Infracțiunea de spălarea a banilor – reglementări europene și naționale
Olga-Andreea Urda - mai 1, 2016Money laundering offence – European and domestic regulations
In this article, the author describes relevant issues regarding the offence of money laundering, from the perspective of current domestic and European regulatory framework.
The structure and the content of the study reveal a thorough examination of the legal regulations at the domestic and European level, relating to the money laundering offence, of the measures to prevent and fight against money laundering, as well as of the relevant institutions in case of preventing the above-mentioned offence.
Finally, the author draws certain conclusions relating to the adaptation of legal regulations and to the establishment of certain more efficient institutional structures.
Keywords: Law no. 656/2002 for the prevention and sanctioning money laundering, as well as the imposition of certain measures to prevent and fight against financing of terrorist acts, the money laundering offence, organized crime, illegal activities, European and domestic regulations, United Nations Convention.
Prin spălare de bani[1], se înțeleg operațiunile de ascundere a profiturilor rezultate din comiterea infracțiunilor, realizându-se practic transferul banilor ce proveneau din activități ilicite, prin diferite tranzacții cu rolul de a disimula sursa și originile reale ale acestora[2].
Internaționalizarea criminalității organizate aflată în strânsă legătură cu spălarea banilor au devenit o amenințare reală la adresa statului de drept, motiv pentru care organismele internaționale au creat norme uniforme în vederea prevenirii și combaterii acestui fenomen[3].
Începând cu anii ’90, opinia internațională și-a exprimat îngrijorarea față de evoluția și impactul spălării banilor asupra societăţii au început să fie recunoscute, combaterea comună a acestui fenomen fiind singura soluție posibilă[4].
Spre deosebire de infracțiunile comune, spălarea banilor în aparență creează ideea unei infracțiuni lipsite de victime, evident cu un impact negativ în depistarea și sancționarea fenomenului. În realitate criminalitatea organizată ar fi dificil de imaginat fără existența spălării banilor. Fluxul uriaș de bani proveniți din săvârșirea de infracțiuni, a căror origine trebuie ascunsă ar conduce inevitabil, în absența mijloacelor de ascundere a acestor origini, la prinderea rapidă a făptuitorilor și diminuarea criminalității[5].
Infracțiunea de spălarea banilor constă într-o serie de acte specifice, care analizate independent aparent nu prezintă pericol social, de esența acestei infracțiuni fiind disimularea bunurilor dobândite în mod ilicit, în scopul de a beneficia de pe urma acestora[6].
La nivel internațional armonizarea reglementărilor impune statelor adoptarea unei politici sancționatorii eficiente cu rol în prevenirea și combaterea spălării banilor precum și trasarea clară a unui cadru legal cu privire la regimul persoanelor fizice sau persoanelor juridice, care au obligația de a raporta tranzacțiile suspecte privind spălarea banilor sau finanțarea terorismului[7].
-
I. Reglementări europene și internaționale
I.1. Politica ONU
- Convenția ONU privind traficul ilicit de droguri si de substanțe psihotrope – 1988, Viena – prevede fiecărui stat semnatar să adopte „măsurile care sunt necesare pentru a permite autorităţilor competente să identifice, să detecteze şi să îngheţe sau să pună poprire supra produselor, bunurilor, instrumentelor sau tuturor celorlalte lucruri obținute ca urmare a săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri, în scopul unei eventuale confiscări. În acest scop statele vor asigura dreptul tribunalelor sale sau altor autorităţi competente să ordone producerea sau poprirea documentelor bancare, financiare sau comerciale,neputându-se invoca secretul bancar pentru a refuza să aplice dispoziţiile mai sus menționate[8].
- Convenția ONU din 2000 privind Crima Organizată Internațională – Prevede în articolul 6 incriminarea spălării produsului infracțiunii iar în articolul 7 măsurile de luptă împotriva spălării banilor.
I.2. Spălarea banilor în reglementările Consiliului Europei
Cadrul legislativ
- Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii adoptată la Strasbourg în 8 noiembrie 1990[9] oferă în art. 6 una din cele mai complete definiții spălării banilor [10]
- Convenția penală privind corupția – Strasbourg în 27 ianuarie 1999
- Convenția Consiliului Europei de la Varșovia din 16 mai 2005 privind spălarea banilor, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului.
- Convenția penală privind corupția adoptată la nivelul Consiliului Europei, la Strasbourg în 27 ianuarie 1999 și ratificată de statul român prin Legea nr. 27[11] din 16 ianuarie 2002[12].
Convenția de la Varșovia stabilește în sarcina statelor obligația de: „a adopta măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune, conform dreptului lor intern, atunci când sunt comise cu intenţie, următoarelor fapte: a) transformarea sau transferul bunurilor, cunoscând că aceste bunuri constituie produse, în scopul de a disimula sau a ascunde originea ilicită a acestor bunuri ori de a ajuta orice persoană implicată în comiterea unei infracţiuni predicat să se sustragă de la consecinţele juridice ale faptelor sale; b) disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii, circulaţiei ori a proprietăţii reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul ştie că acestea constituie produse; şi, sub rezerva principiilor sale constituţionale şi a conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic; c) achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse; d) participarea, asocierea, conspirarea pentru a comite una dintre infracţiunile prevăzute în prezentul articol, precum şi tentativa, complicitatea, instigarea, facilitarea şi consilierea privind comiterea oricăreia dintre infracţiunile specificate în prezentul articol”.
La nivel instituțional Convenția de la Varșovia reglementează în Secțiunea a 2-a Unitățile de informații financiare cu rolul de a primi, și în măsura posibilului, solicita, analiza și transmite informații cu specific financiar către autoritățile competente. Statele au obligația astfel, de a adopta „măsuri necesare pentru a permite UIF să acţioneze rapid, acolo unde există suspiciuni că o tranzacţie are legătură cu spălarea de bani, pentru a suspenda sau a refuza aprobarea derulării tranzacţiei cu scopul de a analiza tranzacţia şi a confirma suspiciunea. Fiecare stat poate restrânge astfel de acţiuni la cazurile în care a fost prezentat un raport privind existenţa unei tranzacţii suspecte”[13].
[1] Expresia „spălarea banilor” a fost folosită în anii 1920, când Al Capone și Bugsy Malone au deschis foarte multe spălătorii prin intermediul cărora amestecau banii obținuți din activități ilicite cu banii liciți proveniți din spălarea hainelor, reușind Astfel, să introducă pe piață sume foarte mari de bani murdari. În mod efectiv a apăruta fost folosită efectiv pentru prima dată în anul 1973 în cuprinsul unui articol care relata despre afacerea „Watergate”, ulterior a fost preluată în majoritatea limbilor, fiind folosită la nivel global.
[2] A se vedea: Ion Pitulescu, Considerații referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, în Dreptul nr. 8/2002, p. 144; Dorel George Matei, Regimul derogator al sechestrului asigurător și al confiscării în cadrul infracțiunii de spălare a banilor, în Dreptul nr. 6/2008, p. 269; Guy Bastable, Nicholas Yeo, Money Laundering Law and Regulation: A Practical Guide, Oxford University Press Inc, New York, p. 1; Malorie Mani, L’Union Européene dans la lutte contre le blanchiment d’argent. Entre intérêts nationaux et intérêts communnautairs, Ed. Harmetten, Paris, 2003, p. 19; Cristian Adochiței, Iulia Adochiței, Spălarea banilor, în Revista de Drept Penal nr. 1/2003, p. 94.
[3] Jacqueline Riffault-Silk, La lutte contre la corruptionnationale et internationale par les moyens du droit pénale, în Revue internationale de droit comparé, vol. 54, 2002, p. 639.
[4] A se vedea: Patrycja Szarek-Mason, The European Union policy against corruption in the light of international developments, în Crime Within the Area of Freedom, Security and Justice: A European Public Order, Ed. Cambridge University Press, Cambridge, 2011, p. 43; Ioan Lascu, Spălarea banilor. Actualitate. Realitate socială și incriminare, în Dreptul nr. 6/2003, p. 5.
[5] A se vedea: Mathew Austen, The fine line bethwen legal and illegal financial transactions, în Pace Law Review, p. 1234; Cristian Adochiței, Iulia Adochiței, op. cit., p. 95
[6] A se vedea: Ion Pitulescu, op. cit.,, p. 144; Elena Cazan, Posibilitatea aplicării măsurilor asigurătorii asupra bunurilor terților în cazul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor, în Dreptul nr. 6/2012, p. 196.
[7] Camelia Bogdan, Infracțiunea de spălare a banilor. Infracțiuni conexe, în Revista de Drept Penal nr. 4/2010, p. 75.
[8] Articolul 5 paragrafele 2 și 3 din Convenția ONU de la Viena.
[9] România a ratificat Convenţia europeană privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii prin Legea nr. 263/2002 publicată în M. Of. nr. 353 din 28 mai 2002.
[10] Art. 6 din Convenția Consiliului Europei adoptată în 1990 în materie prevede faptul că: „1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi măsurile care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracţiune, conform dreptului său intern, următoarelor fapte, atunci când sunt comise cu intenţie:
a) transformarea sau transferul bunurilor de către o persoană care cunoaşte că aceste bunuri constituie produse, în scopul de a disimula sau a ascunde originea ilicită a acestor bunuri ori de a ajuta orice persoană care este implicată în comiterea infracţiunii principale să se sustragă de la consecinţele juridice ale faptelor sale;
b) disimularea sau ascunderea naturii, originii, amplasării, dispunerii, mişcării ori a proprietăţii reale a bunurilor sau a drepturilor relative la acestea, despre care autorul ştie că aceste bunuri constituie produse;
şi, sub rezerva principiilor sale constituţionale şi a conceptelor fundamentale ale sistemului său juridic:
c) achiziţionarea, deţinerea sau folosirea bunurilor despre care cel care le achiziţionează, le deţine sau le foloseşte ştie, în momentul dobândirii lor, că acestea constituie produse;
d) participarea la una dintre infracţiunile stabilite conform prezentului articol sau la orice formă de asociere, înţelegere, orice tentativă ori complicitate prin oferirea unei asistenţe, unui ajutor sau sfaturi în vederea comiterii sale.
2. În scopul punerii în practică sau aplicării alin. (1) al prezentului articol:
a) faptul că infracţiunea principală este sau nu de competenţa jurisdicţiei penale a statului parte nu are relevanţă;
b) se poate prevedea că infracţiunile enunţate în acest alineat nu se aplică autorilor infracţiunii principale;
c) cunoaşterea, intenţia sau motivaţia necesară ca element al uneia dintre infracţiunile prevăzute în acest alineat se poate deduce din circumstanţele obiective ale faptei.
3. Fiecare parte poate să adopte măsurile pe care le consideră necesare pentru a conferi, în baza dreptului său intern, caracterul de infracţiune tuturor sau unei părţi din faptele prevăzute la alin. (1) în unul sau în toate cazurile următoare, când autorul:
a) trebuia să prezume că bunul constituie un produs al infracţiunii;
b) a acţionat în scop lucrativ (profitabil);
c) a acţionat pentru a facilita continuarea unei activităţi infracţionale.
Fiecare parte poate, în momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să declare că alin. (1) al prezentului articol se aplică numai infracţiunilor principale sau categoriilor de infracţiuni principale precizate în acea declaraţie”.
[11] Publicată în M. Of. nr. 65 din 20 ianuarie 2002.
[12] Art. 13 din Convenția Consiliului Europei privind corupția, cu denumirea marginală Spălarea banilor rezultați din delictele de corupție, prevede faptul că: „Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a stabili drept infracţiune penală în conformitate cu dreptul său intern, actele menţionate în Convenţia Consiliului Europei cu privire la spălarea, depistarea, sechestrarea şi confiscarea produselor crimei (STE nr. 141), art. 6, paragraful 1 şi 2, în condiţiile prevăzute de ea, atunci când infracţiunea principală este constituită din una din infracţiunile stabilite în virtutea articolelor de la 2 la 12 ale prezentei Convenţii, în măsura în care partea nu a formulat rezerve sau declaraţii cu privire la aceste infracţiuni sau nu consideră aceste infracţiuni ca infracţiuni grave în raport cu legislaţia referitoare la spălarea banilor”.
[13] Art. 14 din Convenția de la Varșovia, cu denumirea marginală, Amânarea tranzacțiilor interne suspecte.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.