Superior al Magistraturii al căror mandat este în curs la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

În final, vă precizăm că anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta lege, conține Criteriile și indicatorii de evaluare profesională, iar anexa nr. 2 cuprinde Criteriile și indicatorii de evaluare a activității profesionale a personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor.

DOWNLOAD FULL ARTICLE
Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor was last modified: December 21st, 2022 by Redacția ProLege

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.