Hotărârea CEDO din 24 martie 2015 în Cauza V. împotriva României (Cererea nr. 47.615/11)
Redacția ProLege - noiembrie 2, 2020Hotărârea CEDO din 24 martie 2015 în Cauza V. împotriva României
Dreptul intern relevant Art. 114-116 din vechiul Cod de procedură penală „Art. 114 (1) În caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauza nu se cunoaște ori este suspectă, sau când este necesară o examinare corporală asupra învinuitului ori persoanei vătămate pentru a constata pe corpul acestora existența urmelor infracțiunii, organul de urmărire penală dispune efectuarea unei constatări medico-legale şi cere organului medico-legal, căruia îi revine competenţa potrivit legii, să efectueze această constatare. (2) Exhumarea în vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu incuviintarea procurorului. Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala Art. 115 (1) Operaţiile şi concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza într-un raport. (2) Organul de urmărire penala sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea oricareia dintre părţi, dacă apreciaza ca raportul tehnico-ştiinţific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize. (3) Când refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanţa de judecată, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia măsuri în vederea completarii sau refacerii lui. Art. 116 Când pentru lamurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, în vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunoştinţele unui expert, organul de urmărire penala ori instanţa de judecată dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize”. |
În M. Of. nr. 1121 din 23 noiembrie 2020 s-a publicat Hotărârea CEDO din 24 martie 2015 în Cauza V. împotriva României.
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri:
„I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 3 din Convenţie
(…)
B. Cu privire la fond
43. Curtea subliniază că cererea se referă, pe de o parte, la tratamentele suferite de reclamant la 27 iunie 2009 şi, pe de altă parte, la caracterul necorespunzător, în opinia reclamantului, al anchetei desfăşurate de autorităţi în privinţa tratamentelor respective. Curtea va examina separat aceste două capete de cerere, din perspectiva ambelor aspecte – material şi procedural – ale art. 3 din Convenţie.
1. Cu privire la acuzaţia de rele tratamente
(…)
b) Motivarea Curţii
47. Curtea reaminteşte că, atunci când o persoană se află în întregime sub controlul poliţiei, orice vătămare suferită în timpul acestei perioade dă naştere unor puternice prezumţii de fapt [a se vedea Salman împotriva Turciei (MC), nr. 21.986/93, pct. 100, CEDO 2000-VII]. Guvernului îi revine aşadar obligaţia de a furniza o explicaţie plauzibilă asupra originii acestor vătămări şi de a aduce probe care să pună la îndoială acuzaţiile victimei, în special dacă acestea sunt susţinute de către dovezi medicale [a se vedea, printre altele, Selmouni împotriva Franţei (MC), nr. 25.803/94, pct. 87, CEDO 1999-V, şi Bursuc împotriva României, nr. 42.066/98, pct. 80, 12 octombrie 2004].
48. Având în vedere obligaţia autorităţilor de a oferi explicaţii despre persoanele aflate sub controlul lor, Curtea reaminteşte, de asemenea, că achitarea poliţiştilor în procesul penal nu exonerează statul pârât de răspunderea sa în temeiul Convenţiei (Berktay împotriva Turciei, nr. 22.493/93, pct. 168, 1 martie 2001).
49. În speţă, Curtea observă că reclamantul a fost supus unor acte de violenţă la 27 iunie 2009, după care a fost dus la spital imediat, cu o ambulanţă chemată de poliţie. Rapoartele medicale au confirmat că persoana în cauză prezenta vătămări, în special un traumatism cranio-facial rezultat în urma unei agresiuni, cu leziuni deschise care au necesitat mai multe fire de sutură, şi leziuni, inclusiv o fractură, la ambele mâini, la şase degete în total.
50. Deşi Guvernul recunoaşte că reclamantul nu a fost examinat de un medic legist, în ciuda solicitării sale în sensul respectiv, acesta susţine că leziunile în cauză au fost cauzate prin automutilare, fapt care ar fi fost stabilit în Hotărârea Tribunalului Cluj din 9 iunie 2011.
51. Curtea constată că nu a fost prezentat, nici în faţa autorităţilor interne, nici în faţa Curţii, niciun certificat medical care să ateste faptul că vătămările grave prezentate de reclamant ar fi fost cauzate exclusiv prin automutilare. În schimb, constată că rapoartele medicale care au fost prezentate în cursul anchetei interne şi care i-au fost supuse spre examinare nu au emis nicio ipoteză privind automutilarea.
52. Chiar presupunând că o astfel de ipoteză s-ar putea baza pe mărturia reclamantului, care a recunoscut că s-a lovit de două ori, Curtea observă că autorităţile statului pârât nu au reuşit să explice cum a putut reclamantul să-şi provoace leziuni de o asemenea natură şi gravitate – în special plăgi deschise la nivelul capului şi zdrobirea ambelor mâini – în prezenţa poliţistului care îl imobilizase cu ajutorul cătuşelor, apoi în prezenţa personalului medical al ambulanţei care fusese chemată de poliţist pentru a-l duce pe reclamant la spital (Bursuc, citată anterior, pct. 86).
53. Pe de altă parte, Curtea constată că declaraţiile privind autovătămarea, făcute de agentul de poliţie acuzat şi de singurul martor audiat de Parchet – şi anume angajatul barului care chemase poliţia -, au fost deosebit de sumare şi că celelalte persoane prezente la faţa locului, care ar fi putut să confirme sau să infirme declaraţiile celor dintâi, nu au fost audiate în cursul anchetei.
54. Prin urmare, în lipsa unei explicaţii plauzibile din partea Guvernului, Curtea consideră că, în speţă, este fapt stabilit că leziunile ale căror urme au fost constatate asupra persoanei reclamantului au fost cauzate de un tratament pentru care statul pârât este răspunzător.
55. Având în vedere considerentele anterioare, Curtea concluzionează că a fost încălcat art. 3 din Convenţie sub aspect material.
2. Cu privire la acuzaţia referitoare la caracterul necorespunzător al anchetei
(…)
b) Motivarea Curţii
58. Curtea reaminteşte că, atunci când un individ afirmă în mod credibil că a suferit, din partea poliţiei sau a altor servicii similare ale statului, tratamente contrare art. 3 din Convenţie, această dispoziţie, coroborată cu obligaţia generală impusă statului de art. 1, de a recunoaşte oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa drepturile şi libertăţile definite în Convenţie, impune, implicit, efectuarea unei anchete oficiale efective. Această anchetă, după exemplul celei impuse de art. 2, trebuie să poată conduce la identificarea şi pedepsirea persoanelor răspunzătoare. În caz contrar, în ciuda importanţei sale fundamentale, interdicţia legală generală a tratamentelor inumane sau degradante ar fi ineficientă în practică şi ar fi posibil ca, în anumite cazuri, agenţi ai statului să încalce, beneficiind de o cvasiimunitate, drepturile celor supuşi controlului lor [Labita împotriva Italiei (MC), nr. 26.772/95, pct. 131, CEDO 2000-IV, şi Mocanu şi alţii împotriva României (MC), nr. 10.865/09, 45.886/07 şi 32.431/08, pct. 315-319, 17 septembrie 2014].
59. Ancheta efectuată trebuie aşadar să fie efectivă, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie împiedicată în mod nejustificat prin actele sau omisiunile autorităţilor statului pârât. Aceasta trebuie să poată conduce la identificarea şi pedepsirea persoanelor răspunzătoare. Bineînţeles, nu este vorba despre o obligaţie de rezultat, ci despre o obligaţie de mijloace. De altfel, Curtea subliniază încă o dată că acuzaţiile privind rele tratamente suferite pe durata arestării preventive sunt extrem de dificil de probat de către victimă, dacă aceasta este izolată de lumea exterioară şi privată de posibilitatea de a intra în contact cu medici, avocaţi, rude sau prieteni, care ar putea să o ajute şi să adune probele necesare (a se vedea, mutatis mutandis, Aksoy împotriva Turciei, 18 decembrie 1996, pct. 97, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-VI).
60. În plus, autorităţile trebuie să fi luat măsurile rezonabile de care dispuneau pentru a obţine probele privind faptele în cauză, inclusiv, printre altele, declaraţia detaliată a victimei prezumate cu privire la obiectul acestor acuzaţii, depoziţii ale martorilor oculari, expertize şi, după caz, certificate medicale complementare de natură să ofere un raport complet şi precis privind vătămările şi o analiză obiectivă a constatărilor medicale, în special a cauzei vătămărilor. Orice deficienţă în cadrul anchetei, care îi diminuează capacitatea de a stabili cauza leziunilor sau de a identifica persoanele responsabile, riscă să nu se conformeze acestei cerinţe (Bati şi alţii împotriva Turciei, nr. 33.097/96 şi 57.834/00, pct. 134, CEDO 2004-IV).
61. În prezenta cauză, Curtea constată că a avut totuşi loc o anchetă. Rămâne de apreciat diligenţa cu care aceasta a fost efectuată şi caracterul său efectiv.
62. Curtea constată că, după ce a depus la dosar rapoarte medicale care atestă vătămările suferite de reclamant la 27 iunie 2009 şi după ce a audiat agentul de poliţie acuzat şi un singur martor, şi anume angajatul barului care a chemat poliţia pe motiv că reclamantul insultase chelneriţele, printr-o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, Parchetul a constatat că nu sunt întrunite condiţiile pentru răspunderea penală a agentului de poliţie. Parchetul nu a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, în ciuda gravităţii leziunilor şi în ciuda cererii exprese formulate de reclamant în această privinţă, atunci când acesta era privat de libertate. Or, această expertiză ar fi putut permite stabilirea obiectivă a cauzei leziunilor. Curtea observă că nu a fost furnizată nicio explicaţie pertinentă pentru a justifica această omisiune, pe care o consideră gravă. În plus, subliniază că, în schimb, a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, la 6 zile de la incidentul din 27 iunie 2009 (supra, pct. 31).
63. De asemenea, în cadrul anchetei privind refuzul de a-l duce pe reclamant să fie consultat de un medic legist, autorităţile nu au respectat dispoziţiile Tribunalului Cluj din Decizia din 9 aprilie 2013 (supra, pct. 30) şi nu au verificat compatibilitatea acestui refuz cu cerinţele art. 3 din Convenţie.
64. În plus, în cursul anchetei privind purtarea abuzivă desfăşurată împotriva agentului de poliţie S., Parchetul nu i-a audiat nici pe reclamant în persoană, nici pe celelalte persoane prezente la momentul incidentului, care au fost menţionate în procesul-verbal de constatare a incidentului din 27 iunie 2009. Parchetul a audiat un singur martor în speţă, şi anume unul dintre angajaţii barului, care chemase poliţia, şi nu i-a interogat niciodată pe membrii personalului medical al ambulanţei, chemaţi să îi acorde primul ajutor reclamantului, deşi agentul de poliţie acuzat a menţionat în declaraţia sa că reclamantul a continuat să se automutileze în prezenţa acestora (supra, pct. 24). În plus, aceste deficienţe nu au fost remediate ulterior, în cadrul procedurii în faţa Tribunalului Cluj.
65. Curtea acordă o importanţă deosebită faptului că nici parchetul, nici tribunalul nu au examinat, în rezoluţia de neîncepere a urmării penale şi, respectiv, în hotărârea judecătorească pronunţată ulterior, rapoartele medicale întocmite în cauză, care făceau referire la leziunile relativ grave prezente pe corpul reclamantului (supra, pct. 13-15). Nici agentul de poliţie acuzat, nici singurul martor audiat, care a avansat ipoteza automutilării, pentru a explica leziunile cranio-faciale, nu au precizat cum a acţionat reclamantul în mod concret pentru a-şi zdrobi singur patru degete de la mâna dreaptă şi două degete de la mâna stângă, în timp ce era încătuşat. Această ipoteză nu a fost validată de nicio expertiză sau de vreo altă mărturie din partea personalului barului, a personalului medical al ambulanţei sau a sătenilor prezenţi în bar la momentul incidentului, care nu au fost audiaţi în cursul acestei anchete.
66. Ţinând seama de cele de mai sus, Curtea consideră că autorităţile nu au efectuat o anchetă aprofundată şi efectivă privind acuzaţia credibilă a reclamantului, potrivit căreia un agent de poliţie l-a supus la rele tratamente.
II. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie în ceea ce priveşte caracterul echitabil general al procedurilor
67. În consecinţă, constată încălcarea art. 3 din Convenţie sub aspect procedural.
III. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
68. Potrivit art. 41 din Convenţie,
„În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciu
69. Reclamantul solicită 65.000 euro (EUR) pentru prejudiciile material şi moral pe care susţine că le-a suferit ca urmare a tratamentelor contrare art. 3 din Convenţie, la care a fost supus. Acesta şi-a detaliat cererea după cum urmează: 30.000 EUR pentru prejudiciul moral rezultat în urma traumatismelor suferite şi 35.000 EUR pentru prejudiciul material, sumă care, în opinia sa, va fi necesară pentru a acoperi cheltuielile pe care intenţionează să le suporte pentru tratarea sechelelor traumatismelor în cauză.
70. Reclamantul solicită, de asemenea, 110.000 EUR (2.000 EUR pe lună pentru cincizeci şi cinci de luni) pentru repararea prejudiciului care i-ar fi fost cauzat de arestarea şi condamnarea sa pentru ultraj împotriva agentului de poliţie pe care l-a acuzat de săvârşirea de acte de violenţă împotriva sa. În cele din urmă, acesta solicită o compensaţie lunară de 2.000 EUR, care să i se plătească după liberare.
71. Guvernul precizează că sumele solicitate de reclamant cu titlu de prejudiciu material nu au fost încă efectuate de acesta.
72. În plus, consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea denunţată şi prejudiciul moral pe care reclamantul pretinde că l-a suferit ca urmare a arestării sale şi a condamnării sale penale pentru ultraj.
73. Constatând că persoana în cauză nu şi-a justificat cererea privind prejudiciul material, Curtea respinge această cerere. În schimb, pronunţându-se în echitate, Curtea consideră că reclamantului trebuie să i se acorde suma de 12.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.
B. Cheltuieli de judecată
74. Reclamantul nu a formulat nicio cerere cu acest titlu. Curtea consideră aşadar că nu este necesar să se pronunţe în această privinţă.
C. Dobânzi moratorii
75. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.