(Im)posibilitatea prelungirii dreptului de circulație în lipsa dovezii înlocuitoare cu drept de circulație ‒ în teorie și în practica judiciară
Andrei-Sebastian Murariu - martie 5, 20221. Precizări preliminare
Ipoteza de cercetare o constituie comiterea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 111 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, fiind astfel reținut permisul de conducere, iar dovada înlocuitoare eliberată este fără drept de circulație. În atari condiții, se pune întrebarea dacă, în baza art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, se poate solicita prelungirea dreptului de circulație sau nu?
În practica judiciară s-au conturat mai multe opinii cu privire la posibilitatea prelungirii dreptului de circulație în ipoteza în care permisul de conducere a fost reținut și nu s-a eliberat o dovadă cu drept de circulație. Astfel, practica judiciară este neunitară și soluțiile au fost diametral opuse în cauze având același obiect.
Soluțiile identificate în practică au fost de respingere ca inadmisibile, de respingere ca nefondate și de admitere a cererilor.
Vom dezvolta aceste soluții, le vom analiza pe fiecare în parte și vom arăta de ce considerăm că, în ipoteza de lucru dată, soluția de admitere este una judicioasă.
1.1. Dreptul de conducere și dreptul de circulație
Din expunerea de motive a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, reținem că inspirația legiuitorului român a venit în mare parte din legislația internațională și că „la elaborarea ordonanței de urgență au fost avute în vedere prevederile Convenției asupra circulației rutiere și ale Convenției asupra semnalizării rutiere, încheiate la Viena la 8 noiembrie 1968, revizuite în 1993, respectiv 1995, și ale Acordului European, încheiat la Geneva la 1 mai 1971, acte normative internaționale ratificate de România prin Decretul nr.318/1980, prevederile Convenției Europene cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor – încheiată la Bruxelles la 3 iunie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 126/1997, precum și ale Convenției Europene pentru reprimarea infracțiunilor rutiere, încheiată la Strasbourg la 30 noiembrie 1964 și ratificată de România prin Legea nr. 183/1997”[1].
În cadrul Convenției asupra circulației rutiere, încheiată la Viena la 8 noiembrie 1968, nu se face nicio mențiune cu privire la noțiunea de drept de circulație și nici despre dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație. Se stipulează în mai multe rânduri despre dreptul de a conduce. De pildă, în Convenția din 8 noiembrie 1968 asupra circulației rutiere, la art. 42 punctul 3, se stipulează: „Nimic din aceasta convenție nu va putea fi interpretat ca interzicând părților contractante sau uneia din subdiviziunile lor sa împiedice un conducător titular al unui permis de conducere, național sau internațional, sa conducă dacă este evident sau dovedit ca starea lui nu-i permite sa conducă în condiții de siguranță sau dacă dreptul de a conduce (s.n.) i-a fost retras în statul în care își are reședința”. De asemenea, în anexa nr. 7 din același act normativ, la permisul de conducere internațional, se stipulează la decăderi că: „Titularul este decăzut din dreptul de a conduce pe teritoriul (…)”.
În cadrul Convenției Europene cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor – încheiată la Bruxelles la 3 iunie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 126/1997, se face vorbire în mod expres despre dreptul de a conduce chiar în titlul Convenției. Potrivit acestui act normativ, interzicerea dreptului de a conduce a fost definită în art. 1 lit. a) ca fiind „expresia interzicerea dreptului de a conduce (s.n.), denumită, în continuare, prescurtat, interdicţia, desemnează orice măsură definitivă care are ca scop restrângerea dreptului de a conduce a conducătorului care a comis o infracţiune rutieră. Această măsura poate consta atât într-o pedeapsă principala sau accesorie, cât şi într-o măsură de siguranţă şi poate fi luată atât de o autoritate judiciară, cât şi de o autoritate administrativă;”. Cu toate acestea, în acest act normativ găsim integrată și o noțiune referitoare la circulație, întrucât, în anexa 1 la punctul 7, se stipulează „Conducerea fără permis de circulație (s.n.) valabil”. Sesizăm astfel că, în două acte normative internaționale, se menționează atât permis de conducere cât și permis de circulație, dar, în mod evident, este vorba despre același act administrativ denumit generic astăzi drept permis de conducere. Subliniem că, nici în acest act normativ nu s-a regăsit noțiunea de dovadă înlocuitoare a permisului de conducere cu sau fără valabilitate.
În fine, în Legea nr. 183/1997 privind ratificarea Convenţiei europene pentru reprimarea infracţiunilor rutiere, adoptată la Strasbourg la 30 noiembrie 1964, nu s-au regăsit noțiunile arătate mai sus, dar, ca și în Convenția Europeană cu privire la efectele internaționale ale interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor, s-a regăsit în anexa 1 punctul 7 sintagma de „conducerea fără permis de circulație (s.n.) valabil”.
Concluzionând, după analiza actelor normative internaționale, în niciunul dintre acestea nu s-au găsit noțiunile de drept de circulație, dovadă înlocuitoare cu drept de circulație sau dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, ce par a fi o inovație a legiuitorului român.
Legislația rutieră modernă în România a căpătat o reglementare mai amplă începând cu Decretul nr. 328 din 29 aprilie 1966 privind circulația pe drumurile publice. La o verificare atentă a acestui Decret, dar și a Regulamentului nr. 328 pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile publice și pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor în acest sector, nu se regăsesc sintagmele drept de conducere, drept de circulație sau dovadă înlocuitoare cu drept sau fără drept de circulație.
Ulterior, Decretul nr. 328 din 29 aprilie 1966 a fost modificat succesiv până ce a fost abrogat prin O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Toate modificările suferite de Decretul nr. 328/1966, dar și a Regulamentului de aplicare a Decretului nr.328/1966 nu au introdus, până la abrogarea acestora, termenii mai sus menționați. Astfel, acești termeni au apărut, într-o formă mai rudimentară, pentru prima dată în legislația rutieră națională în cadrul Proiectului de lege pentru adoptarea Codului circulației rutiere din 1992[2], Cod ce nu a mai fost adoptat motivat de faptul că până în anul 2003 multe dintre aceste prevederi erau desuete. Astfel, la art. 202 alin. (3) din proiectul de lege pentru adoptarea Codului circulației rutiere din 1992 se prevedea faptul că: „În cazul reținerii permisului de conducere, titularului i se eliberează o dovadă înlocuitoare, cu sau fără valabilitate limitată de circulație”. Merită menționat că în acest proiect de lege nu se regăsește reglementată situația când anume se eliberează dovada înlocuitoare cu sau fără valabilitate limitată de circulație, ceea ce înseamnă că rămânea la latitudinea organului judiciar în funcție de circumstanțele concretele ale cauzei. Tot în cadrul acestui proiect vom observa geneza actualului art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002, care prevedea, la art. 218, următoarele:
(1) Împotriva măsurii de reținere a permisului de conducere în condițiile art. 202 alin. (1) lit. b) și c), titularul acestuia se poate adresa cu plângere, după caz, procurorului care efectuează urmărirea penală sau celui care exercită supravegherea cercetării penale, iar în cursul judecății instanței sesizate cu judecarea cauzei.
(2) Procurorul sau instanța examinează, de urgență, cererea.
(3) Soluționarea cererii de către instanța de judecată se face după ascultarea petentului, a concluziilor apărătorului acestuia și ale procurorului.
(4) Dacă se constată că cererea este întemeiată, procurorul, prin ordonanță, iar instanța, prin încheiere, admite cererea și dispune restituirea permisului de conducere.
(5) Încheierea instanței este definitivă.
(6) Dacă cererea de restituire a permisului de conducere este neîntemeiată, procurorul sau instanța respinge cererea.
(7) Împotriva ordonanței procurorului se poate face plângere la instanța competentă.
Sesizăm astfel că, deși proiectul mai sus menționat nu a fost adoptat, ci a stat în cadrul procedurilor Parlamentului din 04.11.1992 până în 04.11.2003, când a fost respins, acesta reprezintă prima voință și rațiune a legiuitorului. Acestea au fost să i se permită titularului ce i-a fost reținut permisul de conducere și căruia i s-a eliberat o dovadă înlocuitoare cu sau fără drept de circulație, legiuitorul nedistingând între acestea, să aibă o cale de atac care să îi permită pledarea propriului caz în vederea restituirii permisului până la finalizarea cercetărilor. Considerăm că nu se poate interpreta că art. 218 arătat mai sus ar face cumva trimitere la fondul cauzei întrucât s-a precizat că instanța se va pronunța prin încheiere iar fondul cauzei și atunci era soluționat printr-o sentință sau decizie.
Ulterior, termenii de drept de conducere, dovadă înlocuitoare cu drept de circulație sau dovadă înlocuitoare fără drept de circulație au apărut în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, însă nici în expunerea de motive[3] a actului și nici în avizele date de către Consiliul Legislativ, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională sau Comisia Juridică, de disciplină sau imunități nu s-a exprimat un punct de vedere cu privire la această diferențiere.
În fine, la nivelul O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și în cadrul Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, regăsim câteva sintagme diferite ca terminologie, precum drept de conducere, drept de circulație, care, în aparență, s-ar putea referi la două drepturi distincte, însă susținem noi că este vorba despre un singur drept, și anume dreptul de conducere.
Confuzia care a apărut din modalitatea de formulare a dovezii înlocuitoare cu drept de circulație este dată de faptul că se stipulează de către legiuitor două noțiuni, aparent diferite, și anume dreptul de conducere și dreptul de circulație. La o lecturare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cât și a Regulamentului din 4 octombrie 2006 de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, sesizăm că sintagma drept de circulație se regăsește, în cazul conducătorilor auto[4], doar referitor la dovada înlocuitoare a permisului de conducere reținut. Considerăm că, legiuitorul nu a creat două drepturi distincte, un drept de conducere al titularului permisului de conducere și un drept de circulație al titularului dovezii înlocuitoare a permisului de conducere așa cum legiuitorul nu a reglementat dreptul la viață și dreptul de a trăi.
Arătăm că dreptul de circulație pentru posesorii de permise de conducere nu este reglementat decât în cadrul dovezii înlocuitoare cu drept de circulație, fără a se face vorbire despre acest așa-zis drept de circulație în cadrul altor articole sau secțiuni. De asemenea, însuși legiuitorul face vorbire despre dovadă înlocuitoare cu drept de conducere în cadrul art. 103 alin (1) indice 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în care stipulează că „(…) În situația în care valabilitatea dovezii înlocuitoare a permisului de conducere nu a fost prelungită sau a fost eliberată fără drept de conducere (s.n.), din perioada de suspendare prevăzută la alin. (1) lit. c), d) și e) se deduce perioada în care titularul permisului de conducere nu a avut dreptul de conducere, conform art. 97 alin. (3). (…)” Astfel, nu putem admite nici măcar că raportul dintre aceste drepturi este de parte la întreg, ci este vorba despre un singur drept esențial și anume dreptul de conducere. Exprimarea, nefericită în opinia noastră, are astăzi înrâurire în modalitate de interpretare a dispozițiilor art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, întrucât organele judiciare consideră că este vorba despre drepturi distincte, așa cum vom arăta mai jos în argumentațiile reținute de către acestea.
Nu putem admite că dovada înlocuitoare cu drept de circulație pe perioada valabilității acesteia are alte consecințe decât permisul de conducere. Astfel, pe perioada valabilității[5] dovezii înlocuitoare cu drept de circulație, conducătorul are aceleași drepturi și obligații ca și atunci când se afla în posesia permisului de conducere. Limitarea va interveni ulterior, când dovada înlocuitoare cu drept de circulație va expira și va începe suspendarea efectivă a dreptului de conducere. De lege ferenda, pentru rigoare juridică, propunem modificarea art. 111 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în sensul modificării sintagmei dreptului de circulație cu dreptului de conducere.
1.2. Care este natura juridică a dovezii înlocuitoare cu sau fără drept de circulație?
Legiuitorul nu a definit, în cadrul O.U.G. nr. 195/2002 și nici în Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ce înseamnă termenul de dovadă înlocuitoare și a lăsat, astfel, la latitudinea doctrinei definirea acestui termen. În opinia noastră, dovada înlocuitoare a permisului de conducere reprezintă un act administrativ unilateral ce servește titularului permisului de conducere reținut la dovedirea faptului că are dreptul de conducere, în lipsa permisului de conducere reținut de către autorități.
Pe cale de consecință, doar titularul unui permis de conducere poate avea o dovadă înlocuitoare, iar dovada înlocuitoare arată, în toate cazurile, că titularul acesteia are, atât în abstract, cât și în concret, dreptul de a conduce.
Reținerea permisului de conducere a fost definită de către legiuitor, în cuprinsul art. 2 punctul 5 din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ca fiind „măsura tehnico-administrativă dispusă de poliția rutieră constând în ridicarea documentului din posesia unei persoane și păstrarea lui la sediul poliției rutiere până la soluționarea cauzei care a determinat aplicarea acestei măsuri;”. Facem precizarea că reținerea are în vedere nu doar permisul de conducere, ci și dovada înlocuitoare sau a certificatului de înmatriculare.
Dovada înlocuitoare poate fi de două feluri: dovadă înlocuitoare cu drept de circulație, ce exprimă, în esență, faptul că titularul poate conduce vehicule, și dovadă înlocuitoare fără drept de circulație, care înseamnă că titularul nu mai poate conduce vehicule. Astfel, legiuitorul a introdus și un beneficiu pentru unele categorii de persoane ce comit contravenții sau infracțiuni, în sensul că le acordă o perioadă de timp, până ce debutează suspendarea dreptului de a conduce. Pe cale de consecință, acest beneficiu nu interferează cu dreptul de conducere, ci doar că intervenția suspendării dreptului de conducere nu este instantanee.
Dovada înlocuitoare, indiferent de tipul ei, reprezintă doar o limitare temporară a dreptului de conducere. Dovada înlocuitoare cu drept de circulație se eliberează pentru o durată de 15 zile, astfel că titularul își va putea exercita dreptul de conducere pentru o perioadă suplimentară de 15 zile, pe când cea fără drept de conducere nu mai permite titularului să conducă vehicule de la momentul eliberării ei. Ambele tipuri de dovezi înlocuitoare nu conduc, în esența lor, la stingerea dreptului de a conduce vehicule, ci la o suspendare temporară a dreptului de conducere. Astfel, existența unei dovezi înlocuitoare, determină, instant sau peste o perioadă de timp, debutul suspendării dreptului de conducere și în niciun caz suprimarea lui. Suprimarea dreptului de a conduce apare în ipoteza anulării permisului de conducere, sancțiune prevăzută de art. 114 din O.U.G. nr. 195/2002. Diferența dintre suspendare și anulare este clară, în opinia noastră, astfel că suspendarea presupune existența dreptului în continuare, doar că exercitarea acestuia este stopată temporar, în timp ce anularea dreptului de conducere înseamnă că dreptul de a conduce nu mai supraviețuiește și că petentul este repus în situația anterioară dobândirii permisului de conducere cu toate efectele juridice pe care această situație o generează.
Pe lângă măsura administrativă a reținerii, în cuprinsul art. 2 punctul 6 din Regulamentul din 4 octombrie 2006 de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se face vorbire și despre măsura retragerii permisului de circulație, fiind definită ca „măsura tehnico-administrativă dispusă de poliția rutieră în baza unui certificat medico-legal prin care titularul a fost declarat inapt medical, constând în reținerea documentului și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie;”. Astfel, retragerea permisului de conducere înseamnă și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, pe când reținerea permisului e privită ca o interdicție temporară de a conduce, care nu afectează existența dreptului în sine, ci doar exercitarea lui.
Anularea dreptului de conducere nu a fost definită de către legiuitor, însă se desprinde concluzia că anularea reprezintă o măsură administrativă ce are același efect ca retragerea dreptului de conducere, și anume suprimarea dreptului de a conduce.
Concluzionând, măsurile prevăzute de către legiuitor cu privire la permisul de conducere sunt reținerea, anularea și retragerea acestuia, cu consecințe pe plan procesual referitoare la existența însăși a dreptului de conducere. În atare situație, considerăm că este foarte clar că dovada înlocuitoare a permisului de conducere reținut (și nu retras sau anulat), cu sau fără drept de circulație, nu poate afecta existența dreptului de conducere, ci doar îl suspendă pentru o perioadă de timp. Dacă reținerea nu îi afectează existența, atunci dreptul de conducere supraviețuiește în continuare, și vom demonstra că prelungirea dreptului de circulație, în lipsa unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație, este o soluție judicioasă.
[1] Expunere de motive a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
[2] https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L181&an_cls=1992.
[3] http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=3631.
[4] În art. 59 alin. (6) din O.U.G. nr. 195/2002 privind conducerea pe drumurile publice, se face vorbire și despre un drept de circulație a pietonilor.
[5] Mai mult decât atât, în contextul actual, prin art. 46 din O.U.G. nr. 70/2020 privind reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene, pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și a altor acte normative, s-a prevăzut că valabilitatea dovezilor înlocuitoare cu drept de circulație își păstrează valabilitatea pe toată perioada stării de urgență. În atare situație, putem admite că posesorul unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație va avea aceleași drepturi ca și posesorul permisului de conducere pentru o perioadă, prin excepție, mai mare de 15 zile.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.