Hotărârea CEDO din 30 august 2022 în Cauza P. împotriva României (Cererea nr. 13.326/18)

Hotărârea CEDO din 30 august 2022 în Cauza P. împotriva României (Cererea nr. 13.326/18)

În M. Of. nr. 638 din data de 12 iulie 2023 s-a publicat Hotărârea CEDO din 30 august 2022 în Cauza P. împotriva României (Cererea nr. 13.326/18).

Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.

I. Evenimentele din 26 septembrie 2009

5. La 26 septembrie 2009, soţul reclamantei, domnul S.P., care la data faptelor avea vârsta de 30 de ani, conducea autoturismul unui prieten, I.A.S., în Brăila, fiind însoţit de acesta din urmă. În jurul orei 1.30 p.m., domnul P. s-a apropiat de o trecere şi a oprit autoturismul în mod regulamentar la culoarea roşie a semaforului.

6. Brusc, au apărut două vehicule care nu prezentau niciun însemn special. Primul vehicul s-a poziţionat în faţa autoturismului condus de domnul P., pentru a-l bloca. Patru bărbaţi înarmaţi îmbrăcaţi în civil au ieşit repede din vehicule. Ulterior, s-a dovedit că aceştia erau lucrători de poliţie de la Inspectoratul General al Poliţiei Române („IGPR”). Potrivit Guvernului, respectivii i-au somat pe domnul P. şi I.A.S. să iasă din autoturism. Potrivit reclamantei şi declaraţiilor martorilor oculari, lucrătorii de poliţie au deschis focul fără avertisment. În acel moment, potrivit celor aflate mai târziu de reclamantă de la I.A.S., neştiind că bărbaţii erau lucrători de poliţie în misiune şi crezând că el şi prietenul său erau atacaţi de o grupare înarmată, domnul P. a încercat să scape mişcând autoturismul înapoi. Autoturismul condus de domnul P. a lovit al doilea vehicul care fusese poziţionat pentru a-l bloca din spate. Alţi trei bărbaţi înarmaţi îmbrăcaţi în civil au ieşit repede din al doilea vehicul. Unul dintre cei trei bărbaţi din autoturismul din spate, şi anume lucrătorul de poliţie D.G., a deschis portiera din stânga spate a autoturismului condus de domnul P. şi la împuşcat în cap, pe când acesta încă se afla pe scaunul şoferului. I.A.S., care stătea pe scaunul din faţă, a asistat la tragicul eveniment.

7. Potrivit reclamantei, câteva minute mai târziu, şeful Poliţiei Brăila a sosit la locul respectiv şi i-a întrebat pe ceilalţi lucrători de poliţie îmbrăcaţi în civili: „Ce aţi făcut?”. Unul dintre lucrătorii de poliţie care participa la operaţiune a răspuns: „Am greşit ţinta”.

8. Potrivit Guvernului, imediat după ce domnul P. a fost împuşcat, unul dintre lucrătorii de poliţie a observat că victima nu era persoana pe care poliţia urmărea să o aresteze în ziua respectivă.

9. Martorul ocular, I.A.S., a fost imobilizat cu cătuşe şi condus la secţia de poliţie până seara.

(…)

II. Cercetări penale în legătură cu domnul P.

13. La 26 septembrie 2009, la ora 10.00 p.m., procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a dispus începerea urmăririi penale faţă de domnul P., în temeiul art. 239 alin. (1) din Codul penal – pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj (această încadrare juridică a fost ulterior schimbată în tentativă de omor – infra, pct. 44), cu următoarea motivare:

„Având în vedere cercetările preliminare efectuate cu privire la P.S., cu domiciliul în Brăila […] care a fost identificat în data de 26 septembrie 2009, în jurul orei 1.30 p.m., la volanul unui autoturism […] la intersecţia străzilor Dorobanţi şi Şcolilor de către un echipaj de poliţie IGPR şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Brăila, care se afla în misiune de executare a unui mandat european de arestare, [şi aceste cercetări preliminare fiind] coroborate cu datele rezultate din cercetarea la faţa locului a evenimentului produs, rezultatul a fost că existau indicii că P.S. a comis infracţiunea de ultraj contra funcţionarilor publici, respectiv a poliţiştilor aflaţi în exerciţiul autorităţii lor”.

14. Rezoluţia procurorului nu a inclus alte detalii cu privire la incidentul din 26 septembrie 2009 care a implicat împuşcarea domnului P. de către poliţie. În special, nu s-a menţionat modul în care lucrătorii de poliţie ar fi fost victimele unei infracţiuni săvârşite de reclamant sau dacă aceştia au fost răniţi în misiune.

III. Urmărirea penală privind uciderea domnului P.

15. La 28 septembrie 2009 a fost efectuată o autopsie de către un medic din cadrul Serviciului de Medicină Legală Galaţi. În concluziile raportului de autopsie s-a arătat că moartea victimei a fost cauzată de faptul că a fost împuşcată din spate cu un pistol, în regiunea cervicală.

(…)

38. La 3 iulie 2015, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dispus, pentru a treia oară, clasarea cauzei îndreptate împotriva lui D.G., considerând că acesta a acţionat în legitimă apărare. Plângerea reclamantei împotriva acestei rezoluţii a fost respinsă prin Ordonanţa prim-procurorului din 12 octombrie 2015.

39. La 26 februarie 2016, Tribunalul Brăila a admis recursul reclamantei împotriva ordonanţei respective, a desfiinţat soluţia şi a dispus trimiterea cauzei la procuror pentru a completa urmărirea penală, considerând că acesta nu a urmat sau a urmat doar parţial şi superficial indicaţiile date de Curtea de Apel Galaţi în Sentinţa penală din 5 februarie 2014. În special, tribunalul a reţinut următoarele:

„- Nu a fost lămurit complet aspectul privind pregătirea şi punerea în executare a operaţiunii lucrătorilor de poliţie pentru a se putea stabili dacă au fost respectate întocmai normele care reglementează aceste activităţi”.

– Nu au fost depuse procedurile operaţionale care reglementează modul de acţiune al unei echipe de poliţişti atunci când depistează şi imobilizează în trafic un autoturism şi modul în care acţionează pentru scoaterea din autoturism a persoanei urmărite.

Sub acest aspect nu poate fi primit punctul de vedere exprimat prin Ordonanţa din 12.10.2015 (pag. 20 pct. 4) potrivit căruia acest document (procedura operaţională) are nivel de clasificare secret de serviciu şi este destinat exclusiv structurilor de prindere în flagrant, întrucât şi documentele clasificate pot fi studiate de către persoanele şi cu respectarea dispoziţiilor care reglementează în acest domeniu.

– Nu s-a ataşat pe parcursul cercetărilor manualul de folosire a unui pistol semiautomat Glock -9 mm, de tipul celui avut în dotare de [D.G.] pentru a se vedea modul de utilizare recomandat.

– Nu s-a clarificat motivul intervenţiei lui [D.G.] care făcea parte din compartimentul urmărire ţinte, care avea misiunea identificării şi localizării suspectului în condiţiile în care la acţiune participau şi luptătorii SI[I]AS¹ care aveau misiunea imobilizării suspectului prin folosirea forţei.

_________

¹ Acronim pentru Serviciul Independent pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale, unitate a poliţiei pentru misiuni speciale.

– Nu s-a realizat consultarea unui medic neurolog pentru a lămuri dacă o lovitură în zona cotului, în împrejurările cauzei, ar putea să declanşeze o contracţie reflexă a degetelor mâinii, contracţie a cărei intensitate să fie aptă de a acţiona trăgaciul

pistolului, activitate dispusă prin sentinţa penală nr. …../2011 şi reiterată prin sentinţa penală nr. …../2014 ale Curţii de Apel Galaţi.

– Nu au fost efectuate demersuri pentru a se identifica şi depune la dosar relaţii de la postul de televiziune O.T.V., respectiv existenţa unei casete care ar putea contribui la lămurirea unor aspecte ale cauzei, măsură cuprinsă în sentinţa penală nr. …../2014 a Curţii de Apel Galaţi.

– Nu au fost efectuate confruntările dispuse prin aceeaşi sentinţă (pag 60 pct. 5 lit. e).

40. În încheierea sus-menţionată, tribunalul a precizat, de asemenea, că actele de cercetare a căror efectuare a fost solicitată de curtea de apel sunt obligatorii, nu simple recomandări. Potrivit tribunalului, nerespectarea acestor cerinţe a făcut ca cercetările să fie incomplete.

(…)

43. La 7 iunie 2018, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dispus, pentru a patra oară, clasarea cauzei privindu-l pe lucrătorul de poliţie D.G., considerând că acesta a acţionat în legitimă apărare pentru a apăra viaţa celorlalţi trei lucrători de poliţie participanţi la operaţiune, şi anume H.E.R, S.A. şi M.L., a căror viaţă a fost pusă în pericol de domnul P. prin mişcarea autoturismului înapoi şi înainte. Potrivit procurorului, faptul că, datorită competenţelor lor, cei trei lucrători de poliţie au reuşit să evite impactul şi să evite vătămări traumatice grave nu putea să pună la îndoială intenţia domnului P. şi nu putea să schimbe natura atacului pe care acesta l-a comis contra lucrătorilor de poliţie.

43. Prin aceeaşi ordonanţă din 7 iunie 2018, Parchetul de pe lângă ÎCCJ a dispus clasarea cauzei privindu-l pe domnul P. pentru tentativă la omor calificat comisă asupra unui funcţionar ce îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, întrucât a intervenit decesul persoanei.

CADRUL LEGAL ŞI PRACTICA RELEVANTE

55. Problema deficienţelor cadrului legal privind utilizarea forţei potenţial letale în timpul intervenţiilor şi operaţiunilor de aplicare a legii şi lipsa unor anchete şi proceduri penale efective privind acuzaţiile de utilizare nejustificată a forţei letale sau potenţial letale se află pe ordinea de zi a Comitetului de Miniştri de mai mulţi ani.

(…)

73. În conformitate cu sus-menţionatul principiu al proporţionalităţii stricte, inerent art. 2, cadrul legal naţional care reglementează operaţiunile de arestare trebuie să supună recurgerea la arme de foc condiţiei evaluării atente a circumstanţelor conexe şi, în special, a evaluării naturii infracţiunii săvârşite de persoana urmărită şi a ameninţării pe care aceasta a reprezentat-o. După cum arată însuşi textul art. 2, recurgere la forţă letală de către lucrătorii de poliţie poate fi justificată în anumite circumstanţe. Însă art. 2 nu le acordă libertate de acţiune. Acţiunile nereglementate şi arbitrare ale agenţilor statului sunt incompatibile cu respectarea efectivă a drepturilor omului. Ceea ce înseamnă că, pe lângă faptul că sunt autorizate în temeiul legislaţiei naţionale, operaţiunile poliţiei trebuie să fie suficient reglementate de aceasta, în cadrul unui sistem de garanţii corespunzătoare şi eficiente împotriva arbitrarului şi a abuzului de forţă.

74. În plus, legislaţia naţională privind operaţiunile poliţiei trebuie să asigure un sistem de garanţii corespunzătoare şi eficiente împotriva arbitrarului şi a abuzului de forţă şi chiar împotriva accidentelor care pot fi evitate. În special, agenţii responsabili de aplicarea legii trebuie să fie instruiţi pentru a evalua dacă există sau nu o necesitate absolută de a utiliza arme de foc, nu numai pe baza textului reglementărilor relevante, ci şi ţinând seama în mod corespunzător de preeminenţa respectării vieţii oamenilor ca valoare fundamentală.

75. Pentru a stabili dacă forţa folosită este compatibilă cu art. 2, poate fi aşadar relevant aspectul dacă o operaţiune de aplicare a legii a fost planificată şi pusă în executare pentru a reduce la nivelul minim posibil recurgerea la forţă letală sau pierderea accidentală de vieţi omeneşti.

Hotărârea Curții: 

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăşte că a fost încălcat art. 2 din Convenţie sub aspect material;

3. hotărăşte că a fost încălcat art. 2 din Convenţie sub aspect procedural;

4. hotărăşte:

(a) că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:

(i) 65.000 EUR (şaizeci şi cinci mii de euro) reclamantei, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(ii) 8.630 EUR (opt mii şase sute treizeci de euro), pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamantă cu titlu de impozit, sumă care trebuie plătită în contul bancar indicat de reprezentanta reclamantei;

(b) că, de la expirarea termenului de trei luni menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale;

5. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.