Impactul IA asupra protecției mediului. Aspecte juridice

Avântul aplicațiilor inteligenței artificiale (IA) și diversitatea utilizării lor le fac prezente, din ce în ce mai mult, în toate sectoarele de activitate și cu efecte ambivalente, de utilitate și negative, cu manifestări specifice în domeniul mediului. Multiplicarea centrelor de date conduce la creșterea cererii de energie și sporirea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), în condițiile în care nevoia de calcul informatic pentru IA s-a înmulțit de un milion de ori în numai 6 ani, iar perspectivele de dezvoltare preconizează o accelerare exponențială. Ca revanșă, unele analize relevă efectele pozitive ale IA asupra reducerii amprentei ecologice și a adaptării la schimbările climatice. Dezbaterea se concentrează și se polarizează între percepția unei inteligențe artificiale ca vector de reducere ori de agravare a amprentei de mediu. Din acest punct de vedere, noile tehnologii IA fac obiectul unor studii specifice pentru măsurarea impactului lor ecologic, dar cel mai adesea, efectele lor în materie sunt înglobate într-o abordare generală a digitalului. În acest context, apare paradoxul major legat de faptul că acțiunile în favoarea promovării economiei digitalului sunt dificil de conciliat cu o strategie de tranziție ecologică. O atare constatare se exprimă, în mod special, la nivelul Uniunii Europene. Dilema se manifestă și în privința cadrului juridic. Reglementările relative la tranziția ecologică coexistă cu cele ale tranziției digitale, fără ca o coerență între acestea să se manifeste întotdeauna. Problema care se ridică astfel e aceea de a ști în ce mod dreptul dispune de capacitățile necesare spre a guverna activitățile digitale în sensul de a prohibi daunele ecologice, fără a afecta major competitivitatea sectorului. Evoluțiile de această natură, până în prezent, rămân încă insuficiente și sunt, mai degrabă, în curs de cristalizare, ceea ce sporește interesul analizei pertinente.

1. Implicațiile tehnologiilor de IA asupra mediului. Sistemele de IA (SIA) utilizează resurse informatice masive, ceea ce ridică problema centrală a durabilității. În același timp, acestea pot contribui la optimizarea respectivelor resurse. Într-un document de lucru publicat de Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în 2022, se viza măsurarea impactului ecologic al calculului și aplicațiilor inteligenței artificiale, ameliorarea înțelegerii incidențelor acestora asupra mediului și contribuția la cuantificarea și reducerea efectelor negative ale IA, permițându-se, totodată, accelerarea actelor pentru beneficiul planetei^[1]. Raportul distinge între incidențele de mediu directe ale dezvoltării, utilizării sistemelor de IA și costurile și avantajele indirecte ale folosirii aplicațiilor IA. Se recomandă a privi dincolo de consumul de energie și de emisiile operaționale, stabilirea de norme de măsurare, extinderea colectării de date, identificarea impacturilor specifice ale IA, transparență și echitate, pentru a ajuta decidenții politici spre a face din IA o parte a soluției aferente provocărilor durabilității.

1.1. Inteligența artificială, vector de reducere a impactului de mediu. Este o ipostază specială, potențială și promițătoare privind deopotrivă mediul în general, atenuarea și adaptarea la efectele schimbării climatice.

Într-adevăr, IA deschide noi perspective, cu precădere prin aplicațiile în favoarea reducerii amprentei de mediu.

Printre acestea se numără:

– optimizarea proceselor industriale;

– supravegherea polurilor și a emisiilor de gaze cu efect de seră;

– analiza datelor climatice;

– ameliorarea gestionării energetice ori a irigațiilor;

– managementul teritoriului, resurselor disponibile și al deșeurilor;

– demersurile pentru favorizarea conservării habitatelor;

– previziunea fenomenelor naturale și a catastrofelor.

Aceste perspective pot fi îmbogățite, în condițiile revoluției IA, prin utilizări și în alte domenii, precum salvarea și regenerarea mediilor specifice supuse unor puternice presiuni, precum:

– ecosistemele montane, marine și a zonelor umede;

– orașul de mâine;

– amenajarea teritoriului, tranziția agricolă;

– ameliorarea eficienței instrumentelor financiare, de genul creditelor de carbon.

1.2. Inteligența artificială, vector de agravare a impactului asupra mediului. Dintr-o altă perspectivă, aplicațiile IA pot fi privite sub aspectul consecințelor lor agravante în privința impactului ecologic. Astfel, în acest sens apar noi probleme ca, de pildă, sporirea amprentei de carbon, nevoile amplificate de materii prime, materiale (siliciu, pământuri rare) și necesitățile de resurse (consumul de apă și amprenta de carbon a materialelor informatice). Printre altele, de exemplu, cadrul economiei circulare se va confrunta cu creșterea deșeurilor electronice indusă de învechirea materialelor^[2].

2. Consumul de energie electrică al centrelor de date – o problemă majoră. Potrivit unui raport publicat la 10 aprilie 2025 (primul în materie), Agenția Internațională a Energiei (AIE) a estimat că, în cursul deceniului următor, inteligența artificială ar putea transforma sectorul energiei, făcând să explodeze cererea de electricitate, oferind totodată posibilități considerabile de reducere a costurilor, ameliorarea competitivității și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Centrele de date sunt inegal repartizate în lume și sunt concentrate în câteva regiuni în interiorul unei țări, adesea aproape de orașe, ceea ce ridică provocări în termeni de aprovizionare și de dimensionare a rețelei electrice. Conform evaluărilor AIE, cererea de electricitate a centrelor de date în lume ar trebui mai mult decât să se dubleze până în 2030, pentru a ajunge la circa 945 terawațioră (TWh) sau puțin mai bine decât consumul total de electricitate al Japoniei de azi, respectiv circa 3% din total. În plan local, un centru de date de 100 megawați poate să consume tot atâta energie electrică precum 100.000 de familii anual, dar mâine, cele mai mari, acum în construcție, vor utiliza de 20 ori mai mult, adică tot atâta cât 2 milioane de gospodării.

În privința amprentei de carbon, cursa dezvoltării centrelor de date va antrena în mod ineluctabil o creștere a emisiilor legate de consumul de energie electrică cu 87%, de la 180 milioane de tone CO₂ astăzi, la 300 milioane de tone până în 2035. Chiar dacă aceste emisii ar rămâne inferioare, la 1,5% din cele totale ale sectorului de energie în cursul acelei perioade, centrele de date reprezintă sursele de emisii care ar crește cel mai mult. Respectivele emisii suplimentare ar putea totuși să fie compensate, chiar depășite prin potențialele economii de emisii în energie și de alte sectoare grație câștigurilor de eficiență și inovațiilor induse de IA.

Centrele de date și-au dublat apetitul energetic odată cu dezvoltarea IA generativă, respectivele tehnologii care creează texte și imagini necesitând capacități de calcul colosal pentru a tratata informațiile acumulate în bazele aferente.

Această creștere va fi deosebit de marcantă în unele țări, precum SUA, unde centrele de date sunt pe cale să reprezinte aproape jumătate din cererea suplimentară de energie. Pe ansamblu, SUA, Europa și China reprezintă astăzi circa 85% din consumul aferent centrelor de date. Așadar, prima provocare este de a găsi energie electrică abordabilă și abundentă. Important e ca energiile renovabile și gazul natural să se situeze în fruntea ofertei datorită competitivității lor, în termeni de costuri și disponibilități pe piețele cheie^[3].

3. Exemplul francez. La 20 februarie 2025, în cadrul Senatului Franței a fost prezentat și adoptat un raport de informare tematic intitulat „IA și mediul” [no. 379 (2024-2025) Senat], privind rolul inteligenței artificiale în accelerarea tranziției ecologice aferente sectoarelor publice. Inteligența artificială s-a impus în mod progresiv ca un instrument-cheie în acțiunea publică, cu precădere în domeniul mediului. Acest raport tematic pune în lumină potențialul său pentru tranziția ecologică: optimizarea gestiunii resurselor naturale, urmărirea evoluțiilor climatice sau ameliorarea dispozitivelor de prevenire a riscurilor de mediu. În același timp, recurgerea la aplicațiile inteligenței artificiale în materie ridică, de asemenea, mize majore, în special în privința guvernanței datelor, accesului la resurse și definirii unui model economic adaptat. Raportorii amintesc, totodată, importanța de a păstra un echilibru între inovare și protecția drepturilor fundamentale în scopul favorizării încrederii cetățenilor, fără a frâna implementarea soluțiilor de IA în serviciul interesului general al protecției și conservării mediului și climei. Documentul subliniază faptul că amprenta ecologică a IA prezintă un paradox: chiar dacă ea contribuie la optimizarea politicilor de mediu, funcționarea tehnologiilor pertinente se întemeiază pe infrastructuri deosebit de energofage. Antrenamentul modelelor de IA generează un consum masiv de energie electrică și de apă, accentuând emisiile de CO₂ și ridicând astfel problema sustenabilității ecologice. Față de o atare constatare, raportul recomandă favorizarea abordărilor mai „frugale” de IA, prin dezvoltare de algoritmi optimizați și integrarea surselor de energie decarbonate. Documentul se concentrează, totodată, în mare parte pe problematica legată de open data și de partajare a datelor de mediu. Dacă datele publice sunt în mod larg deschise, cele deținute de către actorii privați rămân supuse restricțiilor, în pofida interesului lor pentru cercetarea și acțiunea publică. Legea franceză pentru o republică digitală din 2016 pusese bazele unei deschideri a „datelor de interes general”, dar accesul la informații private a rămas limitat. Raportul propune incitații și mecanisme de experimentare reglementară (sandbox), în scopul de a încuraja întreprinderile să partajeze anumite date cruciale garantând un cadru juridic securizat.

În fine, se insistă asupra necesității de a identifica un model economic pertinent. Gratuitatea datelor publice și complexitatea aplicării tehnologiilor de IA descurajează finanțarea operatorilor publici. Industrializarea inovațiilor în IA cu o strategie de acompaniament adaptată, mergând de la susținerea cercetării, până la stimularea creării unui ecosistem competitiv în Europa se impune ca o prioritate. Fără o politică clară în materie de valorificare a tehnologiilor dezvoltate, orice țară riscă să-și vadă talentele și inovațiile captate de actori internaționali ai domeniului, în detrimentul securității sale digitale și ecologice.

Să mai menționăm, în același context francez, că printr-un aviz din septembrie 2024 al Comisiei de mediu a Consiliului Economic, Social și de Mediu al Franței s-au prefigurat elementele unei așa-zise IA „frugale și cu finalitate ecologică (de mediu)”. Intitulată „Impacturi ale inteligenței artificiale: riscuri și oportunități pentru mediu”, evaluarea respectivă a urmărit obiective multiple:

– precizarea amprentei de mediu a IA;

– prefigurarea mizelor necesare de eficiență și de sobrietate;

– schițarea unui cadru de reflecție pentru o utilizare responsabilă și apropriată a acestor tehnologii față de provocările ecologice, sociale și de interes general.

În concepția autorilor raportului, o IA frugală și, deci, responsabilă cu mediul și clima implică a se ține seama de următoarele recomandări:

– asigurarea faptului că actorii formării inițiale și continue integrează în programele lor de pregătire privind sistemele de IA exigențele de eco-concepție și de uz frugal pentru dezvoltările și algoritmii de inteligență artificială;

– concentrarea finanțărilor publice de cercetare și de inovare privind IA pe finalități în mod direct de mediu și IA frugale. Miza e, în acest sens, aceea de a favoriza finanțarea algoritmilor de optimizare benefică a mediului;

– evaluarea sistematică a amprentei de mediu a IA, cerându-se întreprinderilor vizate transparență asupra consumului de resurse și instituirea unui referențial de evaluare. O evaluare a amprentei de mediu specifică SIA nu există încă, dar instituirea ei ar contribui la responsabilizarea întreprinderilor și a consumatorilor în utilizarea noilor tehnologii;

– integrarea în mod sistematic a demersurilor de eco-concepție a echipamentelor, în special a celor terminale. Reînnoirea lor e accelerată de dezvoltarea IA și au un impact de mediu important, deopotrivă în construcție și funcționare;

– respectarea obiectului de zero artificializare netă pentru proiectele de implementare a centrelor de date și integrarea pentru fiecare dintre ele a principiului recuperării căldurii finale.

4. Dimensiunea juridică a impacturilor IA asupra mediului. Cadrul juridic general actual pertinent oferă anumite puncte de sprijin în acțiunea de diminuare a impactului ecologic negativ al IA și de favorizare a aplicațiilor sale benefice din punctul de vedere al protejării mediului. Dacă e dovedit faptul că activitățile digitale au un impact real și puternic asupra mediului, în special prin consumul de electricitate produs de utilizarea energiilor fosile și deci efecte asupra schimbării climatice, dreptul mediului și al climei nu a cunoscut încă o implicare și o dezvoltare în acest sens. Preocuparea crescândă asupra provocărilor ecologice pe care le generează impactul avântului noilor tehnologii a făcut ca protecția mediului să figureze printre principiile prevăzute în numeroasele texte (carte, declarații, recomandări etc.) referitoare la etica IA, adoptate de instituții internaționale sau de întreprinderi private. Ca atare, o regăsim în Carta albă a Comisiei Europene publicată în 2020^[4], printre principiile etice ale UNESCO^[5]și în recomandarea Consiliului OCDE^[6], precum și în cartele unor actori privați, ca de exemplu ale Salesforce^[7] ori France Travail^[8].

Situația e valabilă și în privința jurisprudenței și doctrinei pertinente. În planul acțiunii practice, în afară de China și Franța, strategiile naționale în domeniu nu surprind și nu previzionează utilizarea IA în enunțurile lor. Ele apar mult mai axate pe implicațiile economice, decât pe cele aferente protecției mediului^[9]. De menționat că, în 2017, China a stabilit în mod global o planificare politică în trei etape vizând dezvoltarea în mod rapid a tehnologiilor legate de inteligența artificială, care se întinde asupra tuturor sferelor societății sale. La nivelul protecției mediului se prevede stabilirea unei platforme de date și de sisteme inteligente și construirea de rețele de partaj de informații în scopul supravegherii stării atmosferei, apei, solurilor și a altor zone de mediu. O altă acțiune a politicii respective se referă la cercetarea și dezvoltarea de modele și de metode de previziuni inteligente și program de alertă timpurie pentru consumul de resurse energetice și rejectările de deșeuri și poluanți în mediu. În plus, sectorul public chinez încurajează dezvoltarea aplicațiilor digitale pentru a incita particularii spre a-și reduce amprenta de carbon.