Hotărârea CEDO din 2 noiembrie 2021 în cauza T. împotriva României (Cererea nr. 35.366/15)
Redacția ProLege - mai 8, 2022Hotărârea CEDO din 2 noiembrie 2021 în cauza T. împotriva României (Cererea nr. 35.366/15)
Cadrul juridic relevant
Dreptul (intern), practica internă şi elementele de drept comparat referitoare la semnarea hotărârilor judecătoreşti definitive au fost prezentate în Hotărârea Iancu împotriva României (nr. 62.915/17, pct. 15-27, 23 februarie 2021).
– Codul de procedură penală;
– Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;
– Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În M. Of. nr. 457 din 6 mai 2022 s-a publicat Hotărârea CEDO din 2 noiembrie 2021 în cauza T. împotriva României.
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.
„(…) I. Cu privire la pretinsele încălcări ale art. 6 § 1 şi 3 din Convenţie
38. Reclamantul se plânge de imposibilitatea de a obţine audierea, în cursul procesului, a martorului acuzării Y.T. şi de nesemnarea motivării unei decizii definitive de către unul dintre cei trei judecători din compunerea completului de judecată care pronunţase decizia în cauză. (…)
1. Cu privire la admisibilitate
39. Constatând că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat şi că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate prevăzut la art. 35 din Convenţie, Curtea îl declară admisibil.
2. Cu privire la fond
a) Argumentele părţilor
40. Reclamantul consideră că imposibilitatea de a obţine audierea martorului Y.T., a cărui declaraţie a fost decisivă pentru condamnarea sa penală, a adus atingere dreptului său la un proces echitabil. Acesta subliniază că Înalta Curte nu a cercetat motivele pentru care Y.T. a fost privat de libertate de către autorităţile libaneze sau natura declaraţiei sale în faţa lor. Adaugă că nu exista niciun motiv serios pentru care Y.T. nu putea fi audiat fie personal, fie pe altă cale.
(…)
b) Motivarea Curţii
42. Curtea face trimitere la principiile aplicabile pe baza cărora se apreciază compatibilitatea cu art. 6 din Convenţie a unui proces în cadrul căruia o mărturie a fost admisă ca probă, deşi inculpatul nu a avut posibilitatea de a interoga martorul în cauză sau de a obţine audierea acestuia, stabilite în hotărârea în Cauza Al-Khawaja şi Tahery împotriva Regatului Unit [(MC), nr. 26.766/05 şi 22.228/06, pct. 118-147, CEDO 2011] şi clarificate în Cauza Schatschaschwili împotriva Germaniei [(MC), nr. 9.154/10, pct. 110-131, CEDO 2015].
43. Revenind la faptele prezentei speţe, Curtea subliniază că respectiva comisie rogatorie din 18 octombrie 2007 pentru audierea lui Y.T. a fost înfiinţată în cadrul unui proces penal, fără ca reclamantul să fi fost informat cu privire la aceasta. Ulterior, în cursul procedurii judiciare, Y.T. nu a mai fost audiat nici în faţa curţii de apel, nici în faţa Înaltei Curţi. Prin urmare, în nicio etapă a procedurii reclamantul nu a fost în măsură să adreseze întrebări acestui martor.
(i) Clarificarea aspectului dacă neprezentarea martorului Y.T. la proces a fost justificată de motive întemeiate
44. Curtea constată mai întâi că cererile reclamantului de a obţine audierea lui Y.T. nu au fost respinse din motive precum decesul sau teama, absenţa din motive de sănătate sau din cauza faptului că martorul nu a putut fi găsit (Schatschaschwili, citată anterior, pct. 119-121, cu trimiterile citate) şi nici din motive legate de particularităţile procesului penal (a se vedea, de exemplu, S.N. împotriva Suediei, nr. 34.209/96, pct. 47, CEDO 2002V). În speţă, Înalta Curte a respins cererea reclamantului de a obţine audierea lui Y.T., precizând că o nouă audiere a acestuia nu constituia un element de probă necesar, întrucât fuseseră deja instrumentate alte probe (supra, pct. 24), şi, ulterior, a hotărât că audierea prin comisie rogatorie în cauză era valabilă (supra, pct. 26). Prin urmare, prezenta cauză nu priveşte o procedură în care martorul Y.T. nu a fost în măsură să se prezinte pentru a fi audiat.
45. Curtea consideră că, în speţă, este important faptul că parchetul şi-a întemeiat acuzaţiile împotriva reclamantului pe declaraţia lui Y.T. (supra, pct. 18-20) şi că Înalta Curte s-a bazat pe declaraţia acestuia pentru a-l condamna pe reclamant (supra, pct. 27). Or, într-o situaţie în care acuzarea se bazează pe o astfel de declaraţie a unui martor şi în care instanţa poate utiliza această declaraţie pentru a-şi susţine verdictul de vinovăţie, interesul apărării de a putea obţine audierea martorului în cauză în prezenţa sa trebuie să fie prezumat şi, ca atare, constituie un motiv suficient pentru a admite cererea apărării de citare a martorului respectiv (Keskin împotriva Ţărilor de Jos, nr. 2.205/16, pct. 45 şi 56, 19 ianuarie 2021).
(…)
47. În consecinţă, faptele din prezenta cauză par să indice lipsa unor «motive întemeiate» care să justifice neprezentarea lui Y.T. la şedinţa de judecată. Cu toate acestea, deşi lipsa unui «motiv întemeiat» constituie un element important în ceea ce priveşte aprecierea caracterului echitabil în ansamblu al unui proces, în lumina celorlalte considerente relevante, această lipsă nu indică, în sine, în mod concludent faptul că procesul penal a fost inechitabil (Schatschaschwili, citată anterior, pct. 113, şi Seton împotriva Regatului Unit, nr. 55.287/10, pct. 62, 31 martie 2016).
(ii) Clarificarea aspectului dacă declaraţia martorului absent a constituit temeiul unic sau decisiv pentru condamnarea reclamantului sau dacă aceasta a avut o anumită importanţă
48. Curtea observă că, în motivele de apel, parchetul a precizat că declaraţia lui Y.T. constituia un element de probă «fundamental» (supra, pct. 20). În plus, curtea de apel, care a înlăturat această probă din dosar, o calificase ea însăşi drept «importantă» (supra, pct. 16). Curtea observă, de asemenea, că declaraţia lui Y.T. a fost elementul folosit de Înalta Curte în raţionamentul său pentru stabilirea faptelor şi constituia singura probă care îl incrimina direct pe reclamant (supra, pct. 27). Nicio dovadă ştiinţifică şi nicio altă declaraţie a unui martor nu a indicat în mod expres că reclamantul îl ajutase pe O.H. să părăsească ţara. Prin urmare, Curtea consideră că declaraţia lui Y.T. constituia o probă decisivă pentru condamnarea reclamantului şi că respingerea acesteia ca probă a cauzat dificultăţi apărării.
(iii) Clarificarea aspectului existenţei unor elemente compensatorii suficiente pentru a contrabalansa dificultăţile cauzate apărării
(…)
50. În primul rând, Curtea evidenţiază contextul foarte special al cauzei, în care declaraţia lui Y.T., care îl incrimina pe reclamant, a fost dată prin comisie rogatorie atunci când Y.T. era privat de libertate şi fără ca acesta să fie asistat de un avocat (supra, pct. 6). Ulterior, în cursul procedurii iniţiate de reclamant împotriva lui Y.T., acesta din urmă a afirmat că a dat o declaraţie mincinoasă împotriva reclamantului pentru a obţine punerea sa în libertate (supra, pct. 10). Având în vedere această consecinţă a declaraţiilor lui Y.T. şi contextele foarte diferite în care au fost făcute, Înalta Curte ar fi trebuit să abordeze cu prudenţă declaraţia lui Y.T., cu atât mai mult cu cât constituia o probă incriminatoare importantă (a se vedea, mutatis mutandis, Fikret Karahan, citată anterior, pct. 53).
51. În această privinţă, Curtea reaminteşte că utilizarea declaraţiilor date de martori în schimbul imunităţii sau al altor beneficii poate să pună sub semnul întrebării caracterul echitabil al procesului împotriva inculpatului şi poate ridica probleme delicate, în măsura în care, prin însăşi natura lor, astfel de declaraţii fac obiectul unei manipulări şi pot fi date exclusiv în vederea obţinerii avantajelor oferite în schimb sau cu titlu de răzbunare personală. Aşadar, nu trebuie să fie subestimat riscul ca o persoană să poată fi acuzată şi judecată pe baza unor afirmaţii neverificate, care nu sunt în mod necesar dezinteresate (a se vedea, mutatis mutandis, Adamčo împotriva Slovaciei, nr. 45.084/14, pct. 59, 12 noiembrie 2019, şi Fikret Karahan, citată anterior, pct. 51).
52. În continuare, în ceea ce priveşte alţi factori compensatorii (supra, pct. 25 şi 27), Curtea observă că declaraţia martorului Y.T. a fost enumerată împreună cu celelalte probe ale acuzării, iar Decizia din 7 octombrie 2014 nu conţine elemente care să indice faptul că Înalta Curte a considerat că valoarea probatorie a declaraţiei neverificate a martorului absent avea o importanţă minoră. În plus, în prezenta cauză nu exista niciun element de probă similar celor descrise în Hotărârea Schatschaschwili (citată anterior, pct. 127-130), care să permită coroborarea declaraţiei neverificate, şi nicio altă probă care ar fi putut să ofere garanţii similare (supra, pct. 28).
53. În cele din urmă, Curtea observă că, în cursul procesului, reclamantul a avut posibilitatea de a prezenta propria versiune a faptelor şi să nege acuzaţiile aduse împotriva sa (supra, pct. 22). De asemenea, acesta a avut posibilitatea de a pune sub semnul întrebării credibilitatea martorului absent, prin depunerea la dosar a unei copii a probelor din dosar care au condus la condamnarea lui Y.T. în Liban şi a unei copii a declaraţiei date de acesta în faţa notarului (supra, pct. 14 şi 22). Curtea observă că Înalta Curte a analizat declaraţia lui Y.T. în contextul procesului penal declanşat împotriva acestuia din urmă în Liban (supra, pct. 26) şi a furnizat, de asemenea, o analiză comparativă a declaraţiilor date de Y.T. în comisie rogatorie şi a celei făcute în faţa notarului şi a explicat motivele pentru care, în opinia sa, prima declaraţie relata adevărul (supra, pct. 27).
(…)
(iv) Concluzie
55. Având în vedere toate considerentele anterioare, Curtea apreciază că faptul că reclamantul nu a avut posibilitatea, în niciun stadiu al procedurii, de a-l interoga pe Y.T. sau de a obţine audierea acestuia a condus la un proces inechitabil în ansamblul său. Prin urmare, a fost încălcat art. 6 § 1 şi 3 lit. d) din Convenţie.
56. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie din cauza lipsei semnăturii unuia dintre membrii completului de judecată
57. La 31 iulie 2017, reclamantul s-a plâns că judecătorul M.I., care a făcut parte din completul de judecată care a pronunţat Decizia din 7 octombrie 2014, nu a participat la redactarea deciziei şi nici nu a semnat-o ea însăşi, ceea ce a adus atingere dreptului său la un proces echitabil.
Cu privire la admisibilitate (…)
b) Motivarea Curţii
59. Curtea reaminteşte că a examinat deja şi a respins o excepţie similară privind neepuizarea căilor de atac interne, referitoare la capete de cerere similare celor invocate de reclamant în prezenta cauză (Iancu împotriva României, nr. 62.915/17, pct. 29-35, 23 februarie 2021). Cu toate acestea, chiar presupunând că reclamantul ar fi sesizat Curtea cu capătul său de cerere în termenul de şase luni prevăzut la art. 35 din Convenţie, Curtea consideră că acest capăt de cerere este inadmisibil, din motivele expuse în continuare.
60. În Hotărârea Iancu (citată anterior, pct. 46-60), după analizarea celor trei etape ale procesului decizional (pronunţarea, redactarea şi semnarea deciziei), Curtea a hotărât că intervenţia judecătorului care a semnat decizia, în conformitate cu art. 406 din Codul de procedură penală, în locul unui judecător care s-a pensionat imediat după pronunţarea deciziei, nu a avut nicio consecinţă concretă asupra rezultatului cauzei şi nu a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenţie.
61. În speţă, Curtea observă că, în mod similar Cauzei Iancu, citată anterior (pct. 47), judecătorii care au pronunţat decizia în litigiu nu fuseseră înlocuiţi înainte de deliberări şi de pronunţarea hotărârii în cauză, precum şi că redactarea acestei decizii a fost delegată, în conformitate cu legislaţia naţională, unui magistrat-asistent care a participat la procedură (Iancu, citată anterior, pct. 48). De asemenea, judecătorul M.I. se afla în imposibilitatea de a semna decizia în litigiu şi niciun alt judecător nu a reluat examinarea cauzei în locul său, astfel încât nu a existat nicio modificare în compunerea completului de judecată, cu excepţia semnării deciziei respective de către un alt judecător, în locul judecătorului care se pensionase. Chiar presupunând că principiul nemijlocirii s-ar aplica în speţă, Curtea constată că reclamantul nu a prezentat niciun fapt sau argument de natură să o convingă să ajungă, în prezenta cauză, la o concluzie diferită de cea la care a ajuns în Cauza Iancu.
62. Prin urmare, Curtea consideră că acest capăt de cerere este în mod vădit nefondat şi trebuie să fie respins în temeiul art. 35 § 3 şi 4 din Convenţie.
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie (…)
65. Curtea constată că nu trebuie să fie acordată nicio sumă cu acest titlu.
Hotărârea Curții:
1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capătul de cerere formulat în temeiul art. 6 § 1 şi 3 lit. d) din Convenţie, cu privire la imposibilitatea de a obţine audierea unui martor al acuzării, şi inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere;
2. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 § 1 şi 3 lit. d) din Convenţie”.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.