Legea asistenţei sociale nr. 292/2011 – modificări (Legea nr. 100/2024)

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 14 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 14

Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistenţă socială, precum şi modalitatea de actualizare a acestora se stabilesc prin actele normative care instituie dreptul, potrivit prevederilor art. 10 alin. (2).”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 20 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 20

(1) Plata beneficiilor de asistenţă socială se poate efectua, în funcţie de specificul acestora şi opţiunea titularului, prin mandat poştal, în cont bancar sau prin altă formă de plată, conform legii.

(2) Plata beneficiilor de asistenţă socială se poate efectua şi sub forma tichetelor sociale. Modalitatea de acordare a tichetelor sociale se stabileşte, în funcţie de bugetul din care se suportă beneficiul, fie prin legile speciale, fie prin hotărâri ale consiliilor judeţene ori consiliilor locale.

(3) Plata beneficiilor de asistenţă socială se efectuează în luna curentă pentru luna anterioară, cu excepţia situaţiilor în care legea specială prevede altfel.

(4) În cazul achitării drepturilor de beneficii de asistenţă socială prin mandat poştal sau în cont bancar, ordonatorii principali de credite, ordonatorii secundari/terţiari de credite sau persoanele delegate să îndeplinească această atribuţie încheie la nivel naţional, respectiv local, convenţii/contracte cu furnizorul de servicii sociale cu respectarea prevederilor Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 37-40 se modifică și vor avea următorul conținut:

„Art. 37

(1) Furnizorii de servicii sociale sunt:

a) persoane juridice de drept public, care au atribuţii stabilite prin lege privind acordarea serviciilor sociale;

b) persoane fizice sau juridice de drept privat, cu sau fără scop lucrativ, care au prevăzută în actul de înfiinţare/statut acordarea de servicii sociale aşa cum sunt clasificate în Nomenclatorul serviciilor sociale prevăzut la art. 34.

(2) Furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la alin. (1) pot fi:

a) serviciile publice de asistenţă socială cu personalitate juridică;

b) unitatea administrativ-teritorială, prin primărie, pentru serviciile publice de asistenţă socială organizate ca un compartiment funcţional în aparatul de specialitate al primarului;

c) asociaţiile de dezvoltare intercomunitară înfiinţate de mai multe unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale în vederea furnizării în comun a serviciilor publice de asistenţă socială şi/sau a serviciilor sociale;

d) structuri specializate ale administraţiei publice centrale;

e) asociaţiile, fundaţiile şi federaţiile;

f) cultele recunoscute în România;

g) formele de exercitare independentă, în condiţii de liberă practică, a profesiei de asistent social, prevăzute la art. 9 din Legea nr. 466/2004 privind Statutul asistentului social, cu modificările şi completările ulterioare;

h) operatorii economici cu scop lucrativ, pentru toate categoriile de servicii sociale organizate în condiţiile legii, cu excepţia celor prevăzute la art. 73 alin. (2) lit. a) şi c), la art. 77, precum şi a celor prevăzute la art. 83.

(3) Toţi furnizorii de servicii sociale, atât publici, cât şi privaţi, sunt obligaţi să respecte prevederile legale aplicabile serviciilor sociale furnizate.”

 Art. 38

(1) Pentru a acorda servicii sociale pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale, indiferent de forma lor juridică, trebuie acreditaţi în condiţiile legii.

(2) Serviciile sociale, indiferent dacă sunt acordate de furnizori de servicii sociale publici sau privaţi, pot funcţiona pe teritoriul României numai dacă sunt licenţiate în condiţiile legii.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), serviciile publice de asistenţă socială acreditate pot derula activităţile cuprinse în pachetul minim de asistenţă socială, fără deţinerea licenţei de funcţionare pentru acest tip de serviciu, pe durată nedeterminată, cu respectarea cerinţelor referitoare la existenţa personalului de specialitate.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), formele de exercitare independentă ale profesiei de asistent social pot derula activităţi de identificare, evaluare şi elaborare a planului de intervenţie, pe durată nedeterminată, fără deţinerea licenţei de funcţionare.

(5) Sunt exceptate de la obligaţia deţinerii licenţei de funcţionare serviciile sociale cu caracter secundar sau auxiliar, acordate în cadrul altor servicii de interes public, în vederea respectării unor drepturi fundamentale, prevăzute la art. 53 alin. (2).

(6) Pentru respectarea principiului complementarităţii şi al abordării integrate, în situaţia prevăzută la alin. (5), în actele normative prin care se reglementează funcţionarea acestor servicii sociale şi/sau asigurarea calităţii în prestarea lor sunt incluse prevederi pentru asigurarea caracterului integrat al acestora, respectiv:

a) angajarea/contractarea asistentului social, ca personal auxiliar;

b) comunicarea/încheierea de protocoale cu serviciul public de asistenţă socială.”

 Art. 39

Responsabilitatea dezvoltării, administrării şi acordării serviciilor sociale este partajată astfel:

a) elaborarea politicilor publice, programelor şi strategiilor naţionale în domeniu, reglementarea, coordonarea şi controlul aplicării lor, precum şi evaluarea şi monitorizarea calităţii serviciilor sociale sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale;

b) organizarea, administrarea şi acordarea serviciilor sociale sunt în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, atribuţii ce pot fi contractate către sectorul neguvernamental, instituţiile de cult, alte persoane fizice şi juridice de drept public sau privat, în condiţiile legii;

c) finanţarea serviciilor sociale în condiţiile legii este în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale şi se asigură din veniturile proprii ale bugetului local, din bugetul de stat, precum şi din alte surse.”

Art. 40

(1) Furnizarea serviciilor sociale se realizează la nivelul comunităţii.

(2) Furnizarea serviciilor sociale are la bază planul de intervenţie realizat în baza evaluării iniţiale a nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup.

(3) Serviciile publice de asistenţă socială asigură activităţile prevăzute la alin. (2) prin asistenţii sociali angajaţi în structurile proprii sau, în lipsa acestora, pot achiziţiona serviciile acordate de asistenţii sociali înregistraţi cu cabinete individuale sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu respectarea legislaţiei privind achiziţiile publice.

(4) În situaţia în care, din cauze obiective, nu se pot angaja asistenţi sociali sau nu se pot achiziţiona serviciile acestora, serviciile publice de asistenţă socială pot angaja tehnicieni asistenţă socială pentru realizarea activităţilor de identificare şi, după caz, pentru participarea la evaluarea nevoilor persoanelor care solicită acordarea de beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale.

(5) În situaţia prevăzută la alin. (4), serviciul public de asistenţă socială va continua permanent demersurile de angajare sau contractare a unui asistent social.

(6) Activitatea tehnicianului asistenţă socială este coordonată de asistentul social şi acoperă activităţile specifice ocupaţiei prevăzute în standardul ocupaţional, în principal:

a) oferă informaţii despre serviciul de asistenţă socială comunitară şi despre alte servicii de interes public necesare pentru soluţionarea situaţiilor de dificultate şi asistă beneficiarul în procesul de accesare a acestora;

b) administrează şi implementează programe de asistenţă socială şi servicii comunitare şi asistă persoanele pentru rezolvarea problemelor personale şi sociale, inclusiv prin însoţirea acestora la întâlnirea cu alţi specialişti sau servicii;

c) participă la realizarea evaluării prin analizarea, verificarea, inclusiv prin activitate în teren, obţinerea de documente şi informaţii necesare asistentului social în realizarea diagnozei sociale;

d) acţionează ca persoană de contact pentru beneficiari şi membrii familiei acestora, în lipsa asistentului social;

e) participă, după caz, sub coordonarea/împreună cu asistentul social la intervenţii care presupun punerea în aplicare a măsurilor de urgenţă pentru asigurarea siguranţei persoanelor vulnerabile;

f) întocmeşte rapoarte de vizită, de întâlnire, completează fişe de observaţie, note telefonice, sinteze şi analize necesare în activitatea de monitorizare şi raportare.

(7) Furnizorii publici de servicii sociale pot asigura coordonarea tehnicianului asistenţă socială de către asistentul social, în funcţie de resursele de care dispun, prin una din următoarele forme/opţiuni:

a) prin încheierea de contracte de prestări de servicii pentru activitatea de coordonare, în condiţiile legii;

b) de către un asistent social angajat sau contractat în cadrul acordurilor de cooperare pentru organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul realizării unor atribuţii stabilite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, la nivelul structurilor judeţene cu personalitate juridică ale structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale recunoscute ca fiind de utilitate publică sau prin asociaţii de dezvoltare intercomunitară înfiinţate potrivit legii, cu respectarea modelului-cadru al Acordului de cooperare pentru organizarea şi exercitarea unor activităţi în scopul realizării unor atribuţii stabilite prin lege autorităţilor administraţiei publice locale, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor şi al ministrului finanţelor publice nr. 232/477/2010;

c) de către un asistent social din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean, în cadrul contractelor de parteneriat pentru cofinanţarea serviciilor sociale care funcţionează în mediul rural şi în localităţi defavorizate.

(8) Obiectul-cadru al contractului de prestări de servicii pentru activităţile realizate de către asistenţii sociali prin formele independente de exercitare a profesiei, prevăzut la alin. (3), pentru prestarea de servicii ca asistent social în relaţie cu furnizorii de servicii sociale, precum şi pentru activitatea de coordonare prevăzută la alin. (7) se aprobă prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, în baza propunerii Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România.

(9) Dovada existenţei cauzelor obiective prevăzute la alin. (4) este îndeplinită în situaţia în care, după organizarea concursului pentru ocuparea postului, cu respectarea regulilor de publicitate a concursului prevăzute de legislaţia în vigoare şi a obligaţiei de a trimite documentele aferente concursului şi Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali din România, furnizorul de servicii sociale nu a putut angaja un asistent social sau nu a putut încheia un contract de prestări de servicii cu un cabinet individual de asistenţă socială.

(10) Furnizorii de servicii sociale pot încheia contracte de voluntariat, potrivit prevederilor Legii nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de voluntariat în România, cu modificările ulterioare, precum şi contracte de internship, cu respectarea prevederilor Legii nr. 176/2018 privind internshipul, cu completările ulterioare.

(11) Autorităţile administraţiei publice locale pot acorda facilităţi şi stimulente în natură şi/sau bani pentru angajarea asistenţilor sociali şi a tehnicienilor asistenţă socială în cadrul serviciului public de asistenţă socială, stabilite prin hotărâre a consiliului local/judeţean/general al municipiului Bucureşti.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 44-46 se modifică și vor avea următorul conținut:

„Art. 44

(1) Serviciile sociale se acordă la cererea persoanei sau, după caz, a reprezentantului său legal, precum şi din oficiu.

(2) Cererea pentru acordarea de servicii sociale ca măsură de asistenţă socială se adresează serviciului public de asistenţă socială pe a cărui rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana solicitantă.

(3) Formularul cererii de servicii sociale acordate ca măsură de asistenţă socială se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse.

(4) Aprobarea sau respingerea cererii se face prin dispoziţie scrisă a primarului/directorului executiv/general al serviciului public de asistenţă socială, organizat ca instituţie publică cu personalitate juridică, în maximum 5 zile de la finalizarea/actualizarea planului de intervenţie/planului de servicii sociale, conform prevederilor art. 47 alin. (3) şi art. 49 alin. (2).

(5) Persoanele beneficiare de servicii sociale sunt înregistrate în sistemul Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale, parte din sistemul integrat informatic de asistenţă socială.

(6) Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale cuprinde traseul instituţional al beneficiarilor, situaţia beneficiarilor în timp real la un anumit serviciu social, precum şi date cu privire la managerul de caz şi aparţinători/reprezentanţi legali; Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale conţine informaţii privind modalitatea de asigurare a finanţării, sursa/sursele de finanţare, contractele de finanţare/contribuţie a beneficiarului/aparţinătorului/reprezentantului legal, după caz, subvenţie de la bugetul de stat, finanţare privată. Durata de stocare, modalităţile de ştergere a datelor personale după expirarea perioadei de stocare se stabilesc prin legile speciale, cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016, precum şi a celorlalte acte normative aplicabile protecţiei datelor.

(7) Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale este interoperabil cu Registrul electronic unic al serviciilor sociale şi alte registre în cadrul sistemului integrat informatic de asistenţă socială şi, după caz, alte registre naţionale.

(8) Prevederile art. 17 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.

(9) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată şi direct unui furnizor privat de servicii sociale, situaţie în care, dacă se încheie un contract de prestări de servicii cu persoana solicitantă, furnizorul are obligaţia de a informa, în scris, autoritatea administrativ-teritorială pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul serviciului social respectiv şi de a înregistra informaţiile în Registrul naţional de evidenţă a persoanelor beneficiare de servicii sociale.”

Art. 45

(1) Acordarea serviciilor sociale se realizează în baza unui contract de servicii sociale, încheiat între furnizorul de servicii sociale şi beneficiar sau, după caz, reprezentantul legal al acestuia, potrivit modelului aprobat prin ordinul comun prevăzut la alin. (5).

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), serviciile sociale acordate în regim de urgenţă şi serviciile de asistenţă comunitară pentru combaterea sărăciei şi prevenirea excluziunii sociale pot fi acordate fără contract de servicii sociale, caz în care evidenţa beneficiarilor se realizează pe liste de prezenţă sau, după caz, anonim.

(3) Furnizorul de servicii sociale cu care beneficiarul a încheiat contractul de servicii sociale are obligaţia de a informa, în scris, serviciul public de asistenţă socială pe a cărui rază administrativ-teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul cu privire la încheierea contractelor de servicii sociale, stadiul implementării planului de servicii sociale şi scoaterea din evidenţă a cazului.

(4) Pe baza informaţiilor privind încheierea contractelor de servicii sociale şi a rapoartelor privind stadiul implementării planului de servicii sociale, serviciul public de asistenţă socială în a cărui rază teritorială locuieşte beneficiarul monitorizează serviciile sociale acordate ca măsură de asistenţă socială şi fundamentează bugetul necesar finanţării acestora.

(5) Modelul contractului de servicii sociale, al informărilor şi rapoartelor prevăzute la alin. (3) şi (4), procedura de fundamentare a bugetului necesar, potrivit prezentei legi şi legislaţiei speciale, precum şi indicatorii pentru monitorizarea serviciilor sociale acordate ca măsură de asistenţă socială se aprobă prin ordin comun al ministrului muncii şi solidarităţii sociale şi al ministrului familiei, tineretului şi egalităţii de şanse.”

Art. 46

Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape obligatorii:

a) evaluarea iniţială, informarea beneficiarului asupra drepturilor şi obligaţiilor şi elaborarea planului de intervenţie;

b) evaluarea complexă şi întocmirea planului de intervenţie/de acordare a serviciilor sociale;

c) stabilirea dreptului la asistenţă socială şi a bugetului personal;

d) întocmirea şi semnarea contractului de servicii sociale, care are anexat planul de acordare a serviciilor sociale, respectiv întocmirea documentelor de evidenţă a beneficiarilor;

e) implementarea planului de intervenţie/planului de acordare a serviciilor sociale;

f) monitorizarea şi evaluarea acordării serviciilor sociale;

g) evaluarea finală şi încheierea furnizării serviciilor sociale.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 48-49 se modifică și vor avea următorul conținut:

„Art. 48

(1) În condiţiile în care evaluarea iniţială evidenţiază existenţa unor nevoi speciale, asistentul social solicită participarea unei echipe interdisciplinare şi/sau implicarea altor instituţii, în vederea realizării evaluării integrate/complexe.

(2) Asistentul social şi personalul de specialitate din cadrul echipelor interdisciplinare prevăzute la alin. (1), în activitatea de evaluare desfăşurată, utilizează instrumente şi tehnici standardizate, specifice domeniului propriu de activitate.”

Art. 49

(1) Rezultatul evaluării complexe se comunică, în scris, în toate cazurile, în termen de 10 zile lucrătoare, de la data întocmirii documentului, serviciului public de asistenţă socială care a efectuat evaluarea iniţială.

(2) Pe baza rezultatelor evaluării complexe, serviciul public de asistenţă socială din subordinea autorităţilor administraţiei publice locale completează sau, după caz, revizuieşte planul de intervenţie, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii rezultatului evaluării potrivit alin. (1).

(3) Derularea procesului de evaluare complexă, precum şi beneficiile şi serviciile la care au dreptul beneficiarul şi familia acestuia sunt prevăzute în legile speciale.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 54 se modifică și va avea următorul conținut:

„Art. 54

(1) În scopul prevenirii sau limitării unor situaţii de dificultate şi combaterii sărăciei şi excluziunii sociale a copiilor, familiilor şi persoanelor care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea unui nivel minim de trai şi pentru asigurarea accesului la unele drepturi fundamentale, respectiv dreptul la locuinţă, la educaţie, la asistenţă medicală, la servicii pentru creşterea şanselor de ocupare a persoanelor în căutarea unui loc de muncă, serviciul public de asistenţă socială din comune, oraşe, municipii şi sectoarele municipiului Bucureşti asigură pachetul minim de asistenţă socială definit la art. 6 lit. ss).

(2) Responsabilitatea asigurării pachetului minim de asistenţă socială definit la art. 6 lit. ss) este în sarcina autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi şi ale legilor speciale.

(3) Nivelul minim de trai reprezintă limita exprimată în lei care asigură următoarele nevoi de bază: hrană, îmbrăcăminte, igienă personală, menţinerea şi salubrizarea locuinţei şi se calculează în raport cu pragul sărăciei conform metodologiei utilizate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 76 și art. 77 se modifică și vor avea următorul conținut:

„Art. 76

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea înfiinţării, organizării, administrării şi furnizării serviciilor sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii.

(2) Pentru asigurarea unor servicii sociale eficiente, autorităţile administraţiei publice locale colaborează cu alte instituţii şi autorităţi cu competenţe în acest domeniu, precum Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti sau inspectoratele judeţene de poliţie, inspectoratele judeţene de jandarmi, serviciile deconcentrate ale Ministerului Sănătăţii, instituţiile de învăţământ, serviciile de medicină legală, în condiţiile legii.

(3) Serviciile sociale dezvoltate în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice şi violenţei împotriva femeii se adresează cu prioritate victimelor, dar şi agresorilor acestora.”

(…)

Art. 77

(1) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii pot fi organizate în regim rezidenţial, în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără personalitate juridică, de interes local sau judeţean.

(2) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii, organizate în regim rezidenţial, cu găzduire pe perioadă determinată, sunt:

a) centre de primire în regim de urgenţă a victimelor violenţei domestice;

b) centre de recuperare pentru victimele violenţei domestice;

c) locuinţe protejate;

d) module de intervenţie şi asistenţă locativă pentru agresori.

(3) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii, organizate în regim de zi, sunt:

a) centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;

b) centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei;

c) centre de asistenţă destinate agresorilor.

(4) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii, cu program continuu, sunt:

a) servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de urgenţă – help-line;

b) servicii integrate de urgenţă destinate victimelor violenţei sexuale.

(5) Serviciile sociale destinate agresorilor, prevăzute la art. 76 alin. (3), sunt organizate în centre de zi care au ca obiectiv reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie şi consiliere. În condiţiile legii, centrele pot monitoriza tratamentul adicţiilor.

(6) Serviciile sociale specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi a violenţei împotriva femeii sunt oferite în mod gratuit.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, art. 81 și art. 84 se modifică și vor avea următorul conținut:

„Art. 81

(1) Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de gradul de handicap, pot beneficia, în condiţiile legislaţiei speciale, de beneficii şi servicii de asistenţă socială şi alte facilităţi, conform nevoilor individuale.

(2) În funcţie de gradul de handicap, precum şi, după caz, de dificultăţile familiale şi socioeconomice, persoanele cu dizabilităţi beneficiază de facilităţi, precum şi de alte forme de sprijin financiar şi în natură.

(3) Persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de gradul de handicap, pot beneficia, în condiţiile legii, de facilităţi fiscale.

(4) Persoanele care au capacitatea de muncă pierdută parţial sau în totalitate beneficiază de drepturile şi facilităţile prevăzute de legislaţia specială doar în funcţie de gradul de handicap în care sunt încadrate în baza evaluării socio-psiho-medicale.”

(…) 

Art. 84

(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia organizării şi finanţării sau cofinanţării serviciilor sociale adecvate nevoilor specifice ale persoanelor cu dizabilităţi, potrivit evaluării socio-psiho-medicale, în conformitate cu legislaţia specială, strategiile naţionale, strategiile judeţene şi planurile anuale proprii de acţiune.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a monitoriza situaţia tuturor persoanelor cu dizabilităţi care au domiciliul sau reşedinţa pe aria lor teritorială şi de a întreprinde toate demersurile în vederea facilitării integrării sociale a acestora în comunitate şi pe piaţa muncii.

(3) În vederea asigurării continuităţii măsurilor de protecţie, autorităţile administraţiei publice locale instituie măsuri specifice de realizare a tranziţiei tânărului cu dizabilităţi din sistemul de protecţie a copilului în sistemul de protecţie a persoanelor adulte cu dizabilităţi.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 36 se introduc două noi articole, art. 36^1 şi 36^2, cu următorul cuprins:

„Art. 36^1

(1) Beneficiarii de servicii sociale au următoarele drepturi:

a) să li se respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, fără discriminare;

b) să fie informaţi asupra situaţiilor de risc, precum şi asupra drepturilor sociale;

c) să li se comunice, în limbaj simplu, informaţii accesibile privind drepturile fundamentale şi măsurile legale de protecţie, precum şi informaţii privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a le obţine;

d) să participe la procesul de luare a deciziilor cu privire la furnizarea serviciilor sociale;

e) să li se asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor furnizate şi primite;

f) să li se asigure continuitatea serviciilor sociale furnizate, atât timp cât se menţin condiţiile care au generat situaţia de dificultate;

g) să fie protejaţi de lege atât ei, cât şi bunurile lor, atunci când nu au capacitate de decizie, chiar dacă sunt îngrijiţi în familie sau într-o instituţie;

h) să li se respecte demnitatea şi intimitatea;

i) să participe la luarea deciziilor privind intervenţia socială, putând alege variante de intervenţii, dacă acestea există;

j) să participe la evaluarea serviciilor sociale primite;

k) să participe în organismele de reprezentare ale furnizorilor de servicii sociale.

(2) Acordul persoanei beneficiare pentru divulgarea informaţiilor confidenţiale se asumă numai în formă scrisă.

(3) Informaţiile confidenţiale pot fi dezvăluite fără acordul beneficiarilor în următoarele situaţii:

a) atunci când dispoziţiile legale o prevăd în mod expres;

b) când este pusă în pericol viaţa persoanei beneficiare sau a membrilor unui grup social;

c) pentru protecţia vieţii, integrităţii fizice sau a sănătăţii persoanei, în cazul în care aceasta se află în incapacitate fizică, psihică, senzorială ori juridică de a-şi da consimţământul.

(4) Prelucrarea datelor persoanelor beneficiare de servicii sociale, de către toate entităţile implicate în toate etapele procesului de acordare a serviciilor sociale, se realizează cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE.

Art. 36^2

Beneficiarii de servicii sociale au următoarele obligaţii:

a) să furnizeze informaţii corecte cu privire la identitate, situaţie familială, socială, medicală şi economică;

b) să participe la procesul de furnizare a serviciilor sociale;

c) să contribuie, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la plata serviciilor sociale furnizate, în funcţie de tipul serviciului şi de situaţia lor materială;

d) să comunice orice modificare intervenită în legătură cu situaţia lor personală;

e) să respecte regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciului social.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 47 se introduce un nou articol, art. 47^1, cu următorul cuprins:

„Art. 47^1

Pe baza planului de intervenţie sau, după caz, a planului de acordare a serviciilor sociale prevăzute la art. 47 se emite dispoziţia primarului sau, după caz, a directorului serviciului public de asistenţă socială pentru stabilirea dreptului la servicii sociale acordate ca măsură de asistenţă socială.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 54 se introduc două noi articole, art. 54^1 şi 54^2, cu următorul cuprins:

„Art. 54^1

(1) În vederea asigurării pachetului minim de asistenţă socială, asistentul social din cadrul serviciului public de asistenţă socială colaborează cu asistentul medical comunitar, consilierul şcolar şi, după caz, cu mediatorul sanitar şi mediatorul şcolar, precum şi cu alţi specialişti.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1), cu excepţia consilierului şcolar, desfăşoară activitate pe teren, inclusiv la domiciliul sau reşedinţa beneficiarilor, conform legislaţiei în vigoare.

(3) Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean/sectorului municipiului Bucureşti, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, prin centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, asigură colaborarea profesională cu specialiştii prevăzuţi la alin. (1) şi, după caz, coordonarea profesională a acestora.

Art. 54^2

(1) Înregistrarea datelor statistice privind asigurarea pachetului minim de asistenţă socială la nivelul fiecărei unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale se face printr-o aplicaţie digitală online, unitară la nivel naţional.

(2) Consiliile locale şi comisiile judeţene de incluziune socială au obligaţia de a analiza trimestrial modul în care a fost asigurat pachetul minim de asistenţă socială.

(3) Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, pe baza datelor generate de aplicaţia digitală prevăzută la alin. (1), elaborează rapoarte anuale cu privire la situaţia acordării pachetului minim de asistenţă socială, în cadrul Mecanismului naţional pentru promovare a incluziunii sociale în România, pe care le prezintă Guvernului, în şedinţă de Guvern, şi le publică pe pagina de internet a instituţiei emitente, pentru informarea publicului larg.

(4) Procedura de gestionare şi utilizare a aplicaţiei prevăzute la alin. (1) se aprobă prin ordinul comun prevăzut la art. 56 alin. (4).”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 56 se introduce un nou articol, art. 56^1, cu următorul cuprins:

„Art. 56^1

(1) Orice instituţie, orice reprezentant al structurilor comunitare consultative, inclusiv al unui cult recunoscut prin lege, sau orice persoană din comunitate care, în exercitarea atribuţiilor profesionale, intră în contact cu persoane singure şi familii care nu dispun de resursele necesare pentru un trai decent, cum ar fi hrană, îmbrăcăminte, condiţii pentru asigurarea igienei personale, pentru menţinerea şi salubrizarea locuinţei, acces la serviciile de educaţie, sănătate, ocupare, le vor informa pe acestea cu privire la posibilitatea de a se adresa serviciului public de asistenţă socială de la nivel local sau judeţean.

(2) În situaţia în care, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se constată şi existenţa unei posibile situaţii de risc de abuz, neglijenţă, violenţă domestică sau altă infracţiune asupra copilului, persoanei cu dizabilităţi, persoanei vârstnice dependente sau asupra familiei, poliţistul din cadrul Poliţiei Române, medicul de familie, cadrele didactice, asistentul medical, mediatorul şcolar, mediatorul sanitar, asistentul medical comunitar, experţii în ocupare, facilitatorii comunitari, personalul din aparatul de specialitate al primarului informează serviciul public de asistenţă socială din unitatea administrativ-teritorială în care îşi desfăşoară activitatea.

(3) Serviciul public de asistenţă socială elaborează o procedură operaţională pentru implementarea prevederilor alin. (2) şi o aduce la cunoştinţa publicului.

(4) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de asistenţă socială, prevăzut la art. 113 alin. (5), conţine activităţile pe care serviciul public de asistenţă socială trebuie să le realizeze pentru facilitarea implementării prevederilor alin. (2), cu respectarea drepturilor persoanelor beneficiare şi pentru evitarea încălcării dreptului la viaţă privată.”

Noua reglementare

Potrivit noii reglementări, după art. 103 se introduc cinci noi articole, art. 103^1 şi 103^5, cu următorul cuprins:

„SECŢIUNEA 5: Îngrijirea de lungă durată

Art. 103^1

(1) Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcţionale din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activităţile uzuale ale vieţii de zi cu zi.

(2) Situaţia de dependenţă este o consecinţă a bolii, traumei şi dizabilităţii şi poate fi exacerbată de absenţa relaţiilor sociale şi a resurselor economice adecvate.

(3) Evaluarea autonomiei funcţionale a persoanelor dependente şi stabilirea gradelor de dependenţă se realizează în baza unor criterii standard, elaborate în concordanţă cu clasificările şi modelul funcţionării şi dizabilităţii prevăzute în Clasificarea internaţională a funcţionării, dizabilităţii şi sănătăţii, elaborată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(4) Evaluarea autonomiei funcţionale se realizează, de regulă, la domiciliul persoanei, de o echipă mobilă de evaluatori.

(5) Răspunderea privind corectitudinea datelor şi a recomandărilor privind încadrarea în grade de dependenţă a persoanelor evaluate revine în mod solidar membrilor echipei de evaluatori.

(6) Evaluarea autonomiei funcţionale, în cazul persoanelor asistate în unităţi sanitare cu paturi, se poate realiza şi la patul bolnavului, la solicitarea medicului curant sau a asistentului social angajat al spitalului.

Art. 103^2

(1) Evaluarea complexă a persoanelor cu dizabilităţi, a celor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, precum şi a persoanelor vârstnice are drept scop identificarea detaliată a nevoilor persoanei şi elaborarea unui program de suport strict individualizat care conţine ansamblul de măsuri şi servicii sociale, de educaţie, medicale, de recuperare şi adaptare/readaptare necesar a fi acordate persoanei pentru facilitarea integrării sociale a acesteia.

(2) Procesul de evaluare complexă urmăreşte, în principal, următoarele aspecte:

a) evaluarea capacităţilor fizice, mintale şi senzoriale pentru încadrarea în grade de handicap, invaliditate sau dependenţă, precum şi stabilirea nivelului de afectare a autonomiei funcţionale cu privire la abilităţile de realizare a activităţilor uzuale ale vieţii zilnice, a abilităţilor de învăţare şi de adaptare la o viaţă independentă, precum şi a capacităţii de îndeplinire a cerinţelor unei profesii/ocupaţii;

b) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura condiţiile necesare creşterii, îngrijirii şi educării copilului, precum şi de a realiza obligaţiile de întreţinere ce îi revin, conform legii;

c) evaluarea mediului fizic şi social în care trăieşte persoana şi/sau familia;

d) evaluarea gradului de inserţie sau integrare socială;

e) evaluarea potenţialului persoanei de a se implica în acţiunile, programele şi serviciile de sprijinire pentru depăşirea situaţiilor de dificultate;

f) evaluarea percepţiei persoanei asupra propriilor nevoi, a vulnerabilităţii şi consecinţelor asupra siguranţei şi securităţii personale.

Art. 103^3

(1) Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităţilor uzuale ale vieţii zilnice priveşte două categorii de activităţi:

a) activităţi de bază ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare, deplasare în interior, comunicare;

b) activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare.

(2) Îngrijirea persoanei care necesită, pe o perioadă mai lungă de 60 de zile, ajutor pentru îndeplinirea activităţilor de bază şi instrumentale ale vieţii zilnice este definită ca îngrijire de lungă durată.

(3) Îngrijirea de lungă durată se asigură la domiciliu, în centre rezidenţiale, în centre de zi, la domiciliul persoanei care acordă serviciul social şi în comunitate.

(4) Furnizarea serviciilor de îngrijire se realizează conform planului individualizat de asistenţă şi îngrijire, elaborat de personal de specialitate, în baza recomandărilor formulate de echipa de evaluare.

(5) Pentru persoanele încadrate în grad de handicap care necesită îngrijire de lungă durată, serviciile la domiciliu se acordă potrivit legii speciale.

Art. 103^4

(1) Serviciile de îngrijire personală se pot organiza şi acorda integrat cu alte servicii, cum ar fi:

a) servicii de îngrijire medicală;

b) servicii de reabilitare şi adaptare a ambientului: mici amenajări, reparaţii şi altele asemenea;

c) locuinţă socială adaptată pentru persoanele dependente;

d) alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală, terapie ocupaţională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie, podologie şi altele asemenea.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale includ în fondul propriu de locuinţe sociale şi locuinţe adaptate pentru persoanele dependente.

(3) Serviciile de îngrijire personală pot fi acompaniate de servicii de consiliere socială, juridică şi de informare.

Art. 103^5

(1) În cazul serviciilor de îngrijire personală la domiciliu, acordarea acestora se planifică şi se programează ca vizite zilnice, săptămânale sau lunare, repartizate la intervale regulate.

(2) Îngrijirea personală la domiciliu poate fi formală şi informală:

a) îngrijirea formală se asigură de persoana calificată, certificată profesional, în condiţiile legii;

b) îngrijirea informală se asigură de membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană necalificată care îşi asumă responsabilitatea îngrijirii persoanei.

(3) Persoana dependentă care necesită asistenţă şi/sau supraveghere permanentă poate beneficia de îngrijire zilnică acordată la domiciliu, de îngrijitorul formal, pentru maximum 8 ore/zi, consecutive sau repartizate la intervale regulate pe parcursul zilei.

(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), îngrijirea personală acordată la domiciliu poate fi asigurată, pe o perioadă mai mare de 8 ore/zi, de îngrijitori informali calificaţi sau de îngrijitori formali, numai în condiţiile prevăzute expres de legea specială.

(5) Persoanele aflate în situaţia prevăzută la alin. (3), care solicită asistare în centre rezidenţiale, au prioritate în cazul în care nu au familie sau familia acestora nu le poate asigura îngrijirea necesară.

(6) Serviciile de îngrijire care presupun ajutor pentru îndeplinirea activităţilor instrumentale ale vieţii zilnice sunt acordate de îngrijitori informali şi voluntari şi, numai în lipsa acestora, de îngrijitori formali.”