Intervenția inteligenței artificiale în prevenirea săvârșirii unor infracțiuni de serviciu. Obținerea ilegală de fonduri și deturnarea de fonduri

Importanța deosebită pe care trebuie să o acordăm activității comerciale reglementate și ansamblului normelor ce alcătuiesc dreptul afacerilor rezidă din necesitatea consolidării acestor relații economice și așezarea lor pe o bază justă, corectă, în deplină concordanță cu dispozițiile dreptului privat și public. Din păcate aceste raporturi juridice cu caracter economic, ce reprezintă motorul economiei naționale sunt afectate tot mai frecvent de fenomenul infracțional ce se adaptează permanent noilor realități social economice și încearcă eludarea normelor de încriminare în materie penală. În activitatea economică finanțarea este primordială, necesitatea acesteia determinând din păcate în multe cazuri, practicarea unor comportamente ce contravin legislației naționale sau comunitare, abordări ce cad deseori în sfera ilicitului penal. Astfel, o recentă provocare a autorităților naționale și comunitare o reprezintă combaterea fenomenului de obținere ilegală de finanțări din fonduri publice sau deturnarea fondurilor naționale ori a celor provenite din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum fapte ce constituie infracțiuni din sfera infracțiunilor de serviciu cuprinse în titlul V, capitolul 2 din Codul penal, precum și în Legea penală specială nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Întrucât aceste chestiuni sunt în competența administrației publice în doctrina referitoare la IA, se vorbește în principal despre șase moduri ce țin de administrația publică ca fiind potrivite pentru a fi rezolvate de inteligența artificială, respectiv alocarea resurselor (ca de exemplu acolo unde este nevoie de finalizarea mai rapidă a sarcinilor); seturi mari de date (inteligența artificială poate ajuta acolo unde volumul de date este prea mare pentru ca angajații să fie eficienți, precum și acolo unde seturi de date ar putea fi combinate pentru a oferi o perspectivă mai bună asupra problemelor de rezolvat); lipsa experților poate fi suplinită de IA; alcătuirea de scenarii pentru viitor pe baza datelor istorice; rezolvarea unor sarcini repetitive; date diverse (folosirea IA acolo unde datele iau forme diverse – vizuale și lingvistice – și este nevoie de rezumate în mod regulat). De subliniat este faptul că infracțiunile de serviciu prezintă un interes deosebit întrucât acestea au ca obiect juridic generic ansamblul relațiilor sociale ce au ca rol asigurarea bunei desfășurări pe de o parte a activității autorităților publice, instituțiilor publice, regiilor autonome, persoanelor juridice cu capital de stat sau declarate ca fiind de utilitate publică, iar pe de altă parte protejarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau persoanelor juridice.

Incriminarea unor asemenea fapte de obținere ilegală de finanțări sau deturnarea unor sume din fonduri publice ori din fonduri provenite din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta, ori în numele ei, este determinată de apărarea relațiilor sociale cu privire la normala desfășurare a activității instituțiilor publice financiare autohtone sau comunitare, care trebuie să se bazeze pe corectitudinea persoanelor ce solicită finanțări, astfel încât să fie înlăturată posibilitatea orientării acestor fonduri în alte direcții sau scopuri decât cele pentru care au fost destinate, împrejurare ce nu ar prezenta utilitate pentru dezvoltarea economico-socială. Aceste aspecte trebuie abordate din două perspective teritoriale, prima națională, ce vizează programele finanțate din bugetul de stat și reprezintă acele politici de finanțare ce sunt proiectate și aprobate la nivel național cu raportare la strategiile naționale, fiind finanțate în mod exclusiv din fonduri autohtone. Rolul unor astfel de programe este reprezentat de implementarea unor politici și priorități naționale, astfel încât gestionarea unor astfel de proiecte se desfășoară în mod exclusiv în România, sub supravegherea și răspunderea ministerelor sau a agențiilor abilitate în acest sens.

Se întâmplă ca buna desfășurare a activității instituțiilor publice financiare să fie perturbată de comportamente infracționale în scopul de a orienta aceste fonduri naționale în alte direcții prin obținere pe nedrept a acestora. În activitatea de cercetare a prezentei teme am constatat că inteligența artificială poate contribui la buna desfășurare a activității financiare a instituțiilor publice întrucât utilizările sale pot fi împărțite în trei categorii principale, respectiv cele care contribuie la atingerea obiectivelor politicilor publice, acelea care sprijină interacțiunile publice cu Guvernul și instituțiile europene precum și alte utilizări cum pot fi cele de pregătire și perfecționare a funcționarilor publici și de prevenire a unor infracțiuni de serviciu cum sunt cele studiate în prezentul articol, prin implementarea unor programe care să verifice și să nu permită decât obținerea și folosirea legală de fonduri. Dar pentru că disciplina este o cerință esențială în realizarea în condiții corespunzătoare a bugetului de stat, atât în ceea ce privește elaborarea, cât și administrarea acestuia, legiuitorul român a apreciat că aceste reguli trebuie să fie protejate și prin intermediul legislației penale, prin incriminarea lor.

Astfel, obținerea ilegală de fonduri, anume alte fonduri decât cele ce se pot accesa prin Uniunea Europeană, reprezintă infracţiune conform art. 306 Cod penal ce prevede, în cadrul capitolului referitor la infracţiunile de serviciu, că „folosirea ori prezentarea de documente sau date false, inexacte ori incomplete, pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, dacă are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani”[1]. Deși textul citat nu prezintă în sine și o variantă agravantă a infracțiunii din coroborarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) cu cele ale art. 309 Cod penal, observăm că aceasta există și apare în situația în care prin săvârșirea faptei se produc consecințe deosebit de grave, o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei cum prevede art. 183 Cod penal, caz în care limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate. Întrucât în practică variantele folosite în săvârșirea acestei infracțiuni sunt multiple, legiuitorul, pentru a asigura acoperirea acestora, a prevăzut mai multe ipoteze ale obiectului material, documente false, respectiv cele contrare adevărului, inexacte, când sunt incorecte sau incomplete, care dovedește doar parțial, dar și a elementului material prin sintagma folosirea – a face uz ori prezentarea unor astfel de documente – a face cunoscut instituției publice.

Reținem, pentru ca aceste documente în această stare să poată constitui elementul material al infracțiunii trebuie ca ele să fi fost folosite în procedurile necesare acordării finanțării din fonduri publice, iar scopul să fi fost obținerea pe nedrept a acestor fonduri. Aceste documente pot fi folosite de orice persoană, legea neimpunând o calificare a subiectului activ, însă trebuie îndeplinite condițiile specifice de eligibilitate prevăzute de programul sau proiectul de finanțare. Având în vedere descrierea conținutului incriminării în situația în care făptuitorul a folosit sau prezentat documente sau date false, trebuie cunoscut faptul că nu va fi reținut concursul de infracțiuni între fapta prevăzută la art. 306 și uzul de fals prevăzut de art. 323 sau falsul în declarații prevăzut și pedepsit de art. 326 Cod penal, întrucât aceste infracțiuni sunt absorbite de conținutul normei de incriminare, adică de conținutul constitutiv al infracțiunii de obţinere ilegală de fonduri, reprezentând un mijloc de realizare a elementului material, aceasta constituind astfel o infracțiune complexă. Trebuie subliniat însă, că în măsura în care făptuitorul este cel care a falsificat aceste documente ce le-a folosit ori prezentat pentru primirea aprobărilor sau garanţiilor necesare acordării finanţărilor obţinute sau garantate din fonduri publice, va săvârși infracțiunea în concurs cu cea de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual sau fals în înscrisuri sub semnătură privată, în funcție de modalitatea de lucru.

Pentru ca acea folosire sau prezentare de documente sau date false ori incomplete să constituie infracțiune trebuie ca acestea să prezinte o relevanță juridică, adică să fie apte pentru determinarea instituției publice în acordarea finanțării, adică crearea unei stări de pericol pentru activitatea instituțională din perspectivele urmării imediate. Făptuitorul acționează cu intenție, în vederea obținerii pe nedrept a acestor fonduri, fapta nefiind prevăzută de lege sub forma culpei. La prima abordare a subiectului ne punem întrebarea, știind că infracțiunea se referă cu precădere la fonduri din bugetul național, ce se întâmplă atunci când fapta constând într-o acțiune a autorului a avut ca rezultat obținerea de fonduri din bugetul UE, dar și din bugetul național? Aparent am considera că suntem în prezența unui concurs de infracțiuni, însă doar aparent, întrucât ÎCCJ prin Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2016 privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 alin. (1), (2) şi (3) din Codul penal anterior, respectiv art. 244 alin. (1) şi (2) şi art. 306 din Codul penal a statuat că fapta de a folosi, în cadrul autorităţii contractante, printr-o acţiune a autorului, documente ori declaraţii inexacte, ce a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi de fonduri din bugetul naţional întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii unice prevăzute de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă[2].

O altă faptă încriminată de legea penală, săvârșită în legătură cu fondurile interne și frecvența în practica judiciară în domeniul afacerilor este infracțiunea prevăzută de art. 307, ce stabilește că schimbarea destinației fondurilor bănești ori a resurselor materiale alocate unei autorități publice sau instituții publice, fără respectarea prevederilor legale, se pedepsește cu închisoarea de la unu la cinci ani. Cu aceeași pedeapsă fiind sancționată și schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor provenite din finanțările obținute sau garantate din fonduri publice. Din modalitatea de reglementare, observăm că această infracțiune prezintă o variantă tip si una asimilată, pentru a acoperi modalitățile practice folosite în activitatea ilicită, iar varianta agravantă este dată tot de art. 309 Cod penal, când prin săvârșirea faptei se produc consecințe deosebit de grave, respectiv o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei cum prevede art. 183 Cod penal, situație în care limitele speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate, la fel ca în cazul primei infracțiuni descrise. Deși textul nu distinge prin sintagma „funcționar public”, subiectul activ nu poate fi decât cel care administrează aceste fonduri alocate unei autorități publice sau instituții publice și care desigur are obligația în virtutea funcției de a nu schimba destinația acestora, în concret funcționarul public, iar în varianta asimilată are calitatea de subiect activ persoana ce are competența folosirii fondurilor.

Condiția esențială pentru existența infracțiunii este aceea că schimbarea destinației fondurilor ori a resurselor materiale alocate să se efectueze fără respectarea prevederilor legale. Spre exemplu în practica judiciară s-a reținut că în situația schimbării destinației banilor dintr-un cont în altul al aceleiași unități administrativ-teritoriale, cont în care primăria nu avea sume alocate, această împrejurare constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii de deturnare de fonduri și nu al infracțiunii de delapidare așa cum greșit au apreciat unele instanțe. În fapt inculpații au trecut banii dintr-un cont în altul fără respectarea prevederilor legale, banii nefiind scoși din patrimoniul instituției primăriei, cum ar fi cerut infracțiunea de delapidare[3]. Aceeași întrebare se naște și cu privire la această infracțiune, și anume ce încadrare comportă cel care săvârșește deturnarea de fonduri prevăzută de Codul penal, respectiv cu privire la fonduri din bugetul național, dar săvârșește și infracțiunea prevăzută de legea penală specială art. 18^2 din Legea nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție. Întrebarea este cât se poate de motivată de împrejurarea că există nenumărate situații în care autoritățile din România se obligă în baza convențiilor să contribuie cu fonduri naționale alături de cele comunitare pentru diferite finanțări.

Este cunoscut principiul complementarității în baza căruia UE doar se alătură contribuției statelor membre, dar nu substituie contribuția acestora. În această situație răspunsul este diferit față de prima împrejurare, în sensul că, câtă vreme avem două norme diferite de incriminare a deturnării de fonduri din surse diferite, în lipsa unei decizii cu caracter obligatoriu, atât practica cât și noi opinăm că în cazul săvârșirii celor două fapte de către aceeași persoană suntem în prezența unui concurs de infracțiuni, urmând a fi aplicabil tratamentul penal al acestuia. Considerăm și noi alături de alți doctrinari că din perspectiva proporționalității sancțiunii penale ar fi de preferat să fim în prezența unei infracțiuni unice, astfel cum a decis ÎCCJ în Decizia nr. 4 din 4 aprilie 2016 privind interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 306 din Codul penal, sau să existe și o a doua variantă agravantă a infracțiunii de deturnare de fonduri care să vizeze acest aspect. A doua perspectivă ce prezintă un interes poate mai crescut este cea a spațiului european, în concret a Uniunii Europene formată din cele 27 de state membre. Pentru a putea înțelege și mai bine interesul deosebit al prevenirii și descoperirii unor fapte incriminate de legea penală, cum sunt infracțiunile amintite anterior, săvârșite în raport cu interesele Uniunii Europene amintim că aceasta se bazează în principal pe statul de drept, ceea ce presupune că toate măsurile luate de UE derivă din tratatele care au fost aprobate liber de toate țările membre.