Legalitatea comercializării produselor de canabis cu un conținut redus de THC și problemele ivite în practica judiciară privind infracțiunile la regimul drogurilor
Bogdan Buneci - ianuarie 2, 2021Consideraţii prealabile
În perioada ultimilor ani a crescut consumul și traficul de droguri, fiind un fenomen dinamic ce a fost puternic influențat de o serie de factori. Atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în țara noastră s-au luat măsuri în primul rând legislative, atât pentru armonizarea legislației naționale cu cea europeană, precum și adaptarea unor structuri și mecanisme ale administrației publice naționale cu cele ale Uniunii Europene așa cum se prevede și în Strategia națională antidrog 2013-2020. Comparativ cu perioada anilor 2000-2010 a crescut producția de canabis și au apărut substanțe noi cu proprietăți psihoactive.
Legislația Uniunii Europene a căutat să reglementeze condițiile de producție, de comercializare, precum și standardele plantelor de cânepă brută unde în funcție de conținutul de THC din soiurile utilizate acestea pot fi folosite în produsele alimentare, însă într-un anumit procent, în scopul asigurării unui nivel ridicat privind protecția sănătății umane și a intereselor consumatorilor.
În acest sens, vom face o prezentare sumară a multitudinii de acte normative adoptate la nivelul Uniunii Europene și în legislația națională privind comercializarea produselor de canabis și problemele ce s-au ivit în practica judiciară cu privire la interpretarea conținutului autorizat de THC în cânepa cultivată în scop industrial, unde, în unele cazuri, din cauza prezenței acestei substanțe, faptele au fost considerate infracțiuni.
1. Noțiuni
Termenul „canabis” se referă în mod obișnuit la cânepă și la produsele vegetale ce derivă din aceasta, inclusiv la droguri[1]. Cânepa este o plantă anuală cu flori, erbacee, care face parte din familia Cannabaceae, genul Cannabis, având o istorie îndelungată în cultivare, cu numeroase întrebuințări în industria textilă și alimentară, în medicină, dar și în scop narcotic sau recreațional – atunci când este denumită „marijuana”[2]. Nu se cunoaște cu exactitate originea cânepei însă ultimile cercetări au arătat că această plantă provine din Asia, fiind adusă în Europa, în epoca bronzului[3].
Genul Cannabis include mai multe tipuri de cânepă, fiind propuse de-alungul timpului diverse clasificări. Astfel, unii autori au apreciat că există trei specii diferite de cânepă, cum sunt: Cannabis sativa, Cannabis indica și Cannabis ruderalis[4]. Alți autori au apreciat că există o singură specie de cânepă, respectiv Cannabis sativa L., cu două subspecii [Cannabis sativa L. subsp. sativa, Cannabis sativa L. subsp. indica (Lam.) Small & Cronq] și patru variante [Cannabis sativa L. subsp. sativa var. sativa, Cannabis sativa L. subsp. sativa var. spontanea Vavilov, Cannabis sativa L. subsp. indica (Lam.) Small & Cronq. var. indica Wehmer, Cannabis sativa L. subsp. indica (Lam.) Small & Cronq. var. kafiristanica (Vavilov) Small & Cronq]; variantele sativa au un conținut redus de THC (sub 0,3%), iar variantele indica au un conținut ridicat de THC (peste 0,3%)[5]. Cea mai recentă clasificare grupează tipurile de cânepă după cum urmează: grupul plantelor non-narcotice domesticite pentru fibre stem și pentru semințe oleaginoase în Asia de Vest și Europa – conținut scăzut de THC și ridicat de CBD [parte din Cannabis sativa subsp. sativa var. sativa (Small); Cannabis sativa „hemp biotype” (Hillig)]; grupul plantelor non-narcotice domesticite pentru fibre stem și pentru semințe oleaginoase în Asia de Est, în special în China – conținut scăzut până la moderat de THC și ridicat de CBD [parte din Cannabis sativa subsp. sativa var. sativa (Small); Cannabis indica „hemp biotype” (Hillig); Cannabis indica subsp. chinensis (Clarke și Merlin)]; grupul plantelor narcotice domesticite în sud-centrul Asiei pentru conținutul foarte mare de THC; în mare parte sau aproape complet canabinoizi THC [parte din Cannabis sativa subsp. indica var. indica (Small); Cannabis indica „narrow-leaflet drug biotype” (Hillig)]; grupul plantelor narcotice domesticite în sudul Asiei, în special în Afganistan și în țările vecine, pentru cantități substanțiale atât de THC, cât și de CBD [parte din Cannabis sativa subsp. indica var. indica (Small); Cannabis indica „wide-leaflet drug biotype” (Hillig)][6].
Așa cum se observă, indiferent de ierarhie – specie sau subspecie – au fost recunoscute două tipuri principale de cânepă, respectiv sativa și indica, fiind diferențiate mai ales prin concentrația canabinoizilor THC și CBD – tipul sativa, asociat cânepei industriale, prezintă o concentrație mai ridicată de CBD și mai scăzută de THC, cu utilizare în scopuri industriale (fibre textile, uleiuri, suplimente alimentare, produse alimentare, cosmetice etc.), iar tipul indica, asociat marijuanei, prezintă o concentrație mai scăzută de CBD și mai ridicată de THC, cu utilizare în producerea de substanțe narcotice, stupefiante. Totuși, opinia agreată de mai mulți specialiști este aceea că există o specie unică de cânepă, Cannabis sativa L., din care se desprind două subspecii, respectiv sativa (Cannabis sativa L. subsp. sativa) și indica (Cannabis sativa L. subsp. indica), considerându-se că atât cânepa industrială cât și marijuana (cânepa folosită pentru producerea drogurilor – în scop medicinal sau recreațional) provin din aceeași specie, Cannabis Sativa L., însă din soiuri diferite, cu întrebuințări, practici de cultivare și compoziție diferită; cânepa industrială provine din subspecia sativa, iar cânepa destinată drogurilor (marijuana) provine din subspecia indica[7].
Cânepa (Cannabis sativa L) conține peste 60 de canabinoizi, dintre care cei mai importanți sunt delta-9-tetrahidrocanabinolul (delta-9 THC) – substanță cu efecte psihoactive – și canabidiolul (CBD) – substanță fără efecte psihoactive[8], cu beneficii potențiale în tratarea mai multor afecțiuni medicale[9], printre care epilepsia[10], schizofrenia[11] sau anxietatea[12]. Cânepa industrială conține sub 0,3 % delta-9 THC, în timp ce marijuana conține peste 0,3 % până la 15 % delta-9 THC[13] – concentrația de 0,3 % delta-9 THC este limita valorică ce diferențiază cele două tipuri de cânepă.
Deși originară din Asia, cânepa industrială domesticită (Cannabis sativa L subsp. sativa) se cultivă în Europa, Canada, Statele Unite ale Americii, și chiar Africa, nu numai în țările Asiatice, fiind o plantă cu întrebuințări multiple – fiecare parte din această plantă poate fi folosită într-un domeniu industrial specific. Prin urmare, semințele pot fi folosite ca atare în domeniul alimentar, furajer (hrană pentru animale) sau cosmetic, pot fi presate la rece pentru obținerea uleiului ori se pot măcina pentru a obține făina sau pudra proteică; fibrele obținute în urma prelucrării tulpinii pot fi folosite la fabricarea hârtiei și textilelor (spre exemplu, articole vestimentare), iar resturile lemnoase pot fi folosite la îngrijirea animalelor (spre exemplu, pregătirea culcușului) sau în construcții, la clădiri ecologice ori pentru fabricarea materialelor termoizolante; florile și frunzele pot fi folosite în scopuri ornamentale sau pentru a obține produse de interes cosmetic și farmaceutic, cum sunt uleiurile esențiale din extracte pure de delta-9-tetrahidrocanabinol (THC) și canabidiol (CBD); rădăcina plantei poate fi folosită pentru fitoremedierea solului[14].
Spre deosebire de cânepa industrială, marijuana (Cannabis sativa L. subsp. indica) este folosită în producerea unor substanțe stupefiante (droguri), de regulă interzise de autorități. Din planta de cânepă denumită „marijuana” se produce drogul cu același nume, hașișul, uleiul de hașiș, sinsemilla și alte droguri locale, cum sunt bhang, ganja sau charas (utilizate în scop narcotic, recreațional sau medicinal); aceasta a fost domesticită în regiunea sud-centrală și sudică a Asiei (Afganistan, Pakistan, Nord-Vestul Indiei). Marijuana, ca drog, este preparată din inflorescențe (denumite „muguri”) și frunzele tinere ale plantei de ambele sexe, cu precizarea că în trecut se foloseau și alte părți ale plantei (tulpină, semințe), însă calitatea produsului era mai slabă, având o concentrație mult mai mică de THC; de regulă, marijuana ilegală („iarbă”) conține între 5 % și 10 % THC, fiind cel mai traficat drog, iar marijuana medicinală între 10% și 20% THC. Hașișul se obține în mod tradițional din rășina de pe inflorescențele plantei feminine, însă mai este folosită și rășina de pe frunze sau cea obținută prin prelucrarea mecanică directă a glandelor secretoare de rășină (trichomes) de la nivelul florilor și frunzelor, utilizându-se instrumente tehnologice inovative; acest drog conține o concentrație de THC între 5 % și 25 %, dar poate ajunge la o concentrație mai mare în cazul prelucrării directe a glandelor secretoare. Uleiul de hașiș se obține prin extracție cu solvent, în condiții de laborator, și conține între 20 % și 50 % THC, dar poate ajunge până la 70-80 %, în condiții de extracție cu gaz butan lichefiat („butan hash oil” sau BHO); cel mai nou extract concentrat de THC se numește „colofoniu”, având o concentrație similară cu cea a uleiului de hașiș BHO, însă metoda de extracție este mai puțin periculoasă[15]. Sinsemilla se obține din floarea nefecundată (fără semințe) a plantei feminine, „sinsemilla” fiind o expresie spaniolă care se traduce „fără semințe”; denumirea drogului a fost inspirată din faptul că planta feminină se cultivă în absența plantei masculine, rămânând fără semințe[16]. Bhang, ganja și charas sunt „specialități” locale, originare din India, și se prepară astfel: bhang – din frunze uscate, fără flori; ganja – din florile plantei femeiești; charas – din rășina de pe florile plantei feminine[17].
În ultimii ani, concentrația de THC a drogurilor derivate din planta de cânepă marijuana, generic denumite „canabis”, se află pe un trend ascendent în Statele Unite ale Americii și Europa; în plus, sinsemilla a devenit un produs atractiv pe piața drogurilor ilicite, fiind o varietate de marijuana („iarbă”), însă cu o concentrație mult mai mare de THC. Uleiul de hașiș este traficat și el în forme mult mai concentrate, contribuind la creșterea interesului pentru canabis pe piața neagră[18].
Sintagma „produse de canabis cu THC redus” se referă la produsele alimentare (inclusiv suplimente alimentare) pe bază de cânepă industrială (subspecia sativa), cum sunt: semințele de cânepă, uleiul de cânepă („hemp oil”), făina de cânepă, pudra proteică de cânepă, ceaiul din frunze de cânepă, berea de cânepă, laptele de cânepă, unt vegetal, pâinea și chiflele, pastele, batoanele de cereale, produsele de ciocolată, produsele de patiserie, înghețata, bomboanele, gumă de mestecat[19] – în categoria produselor cu THC redus este inclus și uleiul CBD („CBD oil”), împreună cu alte produse îmbogățite cu extras de canabidiol (produse CBD), canabidiolul este considerat ingredient alimentar nou („novel food”), fiind supus politicilor europene de autorizare a alimentelor noi (Regulamentul UE 2015/2283)[20]. Deosebirea dintre produsele CBD și celelalte produse alimentare pe bază de cânepă rezidă în partea de plantă folosită – cele din urmă au la bază semințele, care de regulă nu conțin THC, și uneori alte părți vegetale, ca frunzele (concentrația foarte mică de THC din alimente este determinată de cele mai multe ori de contaminarea accidentală a semințelor prin reziduurile vegetale ale plantei formate din frunze și flori; substanțele principale sunt acizii grași omega-6 și omega-3)[21], iar produsele CBD, inclusiv uleiul CBD, au la bază extrasul de canabidiol din florile și frunzele plantei ce conțin în mod natural și THC, însă într-o concentrație mult mai mică decât CBD, sub 0,3 % (concentrația de THC din produse rezultă din chimismul părților vegetale folosite; substanța principală este canabinoidul CBD)[22].
Produsele alimentare pe bază de semințe, făină sau ulei de cânepă industrială („hemp”) se consumă în condiții de siguranță în Uniunea Europeană încă de la jumătatea anilor `90 – primul produs apărut pe piață a fost uleiul de cânepă, în anul 1995[23]; în Statele Unite ale Americii sunt însă mai populare produsele alimentare pe bază de cânepă tip marijuana, cu o concentrație ridicată de THC, alimentele din cânepă industrială („hemp food edibles”) fiind considerate numai un substitut, mai ales în contextul legalizării marijuanei în multe state, începând cu anul 1996[24]. În prezent, piața produselor și suplimentelor alimentare pe bază de cânepă a căpătat o amploare deosebită, tipurile de produse sunt din ce în ce mai diverse fiind comercializate ca produse „bio” în magazine de profil sau online.
2. Cadrul legislativ
2.1. Legislația europeană
Legislația UE reglementează în principal condițiile de producție, de comercializare, de import-export și standardele plantelor de cânepă brută sau procesată din specia Cannabis sativa L., a semințelor de cânepă și a deșeurilor vegetale din această plantă. Nu există o legislație specifică pentru produsele alimentare pe bază de cânepă (canabis), fiind aplicabilă legislația privind libera circulație a mărfurilor în interiorul Uniunii și legislația generală privind produsele alimentare.
Din dispozițiile art. 6 lit. c) (iv) din Regulamentul (UE) 1308/2013[25], anul de comercializare al cânepei și semințelor de cânepă destinate însămânțării începe la data de 1 iulie și se termină la data de 30 iunie a anului următor. Din interpretarea art. 189 alin. (1) din același regulament, cânepa brută și semințele de cânepă pot fi importate în UE, în cadrul relațiilor comerciale dintre statele membre sau dintre un stat membru și un stat terț, în următoarele condiții: cânepa brută – conținutul de THC din soiurile utilizate nu depășește limita prevăzută de art. 32 alin. (6) din Regulamentul (UE) 1307/2013[26], respectiv 0,2 %, și sunt respectate normele din actele delegate ale Comisiei Europene privind utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă, procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de THC [art. 35 alin. (3) din Regulamentul (UE) 1307/2013]; semințele de cânepă destinate însămânțării trebuie să fie însoțite de dovada că nivelul de THC nu depășește limita de 0,2 %, fiind respectate de asemenea normele din actele delegate ale Comisiei Europene privind utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă, procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de THC, în conformitate cu art. 32 alin. (6) și art. 35 alin. (3) din Regulamentul (UE) 1307/2013; semințele de cânepă, altele decât cele destinate însămânțării, trebuie să fie importate numai de către importatori autorizați din statul membru, care garantează că acestea nu sunt destinate însămânțării.
Normele privind utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă, procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și verificarea conținutului lor de THC sunt prevăzute de art. 9 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014[27], ca act delegat al Comisiei Europene. Din interpretarea art. 9 din Regulamentul delegat rezultă că pot fi importate numai soiurile de cânepă înscrise în „Catalogul comun al soiurilor de plante agricole” (actualizat), iar certificarea semințelor de cânepă se face în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului European[28] și cu Directiva 2008/62/CE a Comisiei Europene[29], în cazul soiurilor de conservare; determinarea conținutului de THC al soiurilor de cânepă este de competența statelor membre, prin autoritățile lor de specialitate, procedura fiind descrisă în anexa III din regulament. În „Catalogul comun al soiurilor de plante agricole”, actualizat în anul 2020, sunt înscrise cinci soiuri de cânepă din specia Cannabis sativa L., respectiv Helena, Marina, Matrix, Mietko, Sofia, dar și un soi de conservare, denumit Purini (regiunea de origine: Lituania). Din art. 2 alin. (1), (5) și art. 3 din Directiva 2002/57/CE a Consiliului, rezultă că semințele de cânepă trebuie certificate oficial ca „semințe de bază”[30] sau „semințe certificate”[31], iar certificarea și testarea semințelor este de competența statelor membre, prin autoritățile lor de specialitate, procedurile și standardele (anexa I, II) fiind descrise în directivă; aceleași reguli se aplică și în cazul comercializării semințelor în statele membre.
Conform art. 176 din Regulamentul (UE) 1308/2013, importul – în scopul punerii în liberă circulație în UE – sau exportul cânepei și semințelor de cânepă, în relația cu statele terțe, poate fi condiționat de prezentarea unei licențe eliberate de oricare dintre statele membre, indiferent de sediul solicitantului, licențele fiind valabile pe întreg teritoriul UE.
Principiile generale privind produsele alimentare și siguranța acestora la nivel comunitar și național sunt statuate de Regulamentul (CE) 178/2002[32], în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor în legătură cu produsele alimentare, prin diversitatea aprovizionării și funcționarea eficientă a pieței interne.
Potrivit art. 2 din Regulamentul (CE) 178/2002, „produsul alimentar” sau „alimentul” este definit ca fiind orice substanță sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parțial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni. De asemenea, sunt incluse în categoria produselor alimentare, băuturile, guma de mestecat și orice substanță, inclusiv apa, încorporată în mod intenționat în produse alimentare în timpul producerii, preparării sau tratării lor.
În categoria produselor alimentare sunt incluse și suplimentele alimentare, conform art. 2 lit. a) din Directiva 2002/46/CE[33]. Prin „suplimente alimentare” se înțeleg produsele alimentare al căror scop este de a suplimenta regimul alimentar și care reprezintă surse concentrate de nutrienți sau alte substanțe cu efect nutritiv sau fiziologic, singure sau în combinație, comercializate sub formă de doză, respectiv în forme de prezentare cum ar fi capsulele, pastilele, comprimatele, pilulele sau alte forme similare, sașete cu pulbere, fiole de lichid, flacoane cu picător și alte forme similare de lichide și prafuri destinate să fie luate în mici cantități unitare măsurate.
Din analiza art. 2 din Regulamentul (CE) 178/2002, cânepa și produsele vegetale derivate (semințele și frunzele de cânepă, făina de cânepă, uleiul de cânepă etc.), ce provin din soiurile de cânepă din specia Cannabis sativa L. menționate în „Catalogul comun al soiurilor de plante agricole” pot fi considerate produse alimentare, având în vedere că aceste soiuri de cânepă sunt cultivate în scop industrial și au un conținut de THC sub 0,2 %, nefiind dăunătoare sănătății – cânepa industrială nu este un stupefiant în sensul Convenției unice asupra stupefiantelor din 1961[34]. În „Comentariul privind Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961”[35], publicat în anul 1973, sub egida Națiunilor Unite, se precizează că termenul „cannabis” ține loc termenului „cânepă indiană” („indian hemp”), folosit în Convenția din 1925, iar rațiunea acestei schimbări de terminologie este motivată în sensul că cel din urmă termen se referea numai la plantele feminine, excluzând plantele masculine; totuși, se înțelege că termenul „cannabis” folosit în Convenția din 1961, deși mai acoperitor ca terminologie, se referă la același tip de cânepă, respectiv cânepa indiană (marihuana), cunoscută ca plantă cu efect stupefiant, diferită de cânepa industrială, cum sunt cele șase soiuri din Catalog. Cannabis sativa L. nu este inclusă în lista substanțelor a căror utilizare în produsele alimentare este interzisă sau restricționată, în sensul Regulamentului (CE) 1925/2006[36].
Prevederile art. 5 alin. (2) din Regulamentul (CE) 178/2002 arată că unul dintre obiectivele legislației alimentare este realizarea liberei circulații în Comunitate a produselor alimentare, fabricate sau comercializate în conformitate cu principiile și cerințele generale descrise în regulament. Cu toate acestea, în baza principiului precauției, prevăzut de art. 7 din acest regulament, în împrejurări specifice în care, în urma unei evaluări a informațiilor disponibile, se identifică posibilitatea unor efecte dăunătoare asupra sănătății, dar persistă incertitudinea științifică, pot fi adoptate măsuri provizorii de gestiune a riscului, necesare pentru asigurarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în Comunitate, până la apariția unor noi informații științifice pentru o evaluare mai cuprinzătoare a riscului; măsurile provizorii trebuie să fie proporționale și să nu impună restricții comerciale mai mari decât este necesar pentru realizarea nivelului ridicat de protecție a sănătății stabilit în Comunitate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Regulamentul (CE) 178/2002, produsele alimentare care nu prezintă siguranță nu sunt introduse pe piață, iar conform alin. (2) din același articol, se consideră că nu prezintă siguranță produsele care sunt dăunătoare sănătății sau nu sunt adecvate consumului uman. Din această perspectivă, studiile au arătat că produsele alimentare pe bază de cânepă industrială au efecte benefice asupra sănătății și a nutriției, fiind consumate în siguranță pe teritoriul UE de foarte mulți ani. Pentru o garanție suplimentară, în anul 2016 a fost emisă o recomandare din partea Comisiei Europene de monitorizare a tetrahidrocanabinolului și a altor canabinoide în produsele alimentare derivate din cânepă, care conțin cânepă sau ingrediente derivate din cânepă de către statele membre, cu implicarea activă a operatorilor din sectorul alimentar și a altor părți interesate, în contextul în care Autoritatea Europeană pentru Siguranță Alimentară (EFSA) a stabilit o doză acută de referință de 1 μg delta-9 THC/kg greutate corporală.
Libera circulație a mărfurilor, inclusiv a produselor alimentare, în interiorul Uniunii este asigurată prin aplicarea principiului recunoașterii reciproce. Conform acestui principiu, statele membre nu pot interzice vânzarea pe teritoriul lor a mărfurilor care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru, chiar dacă mărfurile respective au fost produse în conformitate cu norme tehnice diferite, inclusiv mărfurile care nu au rezultat în urma unui proces de fabricație. Totuși, statele membre pot restricționa comercializarea mărfurilor care au fost comercializate în mod legal într-un alt stat membru, în cazul în care astfel de restricții sunt justificate pe motivele prevăzute la art. 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)[37] sau pe alte motive imperative de interes public, recunoscute de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) referitoare la libera circulație a mărfurilor, și în cazul în care respectivele restricții sunt proporționale cu obiectivul urmărit. În prezent, normele și procedurile privind aplicarea, de către statele membre, a principiului recunoașterii reciproce, în cazuri individuale, în ceea ce privește mărfurile care fac obiectul art. 34 din TFUE și care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru, ținând seama de art.36 din TFUE și de jurisprudența CJUE, fac obiectul Regulamentului (UE) 2019/515[38], regulament care abrogă și înlocuiește Regulamentul (CE) 764/2008, cu același obiect de reglementare. Regulamentul are ca scop consolidarea funcționării pieței interne, prin îmbunătățirea aplicării principiului recunoașterii reciproce și prin eliminarea obstacolelor nejustificate din calea comerțului.
Domeniul de aplicare a Regulamentului (UE) 2019/515 vizează mărfurile de orice tip, precum și deciziile administrative luate sau care urmează să fie luate de o autoritate competentă a unui stat membru de destinație în legătură cu orice astfel de mărfuri care sunt comercializate în mod legal în alt stat membru, în cazul în care decizia administrativă îndeplinește criteriile de mai jos: la baza deciziei administrative stă o normă tehnică națională aplicabilă în statul membru de destinație; efectul direct sau indirect al deciziei administrative este de restricționare sau refuzare a accesului pe piață în statul membru de destinație [art. 2 alin. (1)]. Sintagma „comercializate în mod legal în alt stat membru” înseamnă că mărfurile sau mărfurile de acel tip respectă normele relevante aplicabile în statul membru respectiv sau că nu fac obiectul niciunei astfel de norme în statul membru respectiv și că ele sunt puse la dispoziția utilizatorilor finali în statul membru respectiv (art. 3 pct. 1). Produsele alimentare pe bază de cânepă industrială (semințe, frunze și derivate), inclusiv suplimentele alimentare, sunt fabricate și comercializate în mod legal în mai multe state din Uniune, printre care Austria, Germania, Olanda, Cehia, Polonia, România; în ultima perioadă, comerțul cu acest gen de produse s-a extins la nivelul întregii Uniuni, fiind permis în majoritatea statelor.
Legalitatea mărfurilor poate fi dovedită printr-o declarație voluntară de recunoaștere reciprocă elaborată de producător sau reprezentantul său autorizat, cu respectarea procedurilor prevăzute de art. 4-8 din Regulamentul (UE) 2019/515. Declarația se completează și se semnează de către producător sau reprezentantul său autorizat și de către importator sau distribuitor; declarația poate fi completată și numai de către importator sau distribuitor, în măsura în care semnatarul poate furniza autorității competente documentele justificative pentru verificarea informațiilor din declarație. Cei care semnează declarația de recunoaștere reciprocă sunt responsabili pentru conținutul și acuratețea informațiilor pe care le furnizează în declarația de recunoaștere reciprocă, inclusiv pentru corectitudinea informațiilor pe care le traduc; semnatarii răspund în conformitate cu legislația națională. În procedura de evaluare a mărfurilor prevăzută de art. 5 din regulamentul sus-menţionat, declarația de recunoaștere reciprocă și documentele justificative sunt suficiente pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal în alt stat membru.
Regulamentul (UE) 2019/515 nu se aplică: deciziilor cu caracter judiciar emise de către instanțele naționale; deciziilor cu caracter judiciar emise de către autoritățile de aplicare a legii în cursul investigării sau al urmăririi penale a unei infracțiuni în ceea ce privește terminologia, simbolurile sau orice referință materială la organizații neconstituționale sau criminale sau la infracțiuni cu caracter rasist, discriminatoriu sau xenofob [art. 2 alin. (5)].
Libera circulație a mărfurilor între statele membre este reglementată în TFUE, în Titlul II (art. 28-37); art. 28 alin. (1) din TFUE prevede că „Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import și la export și a oricăror taxe cu efect echivalent, precum și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile cu țări terțe”. Potrivit art. 36 din TFUE, statele membre pot impune anumite restricții sau interdicții la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale. Cu toate acestea, interdicțiile sau restricțiile respective nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și nicio restricție disimulată în comerțul dintre statele membre.
În prezent, condițiile de introducere pe piață a unui aliment nou sunt stabilite de Regulamentul (UE) 2015/2283[39]. Prin „aliment nou” se înțelege orice aliment care nu a fost utilizat pentru consumul uman la un nivel semnificativ pe teritoriul Uniunii înainte de 15 mai 1997, indiferent de data aderării statelor membre la Uniune și care intră cel puțin în una din categoriile prevăzute de art. 3 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (UE) 2015/2283; în cazul produselor alimentare pe bază de cânepă este aplicabilă categoria de alimente prevăzută la pct. iv, respectiv alimente care au la bază plante sau părți din acestea sau care sunt izolate ori produse din acestea, cu excepția cazului în care alimentele respective au un istoric de utilizare alimentară în condiții de siguranță pe teritoriul Uniunii și au la bază, sunt izolate sau produse dintr-o plantă sau o varietate a aceleiași specii obținute cu ajutorul unor: practici de înmulțire tradiționale care nu au fost utilizate pentru producția alimentară pe teritoriul Uniunii înainte de 15 mai 1997 sau practici de înmulțire netradiționale care nu au fost utilizate pentru producția alimentară pe teritoriul Uniunii înainte de 15 mai 1997, în situația în care nu duc la schimbări semnificative în compoziția sau structura alimentelor care să le afecteze valoarea nutritivă, metabolismul sau nivelul de substanțe nedorite. Canabidiolul (CBD) are statutul de „aliment nou”, fiind supus procedurilor de autorizare din Regulament – celelalte alimente derivate din planta Cannabis sativa (soiurile de cânepă industrială) sau părți de plante, cum sunt semințele, uleiul și făina de semințe, au o istorie de consum în UE (anterior datei de 15 mai 1997) și, prin urmare, nu sunt „alimente noi”[40].
Comisia europeană este organismul care decide, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă un anumit aliment intră sau nu în definiția alimentelor noi. Același organism stabilește și actualizează o listă oficială privind alimentele noi autorizate care urmează a fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii, în condițiile art. 7-9 din Regulamentul (UE) 2015/2283; numai alimentele noi autorizate și incluse pe această listă pot fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii ca atare ori utilizate în alimente sau pe alimente; procedura de autorizare a alimentelor noi este prevăzută de Capitolul III din Regulament. Autorizarea alimentelor noi și actualizarea listei se realizează prin intermediul unui act de punere în aplicare emis de către Comisia Europeană, după avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, instituit în temeiul art. 58 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
[1] Drogurile (marijuana, hașișul, uleiul de hașiș, sinsemilla și alte varietăți) poartă denumirea generică de „canabis”; aceste droguri se prepară dintr-un soi special de cânepă denumit sugestiv „marijuana”. În limbajul stradal, „canabis” se referă exclusiv la marijuana ca drog, denumită și „iarbă”.
[2] Small E. (2015), Evolution and Classification of Cannabis sativa (marijuana, hemp) in Relation to Human Utilization, The Botanical Review, 81(3), pp.189-195, doi.org/10.1007/s12229-015-9157-3.
[3] McPartland J., Guy G., Hegman W. (2018), Cannabis is indigenous to Europe and cultivation began during the Copper or Bronze age: a probabilistic synthesis of fossil pollen studies, Vegetation History and Archaeobotany, 27(32), pp. 635-636, doi.org/10.1007/s00334-018-0678-7.
[4] Pollio A. (2016), The Name of Cannabis: A Short Guide for Nonbotanists, Cannabis and Cannabinoid Research, 1(1), pp. 234–235, doi.org/10.1089/can.2016.0027.
[5] Small E. & Cronquist A. (1976), A Practical and Natural Taxonomy for Cannabis, Taxon, 25(4), pp. 417-431, doi.org/10.2307/1220524.
[6] Small E. (2015), op. cit., pp. 260-262, doi.org/10.1007/s12229-015-9157-3.
[7] Congressional Research Service (2019), Defining Hemp: A Fact Sheet, p. 1, crsreports.congress.gov; Kaiser C., Cassady C., Ernst M. – University of Kentucky (2015), Industrial Hemp Production, p. 2, www.uky.edu/ccd/sites/www.uky.edu.ccd/files/hempproduction.pdf; Rupasinghe H.P.V., Davis A., Kumar S.K., Murray B., Zheljazkov V.D. (2020), Industrial Hemp (Cannabis sativa subsp. sativa) as an Emerging Source for Value-Added Functional Food Ingredients and Nutraceuticals, Molecules, 25 (18), 4078, pp. 1-3, doi.org/10.3390/molecules25184078.
[8] Congressional Research Service (2019), op. cit., p. 2, crsreports.congress.gov.
[9] World Health Organization (2018), Cannabidiol (CBD). Critical Review Report, pp.16-19, www.who.int/medicines/access/controlled-substances/CannabidiolCriticalReview.pdf.
[10] În anul 2019, Agenția Europeană a Medicamentului (EMA) a autorizat primul medicament pe bază de canabidiol destinat tratamentului epilepsiei.
[11] McGuire P., Robson P., Cubala W.J. et al. (2018), Cannabidiol (CBD) as an Adjunctive Therapy in Schizophrenia: A Multicenter Randomized Controlled Trial, The American Journal of Psychiatry, 175(3), p. 225, doi.org/10.1176/appi.ajp.2017.17030325.
[12] Shannon S., Lewis N., Lee H., Hughes S. (2019), Cannabidiol in Anxiety and Sleep: A Large Case Series, The Permanente Journal, 23, 18-041, doi.org/10.7812/TPP/18-041.
[13] University of Kentucky, Kaiser C., Cassady C., Ernst M. – (2015), op. cit., p. 2, www.uky.edu/ccd/sites/www.uky.edu.ccd/files/hempproduction.pdf.
[14] Farinon B., Molinari R.,Costantini L.,Merendino N. (2020), The Seed of Industrial Hemp (Cannabis sativa L.): Nutritional Quality and Potential Functionality for Human Health and Nutrition, Nutrients, 12(7), 1935, pp.1-2, doi.org/10.3390/nu12071935.
[15] European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction (2019), Developments in the European cannabis market, EMCDDA Papers, Publications Office of the European Union, Luxembourg, pp. 10-11, https://www.emcdda.europa.eu/system/files/publications/11391/TDAU19001ENN.pdf.
[16] Small E. (2015), op. cit., pp. 254-257, doi.org/10.1007/s12229-015-9157-3; Greydanus D.E., Hawver E.K., Greydanus M.M., Merrick J. (2013), Marijuana: Current Concepts, Frontiers in Public Health, 1, 42, p. 2, doi.org/10.3389/fpubh.2013.00042.
[17] Chandra S., Radwan M.M., Majumdar C.G. et al. (2019), New trends in cannabis potency in USA and Europe during the last decade (2008–2017), European Archives of Psychiatry and Clinical Neuroscience, 269, 5–15, p. 6, doi.org/10.1007/s00406-019-00983-5.
[18] Idem, pp. 9-13, doi.org/10.1007/s00406-019-00983-5.
[19] European Food Safety Authority, Arcella D., Cascio C., Mackay K. (2020), Acute human exposure assessment to tetrahydrocannabinol (Δ9‐THC), EFSA Journal, 18(1), 5953, pp. 13-22, doi.org/10.2903/j.efsa.2020.5953.
[20] Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Naturale București (2020), Comercializarea Legală a Produselor Alimentare pe bază de Cânepă, https://bioresurse.ro/blogs/media/comercializarea-legala-a-produselor-alimentare-pe-baza-de-canepa?_pos=1&_sid=ebaa8b0b9&_ss=r.
[21] Lachenmeier D.W. & Walch S.G. (2006), Current Status of THC in German Hemp Food Products, Journal of Industrial Hemp, 10(2), p. 13, doi.org/10.1300/J237v10n02_02.
[22] VanDolah H.J., Bauer B.A., Mauck K.F. (2019), Clinicians’ Guide to Cannabidiol and Hemp Oils, Mayo Clinic Proceedings, 94 (9), p. 1844, doi.org/10.1016/j.mayocp.2019.01.003.
[23] Lachenmeier D.W. & Walch S.G. (2006), op. cit., Journal of Industrial Hemp, 10(2), p. 6, doi.org/10.1300/J237v10n02_02.
[24] Klein R.F.X. (2017), Analysis of “Marijuana Edibles” – Food Products Containing Marijuana or Marijuana Extracts – An Overview, Review, and Literature Survey, Microgram Journal, 14 (1-4), p. 11-12, https://admin.dea.gov/sites/default/files/pr/microgram-journals/2017/mj14-1_9-32.pdf; Lachenmeier D.W. & Walch S.G. (2006), op. cit., p. 6, doi.org/10.1300/J237v10n02_02.
[25] Regulamentul (UE) 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului, cu modificările și rectificările ulterioare. Acest regulament a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 347 din 20 decembrie 2013, p. 671-854, disponibil la data.europa.eu/eli/reg/2013/1308/2019-01-01.
[26] Regulamentul (UE) 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului, cu modificările și rectificările ulterioare. Acest regulament a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 347 din 20 decembrie 2013, p. 608-670, disponibil la data.europa.eu/eli/reg/2013/1307/2020-02-01.
[27] Regulamentul delegat (UE) 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat, cu modificările ulterioare. Acest regulament a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 181 din 20 iunie 2014, p. 1-47, disponibil la data.europa.eu/eli/reg_del/2014/639/2019-01-01.
[28] Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre, cu modificările și rectificările ulterioare. Această directivă a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 193 din 20 iulie 2002, p. 74 – data.europa.eu/eli/dir/2002/57/2020-02-16.
[29] Directiva 2008/62/CE a Comisiei din 20 iunie 2008 de stabilire a anumitor derogări pentru acceptarea soiurilor locale și a varietăților agricole adaptate natural la condițiile locale și regionale și amenințate de eroziunea generică și pentru comercializarea semințelor și cartofilor de sămânță ale acestor soiuri locale și varietăți, cu rectificările ulterioare. Această directivă a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 162 din 21 iunie 2008, p. 13 – data.europa.eu/eli/dir/2008/62/2008-07-11.
[30] Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Directiva 2002/57/CE a Consiliului, semințele de bază (varietăți, altele decât hibrizi) sunt definite ca fiind semințele: care au fost produse sub responsabilitatea producătorului, conform normelor de selecție conservativă privind soiul în cauză; care sunt prevăzute pentru producerea de semințe fie din categoria „semințe certificate”, fie din categoriile „semințe certificate din prima generație” sau „semințe certificate din a doua generație”, sau, după caz, „semințe certificate din a treia generație”; care îndeplinesc, sub rezerva dispozițiilor art. 5 din Directivă, condițiile prevăzute de anexele I și II pentru semințele de bază; pentru care s-a constatat, în urma unei examinări oficiale sau, în cazul condițiilor stabilite în anexa II din Directivă, fie în urma unei examinări oficiale, fie în urma unei examinări efectuate sub supraveghere oficială, că respectă cumulativ condițiile mai sus precizate.
[31] Potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Directiva 2002/57/CE a Consiliului, semințele certificate (rapiță, muștar maroniu, rapiță, muștar negru, cânepă dioică, cartamus, chimen, floarea soarelui, mac, muștar alb) sunt definite ca fiind semințele: care provin direct din semințe de bază sau, la cererea producătorului, semințe dintr-o generație anterioară semințelor de bază care pot îndeplini și au îndeplinit, cu ocazia unei examinări oficiale, condițiile stabilite de anexele I și II din Directivă pentru semințele de bază; care sunt destinate unei producții alta decât cea de semințe de plante oleaginoase și pentru fibre; care respectă, sub rezerva dispozițiilor art. 5 lit. b din Directivă, condițiile stabilite de anexele I și II pentru semințele certificate; pentru care s-a constatat, în urma unei examinări oficiale sau în urma unei examinări efectuate sub supraveghere oficială, că respectă cumulativ condițiile mai sus precizate.
[32] Regulamentul (UE) 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare, cu modificările ulterioare. Acest regulament a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 031 din 1 februarie 2002, p. 1-24, disponibil la data.europa.eu/eli/reg/2002/178/2019-07-26.
[33] Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare, cu modificările ulterioare. Această directivă a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 183 din 12 iulie 2002, p. 51-57, disponibilă la data.europa.eu/eli/dir/2002/46/2017-07-26.
[34] Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, modificată prin Protocolul din 1972, a fost adoptată și deschisă spre semnare de către Conferința Națiunilor Unite privind adoptarea unei Convenții unice asupra stupefiantelor, care a avut loc la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York în perioada 24 ianuarie – 25 martie 1961. Convenția a fost încheiată la 30 martie 1961 și a intrat în vigoare la data de 13 decembrie 1964 disponibilă la treaties.un.org/pages/ViewDetails.aspx?src=TREATY&mtdsg_no=VI-15&chapter=6.
[35] Organizația Națiunilor Unite (1973),Comentariul privind Convenția unică asupra stupefiantelor din 1961, New York,p.2,unodc.org/documents/treaties/organized_crime/Drug%20Convention/Commentary_on_the_single_convention_1961.pdf.
[36] Regulamentul (CE) 1925/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind adaosul de vitamine și minerale, precum și de anumite substanțe de alt tip în produsele alimentare, cu modificările ulterioare. Acest regulament a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 404 din 30 decembrie 2006, p. 26, disponibil la data.europa.eu/eli/reg/2006/1925/2019-05-15. Conform art. 121 alin. (4), Comsia are competențe de a recomanda în domeniul uniunii economice și monetare.
[37] TFUE astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007 la Lisabona și care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, fiind publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 202 din 07 iunie 2016, p. 47, disponibil la data.europa.eu/eli/treaty/tfeu_2016/2020-03-01.
[38] Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008. Acest regulament a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 91 din 29 martie 2019, p. 1-18, disponibil la data.europa.eu/eli/reg/2019/515/oj.
[39] Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei. Acest regulament a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327 din 11 decembrie 2015, p. 1-22, disponibil la data.europa.eu/eli/reg/2015/2283/oj.
[40] Catalogul de alimente noi al Uniunii Europene (Cannabis sativa L., Canabinoizi), https://ec.europa.eu/food/safety/novel_food/catalogue/search/public/?event=home&seqfce=72&ascii=C#.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.