Legea aplicabilă succesiunii și cea aplicabilă regimului matrimonial: unele delimitări și interferențe
Silviu-Dorin Şchiopu - ianuarie 1, 2019Începând cu data de 29 ianuarie 2019 se va aplica Regulamentul (UE) nr. 1103 din 24 iunie 2016 al Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale[1].
Acest act legislativ reflectă mobilitatea în creștere a cuplurilor pe durata căsătoriei acestora și are ca obiectiv cooperarea judiciară în materie civilă în contextul regimurilor matrimoniale cu implicații transfrontaliere, incluzând măsuri menite să asigure compatibilitatea normelor aplicabile în statele membre în materie de conflict de legi și de competență.
Totuși, Regulamentul (UE) nr. 1103/2016 nu se aplică la nivelul întregii Uniuni Europene, ci numai în statele membre care au ales să participe la o cooperare consolidată în domeniul competenței, al legii aplicabile, al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești privind regimurile patrimoniale ale cuplurilor internaționale, care includ atât regimurile matrimoniale, cât și efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate.
Potrivit considerentului (7) din Decizia (UE) nr. 954/2016 a Consiliului[2], „În conformitate cu solicitările statelor membre de instituire a unei cooperări consolidate, două acte de drept material ar trebui să pună în aplicare cooperarea consolidată, unul privind regimurile matrimoniale și altul privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate. Pentru a acoperi întreaga sferă de aplicare a cooperării consolidate în domeniul regimurilor patrimoniale ale cuplurilor internaționale și pentru a garanta nediscriminarea cetățenilor, cele două acte de drept material de punere în aplicare ar trebui adoptate simultan (s.n.)”.
În timp ce în privința propunerii de regulament privind regimurilor matrimoniale România nu a manifestat rezerve, notând importanța introducerii unei serii de garanții care să permită protejarea tradițiilor juridice și „atingerea” cât mai redusă a sistemului național în această materie[3], contra posibilității aplicării propunerii de regulament privind efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate[4] au fost invocate o serie de argumente și în special prevederile art. 277 alin. (3) C. civ. potrivit căruia „Parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de același sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetățeni români, fie de cetățeni străini nu sunt recunoscute în România”[5].
Întrucât, pe de o parte, nici statele membre inițiatoare nu au renunțat la ideea adoptării simultane a celor două acte privind cooperarea consolidată în domeniul regimurilor patrimoniale ale cuplurilor internaționale, iar pe de altă parte, nici celelalte state nu vrut să renunțe la „protejarea tradițiilor juridice” naționale, s-a ajuns la situația în care, în cadrul Uniunii Europene, materia regimurilor matrimoniale cu element de extraneitate este reglementată diferit, după cum sunt în discuție state membre care au ales să nu participe la cooperarea consolidată, printre care se numără și România, sau state membre care au solicitat instituirea unei astfel de cooperări. Acestea din urmă includ Belgia, Bulgaria, Cehia, Germania, Grecia, Spania, Franța, Croația, Italia, Cipru, Luxemburg, Malta, Olanda, Austria, Portugalia, Slovenia, Finlanda și Suedia. Statele care nu participă la cooperarea consolidată nu vor aplica prevederile Regulamentului (UE) nr. 1103/2016, ci fiecare în parte va recurge la propria reglementare națională, de exemplu în cazul României, în măsura în care nu există convenții internaționale, urmând a se face aplicarea dispozițiilor de drept internațional privat cuprinse în Codul civil[6].
Legea desemnată de Regulamentul (UE) nr. 1103/2016 se aplică indiferent dacă este sau nu legea unui stat membru care participă la cooperarea consolidată și numai în cazul soților care s-au căsătorit sau care au desemnat legea aplicabilă regimului lor matrimonial după data de 29 ianuarie 2019. În celelalte situații, în măsura în care nu există convenții internaționale, legea aplicabilă va fi cea prevăzută de dispozițiile dreptului internațional privat național.
Potrivit art. 62 alin. (1) al Regulamentului (UE) nr. 1103/2016, acesta nu aduce atingere aplicării convențiilor bilaterale sau multilaterale la care unul sau mai multe state membre sunt părți. De exemplu, pentru Germania această dispoziție se referă numai la tratatul cu Iranul, care stipulează aplicarea legilor matrimoniale iraniene în privința cuplurile căsătorite iraniene[7]. În continuare, alin. (2) precizează că „regulamentul prevalează, în relațiile dintre statele membre, asupra convențiilor încheiate între acestea, în măsura în care astfel de convenții privesc aspectele reglementate prin prezentul regulament”. Astfel, de exemplu în cazul Franței, Luxemburgului și Olandei, regulamentul va lua locul Convenției de la Haga din 14 martie 1978 cu privire la legea aplicabilă pentru regimurile de proprietate matrimonială[8].
Totuși, potrivit alin. (3), Convenția din 6 februarie 1931 dintre Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia conținând dispoziții de drept internațional privind căsătoria, adopția și încredințarea copiilor, astfel cum a fost revizuită în 2006, Convenția din 19 noiembrie 1934 dintre Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia cuprinzând dispoziții de drept internațional privat privind succesiunile, testamentele și administrarea succesiunii, astfel cum a fost revizuită în iunie 2012 și Convenția din 11 octombrie 1977 dintre Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă de către statele membre care sunt părți la acestea, vor continua să se aplice în măsura în care acestea prevăd proceduri simplificate și mai rapide pentru recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale.
Spre deosebire de materia regimurilor matrimoniale, succesiunile cu element de extraneitate se bucură de o reglementare mai puțin fragmentată, Regulamentul (UE) nr. 650 din 4 iulie 2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor[9] aplicându-se în aproape toate statele membre, cu excepția Regatului Unit, Irlandei și Danemarcei, care nu au participat la adoptarea acestuia.
În ceea ce privește raportul cu convențiile internaționale în vigoare, potrivit art. 75 alin. (1), regulamentul nu afectează aplicarea convențiilor internaționale la care unul sau mai multe state membre sunt părți la data adoptării prezentului regulament și care privesc aspectele reglementate de prezentul regulament, cu precizarea că, potrivit alin. (2), între statele membre care au participat la adoptarea regulamentului, acesta prevalează în raport cu convențiile încheiate exclusiv între două sau mai multe state membre, în măsura în care aceste convenții vizează aspecte reglementate de prezentul regulament.
La fel precum în cazul Regulamentului (UE) nr. 1103/2016, nici Regulamentul (UE) nr. 650/2012 nu se opune în principiu aplicării Convenției din 19 noiembrie 1934 încheiată între Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia și Suedia conținând dispoziții de drept internațional privat cu privire la succesiuni, testamente și administrarea patrimoniului succesoral, astfel cum a fost modificată prin acordul interguvernamental dintre acele state din 1 iunie 2012, de statele membre care sunt părți la convenție[10].
Regulamentul (UE) nr 650/2012 se aplică ca regulă succesiunilor persoanelor care au decedat la data de 17 august 2015 sau după această data și este indiferent dacă legea aplicabilă este sau nu legea unui stat membru[11]. În cazul succesiunilor deschise anterior acestei date, în măsura în care nu există convenții internaționale, legea aplicabilă va fi cea prevăzută de dispozițiile dreptului internațional privat național. În cazul României se va face aplicarea dispozițiilor cuprinse în Codului civil pentru moștenirile deschise după intrarea în vigoare a acestuia la data de 1 octombrie 2011[12]. Pentru succesiunile deschise anterior acestei date ne vom raporta la dispozițiile corespunzătoare din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional[13].
Determinarea legii aplicabile regimului matrimonial este cu atât mai importantă cu cât în materie succesorală, atunci când de cuius era căsătorit la momentul morții sale, pentru stabilirea patrimoniului succesoral, trebuie realizată în prealabil lichidarea regimului matrimonial[14]. În acest sens, considerentul (12) al Regulamentului (UE) nr. 650/2012 precizează că, în funcție de situație, autoritățile competente cu privire la o anumită succesiune – de exemplu în cazul partajului succesoral – ar trebui să ia în considerare soluționarea aspectelor patrimoniale ale regimului matrimonial al defunctului la stabilirea patrimoniului succesoral și a cotelor-părți ale beneficiarilor.
În privința determinării masei succesorale, cazul ideal este cel în care avem identitate între legea aplicabilă regimului matrimonial și cea aplicabilă succesiunii. Dificultăți pot interveni însă atunci când moștenirea și regimul matrimonial nu sunt supuse aceleiași legi, precum se poate întâmpla de exemplu în cazul schimbării reședinței obișnuite a soților în timpul căsătoriei[15].
Regulamentul (UE) nr. 650/2012 prevede că dispozițiile acestuia nu ar trebui să se aplice aspectelor patrimoniale ale regimurilor matrimoniale. În mod simetric, Regulamentul (UE) nr. 1103/2016 exclude din domeniul său de aplicare aspectele privind succesiunea la patrimoniul unui soț decedat. Astfel că, un alt aspect problematic îl constituie normele juridice aflate la confluența dintre cele două acte legislative, situație în care se impune delimitarea dintre legea aplicabilă succesiunii și legea aplicabilă aspectelor patrimoniale ale regimului matrimonial.
Asupra unei asemenea situații s-a pronunțat relativ recent Curtea Europeană de Justiție (CJUE) atunci când a interpretat prevederile Regulamentului (UE) nr. 650/2012 în cauza C-558/16, Mahnkopf[16]. În speță, în litigiul principal, soției supraviețuitoare i-a fost respinsă cererea de eliberare a unui certificat european de moștenitor în care să se menționeze că ea și fiul său sunt comoștenitori, fiecăruia revenindu‑i o jumătate din moștenire în conformitate cu regula națională (germană) a devoluțiunii legale, pentru motivul că partea atribuită soției defunctului s-ar fi întemeiat, în ceea ce privește un sfert din moștenirea defunctului, pe regimul succesoral prevăzut de art. 1931 alin. (1) teza I C. civ. german, iar în ceea ce privește celălalt sfert din moștenirea defunctului, pe regimul matrimonial prevăzut la art. 1371 alin. (1) C. civ. german.
Pe de o parte, potrivit art. 1931 alin. (1) teza I C. civ. german privind dreptul de moștenire legală al soțului supraviețuitor, cota-parte a acestuia în calitate de moștenitor legal este de un sfert din moștenire, atunci când vine în concurs cu rudele de gradul întâi ale defunctului, iar alin. (3) precizează că nu se aduce atingere dispozițiilor art. 1371 C. civ. german. Astfel, în temeiul art. 1931 alin. (1) teza I, soției supraviețuitoare în concurs cu fiul defunctului i-a revenit 1/4 din moștenire, urmând a beneficia și de prevederile art. 1371.
Pe de altă parte, potrivit art. 1371 alin. (1) C. civ. german, dacă regimul matrimonial încetează prin decesul unuia dintre soți, cota legală de moștenire a soțului supraviețuitor se majorează cu un sfert din moștenire ca efect al compensării creșterii patrimoniale[17]. Datorită acestei prevederi, soția supraviețuitoare, în calitate de moștenitor legal, a mai primit încă 1/4 din moștenire, ajungând în total la o cotă-parte de 1/2.
Astfel, partea succesorală atribuită soției supraviețuitoare a rezultat din aplicarea art. 1931 alin. (1) C. civ. german, potrivit căruia cota‑parte legală a soțului supraviețuitor, care este de un sfert din moștenire, se majorează cu încă un sfert în cazul în care soții conviețuiau în cadrul regimului matrimonial al comunității legale limitat la creșterile patrimoniale, astfel cum reiese din art. 1371 alin. (1) C. civ. german.
Precum a arătat și avocatul general[18], Curtea a constatat că art. 1371 alin (1) C. civ. german nu se referă la partajul elementelor patrimoniale între soți, ci la chestiunea drepturilor soțului supraviețuitor în privința elementelor incluse deja în masa succesorală, iar această dispoziție nu are ca finalitate principală repartizarea elementelor patrimoniului sau lichidarea regimului matrimonial, ci mai degrabă stabilirea cuantumului cotei‑părți succesorale care trebuie să fie atribuită soțului supraviețuitor în raport cu ceilalți moștenitori. De aceea, Curtea a constatat că o astfel de dispoziție privește în principal nu regimul matrimonial, ci succesiunea soțului decedat, iar pe cale de consecință o normă de drept național precum cea în discuție în litigiul principal se raportează la domeniul succesoral în înțelesul Regulamentului nr. 650/2012. De asemenea, Curtea a mai constatat că o calificare succesorală a cotei‑părți care îi revine soțului supraviețuitor în temeiul unei dispoziții de drept național precum art. 1371 alin. (1) C. civ. german permite înscrierea informațiilor referitoare la cota‑parte menționată în certificatul european de moștenitor.
Față de cele de mai sus Curtea a constatat că realizarea obiectivelor certificatului european de moștenitor ar fi în mod considerabil îngreunată într‑o situație precum cea din litigiul principal dacă certificatul menționat nu ar cuprinde informații complete referitoare la drepturile soțului supraviețuitor privind masa succesorală, motiv pentru care a considerat că „o dispoziție națională precum cea în discuție în litigiul principal, care prevede, în cazul decesului unuia dintre soți, o compensare forfetară a creșterii patrimoniale prin majorarea cotei‑părți succesorale a soțului supraviețuitor” intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012.
În încheiere dorim să subliniem faptul că, în viitorul nu foarte îndepărtat, pe măsură ce cetățenii Uniunii Europene care vor fi profitat de libera circulație a persoanelor se vor confrunta cu dezbaterea unor succesiuni cu elemente de extraneitate, simpla însușire a normelor de drept național ce reglementează domeniul regimurilor matrimoniale și cel al moștenirilor va deveni insuficientă prin raportare la complexitatea cazurilor ce vor fi supuse atenției practicienilor. De aceea cunoașterea interacțiunii dintre principalelor reglementări europene în materie și dreptul național se impune cu necesitate cu precădere în contextul mai larg al planificării succesorale[19].
[1] Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 183 din data de 8 iulie 2016.
[2] Decizia (UE) 2016/954 a Consiliului din 9 iunie 2016 de autorizare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești privind regimurile patrimoniale ale cuplurilor internaționale, care includ atât regimurile matrimoniale, cât și efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 159 din data de 16 iunie 2016.
[3] A se vedea Hotărârea Senatului nr. 75 din 9 mai 2016 referitoare la Propunerea de Regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă și recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale – COM (2016) 106 final, publicată în M. Of. nr. 359 din data de 11 mai 2016.
[4] Propunere concretizată în Regulamentul (UE) 1104 din 24 iunie 2016 al Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul competenței, al legii aplicabile și al recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 183 din data de 8 iulie 2016.
[5] A se vedea art. 1 pct. III din Hotărârea Senatului nr. 76 din 9 mai 2016 referitoare la Propunerea de Regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă și recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate COM (2016) 107 final, publicată în M. Of. nr. 359 din data de 11 mai 2016.
[6] Pentru detalii, a se vedea C. Jugastru, Legea aplicabilă regimului matrimonial: două reglementări paralele, în Revista Universul Juridic nr. 12/2018, disponibil la http://revista.universuljuridic.ro/legea-aplicabila-regimului-matrimonial-doua-reglementari-paralele/; C. Dariescu, Impactul Regulamentului (UE) 2016/1103 asupra normelor conflictuale românești privind regimul matrimonial, în Analele științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași – Științe juridice, tomul LXIV, nr. 1/2018, pp. 33-46; I. Nicolae, Dreptul familiei în context național și în raporturile de drept internațional privat, Ed. Hamangiu, București, 2014, pp. 336-338.
[7] Ch. Hertel, Interplay between the European Succession Regulation and the Regulations on Matrimonial Property Regimes, în „Europe for Notaries – Notaries for Europe”, 2016, p. 185, document disponibil la adresa: http://www.notaries-of-europe.eu/files/training-new/CNUE_Ansicht.pdf.
[8] A se vedea Convention of 14 March 1978 on the Law Applicable to Matrimonial Property Regimes, document disponibil la adresa: https://www.hcch.net/en/instruments/conventions/status-table/?cid=87.
[9] Publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 201 din data de 27 iulie 2012.
[10] Regulamentul (UE) nr. 650/2012 nu împiedică aplicarea Convenției din 19 noiembrie 1934, în măsura în care aceasta din urmă prevede: (a) norme privind aspectele procedurale ale administrării patrimoniului succesoral, astfel cum au fost definite în convenție, și asistență în această privință din partea autorităților statelor care sunt părți contractante la convenție; și (b) proceduri simplificate și mai rapide pentru recunoașterea și executarea hotărârilor în materie de succesiuni.
[11] Pentru mai multe detalii, a se vedea D.A. Popescu, Domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012. Regulile de competență internațională, în Revista română de drept privat nr. 5/2014, pp. 142-166.
[12] Art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în M. Of. nr. 409 din data de 10 iunie 2011.
[13] Publicată în M. Of. nr. 245 din data de 1 octombrie 1992, cu completările ulterioare.
[14] Pentru corelația dintre dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor și regimul matrimonial, a se vedea Fr. Deak, R. Popescu, Tratat de drept succesoral, vol. I, Moștenirea legală, ediția a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2013, pp. 244-247; I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016, pp. 182-186.
[15] A. Bonomi în A. Bonomi, .P Wautelet, I. Pretelli, A. Oztürk, Le droit européen des successions. Commentaire du Règlement (UE) n° 650/2012 du 4 juillet 2012, 2e édition. Bruxelles: Éditions Bruylant, 2016, p. 91.
[16] CJUE, hotărârea din 1 martie 2018, cauza C-558/16, Mahnkopf, ECLI:EU:C:2018:138, publicată în Repertoriul electronic (Repertoriul general).
[17] Regimul matrimonial legal prevăzut de Codul civil german este un regim al separației de bunuri cu compensarea creșterii patrimoniale (regimul comunității de achiziții). Potrivit art. 1363 alin. (2) C. civ. german, bunurile soților nu devin patrimoniul comun al soților, nici bunurile dobândite de unul dintre soți după încheierea căsătoriei. Creșterea patrimonială pe care soții o realizează în cursul căsătoriei face însă obiectul unei compensări atunci când participarea la achiziții ia sfârșit (de exemplu în cazul decesului). Pentru detalii a se vedea S.-D. Șchiopu, Hotărârea CJUE în cauza C-588/16: precizări privind domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 650/2012, în Revista Universul Juridic nr. 3/2018, pp. 41-43.
[18] A se vedea CJUE, Concluziile avocatului general Maciej Szpunar prezentate la 13 decembrie 2017, cauza C-558/16, Mahnkopf, ECLI:EU:C:2017:965, par. 78 și 79.
[19] În acest sens, a se vedea I.-L. Vlad, Succesiuni internaționale. Regulamentul nr. 650/2012. Tratate internaționale în domeniu, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pp. 116-125.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.