Intoxicația involuntară cu substanțe psihoactive

1. Aspecte generale

Intoxicația involuntară cu substanțe psihoactive constituie o realitate a zilelor noastre, fiind mai des întâlnită în rândul tinerilor, în special, a acelora care frecventează cluburile, barurile, discotecile etc.

Traficanții de astfel de substanțe au tot interesul ca în această sferă să intre cât mai multe persoane și, nu de puține ori, procedează la intoxicația involuntară cu substanțe psihoactive pentru a crea mai întâi dependență, iar ulterior, o astfel de metodă va aduce mai mulți clienți și prin urmare, se pot obține sume importante de bani.

Din datele Raportului național privind situația drogurilor pe anul 2023, întocmit de Agenția Națională Antidrog^[1], la nivelul Regiunii București/Ilfov rezultă următoarele:

– creșterea continuă a consumului oricărui tip de drog ilicit de-a lungul vieții, de la 13,9% în 2013, la 15,9% în 2016, ajungând la 23,7% în 2019. Similar, consumul oricărui tip de drog ilicit în ultimul an se triplează față de anul 2013: 16,5%, comparativ cu 5,4% în 2013;

– grupele populaționale care înregistrează prevalențe mai ridicate ale consumului oricărui drog ilicit sunt categoriile de vârstă 15-19 ani (22,8% pentru consumul experimental, 15,1% pentru consumul recent, 12,1% pentru consumul actual), 20-24 ani (32,9% pentru consumul experimental, 25,9% pentru consumul recent, 16,4% pentru consumul actual) şi 25-29 ani (26,2% pentru consumul experimental, 17,9% pentru consumul recent, 10,5% pentru consumul actual);

– cei mai mulți dintre respondenții care au declarat consumul unui drog ilicit cel puțin o dată în viață sunt de sex masculin (66,5%), au finalizat studii liceale sau post-liceale (71,3%), sunt angajați cu contract de muncă pe perioada nedeterminată (53,2%), au vârsta cuprinsă între 25-34 ani (54,1%);

– majoritatea deceselor asociate consumului de droguri de la nivel național sunt înregistrate în această regiune, cea mai mare parte dintre ele fiind determinată de consumul de opiacee, în special de cel de metadonă.

Așadar, creșterea consumului de droguri, în special, în rândul tinerilor este alarmantă, una dintre metodele folosite de traficanți fiind cea a „intoxicației involuntare” cu substanțe psihoactive.

În studiul de față vom analiza intoxicația doar sub aspectul dreptului penal, deoarece analiza acestei instituții sub aspect criminologic, sociologic etc. excedează sfera noastră de preocupare.

2. Aspecte generale privind intoxicația

2.1. Noțiune și reglementare

Intoxicația este o cauză de neimputabilitate reglementată în art. 29 din Codul penal. Potrivit acestui text de lege, „Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze, din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive”.

În vechiul Cod penal, această cauză de neimputabilitate era denumită „Beția” și era reglementată în art. 49, care prevedea că „(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voința sa, în stare de beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe. (2) Starea de beție voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanțe nu înlătură caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, după caz, o circumstanță atenuantă sau agravantă”.

Așadar, se poate observa cu ușurință, că între vechiul text și noul text de lege, pe lângă faptul că denumirea marginală de „beție” a fost înlocuită cu „intoxicație”, există și câteva deosebiri, astfel:

– vechiul text prevedea ca făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, să se găsească, datorită unor împrejurări independente de voința sa, într-o stare de beție completă produsă de alcool sau de alte substanțe, în timp ce noul text prevede doar ca făptuitorul, în momentul comiterii faptei, să nu poată să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori să nu poată să le controleze din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte substanțe psihoactive;

– vechiul text se referea la alcool sau de alte substanțe în timp ce noul text se referă la alcool sau la alte substanțe psihoactive, fiind mult mai precis în acest sens;

– vechiul text prevedea și o circumstanță atenuantă sau agravantă, după caz, noul text eliminând această prevedere, întrucât o astfel de situație este reglementată în textele generale care reglementează circumstanțele atenuante sau agravante.

În limbajul obișnuit, prin intoxicație se înțelege starea patologică provocată de introducerea sau acumularea în organism a unor substanțe toxice^[2].

În doctrină, intoxicația a fost definită^[3] ca o stare psihofizică anormală a persoanei datorată efectelor pe care le au asupra organismului şi facultăților psihice ale persoanei, anumite substanțe psihoactive introduse în corpul său, astfel că săvârșirea faptei într-o astfel de stare cu îndeplinirea anumitor condiții nu poate fi imputabilă făptuitorului.

În prezent, cea mai frecventă stare de intoxicație este intoxicația alcoolică, însă nu poate fi neglijată nici intoxicația cu alte substanței psihoactive (spre exemplu, etnobotanicele, marijuana, cocaina, heroina etc.), care are o creștere exponențială de la an la an.

2.2. Felurile stării de intoxicație

În funcție de cauzele care au provocat-o și de intensitatea acesteia, în doctrină^[4], s-a arătat că există mai multe categorii de intoxicație. Astfel:

– intoxicația involuntară completă este acea formă de intoxicație cu alcool sau cu alte substanței psihoactive în care o persoană ajunge independent de voința ei, fie în mod accidental, fie din eroare, și care conduce la pierderea capacităților intelective și volitive. Spre exemplu, o persoană crede că consumă apă simplă, însă, în realitate, în apă au fost dizolvate droguri care fac ca aceasta să nu își poată dea seama de acțiunile și inacțiunile sale sau să își dirijeze în mod conștient voința.

– intoxicația involuntară incompletă. Chiar dacă o persoană ajunge independent de voința ei, fie în mod accidental, fie din eroare, într-o astfel de stare, ea nu poate fi reținută ca și cauză neimputabilitate, putând constitui cel mult o circumstanță atenuantă judiciară. O astfel de intoxicație nu conduce la pierderea totală a capacităților intelective și volitive.

– intoxicația voluntară completă nu constituie o cauză de neimputabilitate, chiar dacă conduce la pierderea capacităților intelective și volitive, ci, după caz, poate constitui circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 lit. f) C. pen. (săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu alte substanței psihoactive, când a fost provocată în vederea comiterii infracțiunii) sau un element constitutiv al infracțiunii (conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe – art. 336 C. pen.);

– intoxicația voluntară incompletă nu constituie o cauză de neimputabilitate, putând constitui o circumstanță sau un element constitutiv al infracțiunii.

Codul penal, în dispozițiile art. 29, reglementează doar intoxicația involuntară completă.

2.3. Condițiile stării de intoxicație

Pentru existența acestei cauze de neimputabilitate sunt necesare îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

2.3.1. Să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penală

Numai în situația în care se comite o faptă prevăzută de legea penală se verifică condițiile de existență ale acestei cauze de neimputabilitate, în caz contrar, nu se pune o astfel de problemă.

În acest context, trebuie să precizăm faptul că nu are nicio relevanță dacă fapta penală s-a consumat sau a rămas în forma tentativei pedepsibile sau dacă a fost comisă printr-o acțiune sau inacțiune. De asemenea, nu prezintă relevanță nici încadrarea juridică a faptei sau participația penală.

2.3.2. Starea de intoxicație să fie involuntară și să fie provocată de alcool sau de alte substanțe psihoactive

Așa cum arătam mai sus, pentru a fi incidentă această cauză de neimputabilitate este absolut necesar ca intoxicația să fie involuntară, adică persoana care comite o faptă prevăzută de legea penală să ajungă în această stare independent de voința ei, fie în mod accidental, fie din eroare.

Intoxicația poate fi provocată de alcool, de alte substanțe psihoactive sau de amândouă concomitent.

Trebuie să precizăm faptul că art. 241 din Legea nr. 187/2012 prevede în mod expres că „prin substanțe psihoactive se înțelege substanțele stabilite prin lege, la propunerea Ministerului Sănătății”.

2.3.3. Starea de intoxicație să conducă la imposibilitatea făptuitorului să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori imposibilitatea de a le controla

Această condiție se referă la starea de intoxicație completă, respectiv la situația în care făptuitorul nu își poate da seama de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu poate să le controleze.

În situația în care făptuitorul ajunge în această stare din vina sa și nicidecum involuntar, această cauză de neimputabilitate nu poate fi reținută. Spre exemplu, făptuitorul consumă în mod voluntar alcool și droguri ajungând într-o stare de intoxicație completă, iar în această stare distruge un autoturism parcat pe stradă sau incendiază o locuință. În acest caz, el va răspunde penal pentru infracțiunile comise.

2.3.4. Starea de intoxicație involuntară completă trebuie să existe în momentul comiterii faptei prevăzute de legea penală

Pentru a fi reținută această cauză de neimputabilitate este absolut necesar ca starea de intoxicație involuntară completă să existe în momentul comiterii faptei prevăzute de legea penală. În situația în care ea există înainte sau după comiterea faptei, fapta comisă constituie infracțiune.

În cazul infracțiunilor continue, continuate etc. care au o durată de desfășurare în timp, este necesar ca starea de intoxicație să existe pe toată durata intervalului de timp în care se comite infracțiune. În cazul în care există perioade de luciditate sau anumite acte au fost comise când făptuitorul nu se afla în această stare, nu poate fi reținută această cauză de neimputabilitate

În cazul infracțiunilor progresive, starea de intoxicație trebuie să existe în momentul comiterii acesteia, nefiind necesar ca ea să existe și la momentul producerii rezultatului mai grav.

În cazul infracțiunilor omisive, când legea prevede obligația făptuitorului de a acționa într-un anumit fel, este necesar ca starea de intoxicație involuntară completă să existe pe toată această perioadă.

În general, stabilirea existenței stării de intoxicație se realizează pe baza unei expertize medico-legale, care poate fi coroborată cu alte probe administrate în cursul urmării penale sau al judecății^[5].

2.4. Efectele stării de intoxicație

Principalul efect al acestei cauze de neimputabilitate constă în aceea că fapta comisă nu constituie infracțiune, întrucât lipsește una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii, respectiv imputabilitatea.

Fapta comisă în condițiile stării de intoxicație involuntară completă este neimputabilă și prin urmare nu pot fi aplicate pedepse sau măsuri educative.

Totuși, în această situație este posibilă aplicarea unor măsuri de siguranță. Spre exemplu, se poate dispune obligarea la tratament medical, internarea medicală sau confiscarea specială, în funcție de datele concrete ale cauzei.

Intoxicația involuntară completă produce efecte in personam, astfel că această cauză de neimputabilitate nu se extinde și asupra participanților (coautori, complici, instigatori).

Pentru a se reține această cauză de neimputabilitate și cu privire la participanți este absolut necesar să se verifice pentru fiecare în parte dacă sunt îndeplinite condițiile stării de intoxicație involuntară completă analizate mai sus.

În cazul în care este incidentă această cauză de neimputabilitate pentru autorul faptei, pentru coautorii, complicii și instigatorii care răspund penal se va reține participația improprie (intenție – lipsă de vinovăție). În cazul coautoratului ori complicității concomitente comise în forma participației improprii, prezența făptuitorului aflat în stare de intoxicație va fi avută în vedere la analiza reținerii circumstanței agravante a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.^[6]

Sub aspect procesual, în situația în care se constată incidența stării de intoxicație involuntară completă, în faza de urmărire penală, procurorul va dispune soluția clasării, iar dacă acesta intervine în cursul judecății, instanța va dispune achitarea.

În privința răspunderii civile, în cazul stării de intoxicație involuntară completă se vor avea în vedere dispozițiile art. 1367 alin. (2) C. civ., conform cărora „cel care a cauzat prejudiciul este răspunzător, dacă starea vremelnică de tulburare a minții a fost provocată de el însuși, prin beția produsă de alcool, de stupefiante sau de alte substanțe”. Așadar, din interpretarea per a contrario a acestui text, rezultă că nu poate fi atrasă răspunderea civilă a celui care a comis fapta în stare de intoxicație involuntară completă, deoarece a acționat fără discernământ^[7].

Întrucât studiul nostru se referă doar la intoxicația involuntară cu substanțe psihoactive, în continuare vom încerca să răspundem la câteva întrebări care pot fi ridicate în practica judiciară și anume: Este aplicabilă această cauză de neimputabilitate în cazul intoxicației involuntare cu substanțe psihoactive? Ce se întâmplă în cazul în care consumul involuntar de substanțe psihoactive are loc cu puțin timp înainte de comiterea unei infracțiuni (spre exemplu, 1-3 ore) sau cu o perioadă de timp în urmă (spre exemplu, câteva zile, săptămâni etc.) față de momentul comiterii unei infracțiuni? Cum definim noțiunile de „sub influenţa”, „substanțe psihoactive”, „efecte psihoactive” și „consum”? Când putem afirma că o persoană se află „sub influența substanțelor psihoactive”?

3. Este aplicabilă această cauză de neimputabilitate în cazul intoxicației involuntare cu substanțe psihoactive?

Nu de puține ori o persoană poate ajunge independent de voința ei, fie în mod accidental, fie din eroare, într-o stare de intoxicație involuntară cu substanțe psihoactive. În această situație, întrebarea este următoarea: persoana respectivă, dacă comite o infracțiune fără să știe că este intoxicată, vă răspunde din punct de vedere penal?

Așa cum arătam mai sus, pot fi invocate cu succes dispozițiile art. 29 C. pen., numai în cazul intoxicației involuntare complete, respectiv atunci persoana care a comis fapta prevăzută de legea penală ajunge, independent de voința ei, fie în mod accidental, fie din eroare, la pierderea capacităților intelective și volitive.