Gânduri despre democrație și forma de guvernământ

3. Repere conclusive

Statul de drept se află într-o criză fără precedent, de la Sevastopol, până la Caracas sau Santiago de Chile și de la Bangkok până la București, iar instituțiile esențiale ale statelor au fost fragilizate adeseori prin atacuri venite din cele mai neașteptate direcții. O criză fără precedent s-a instaurat chiar și la nivelul unor instituții internaționale atât de respectate în trecut. Iar criza de COVID-19 a accentuat atare manifestări, iar speranțele unei reveniri substanțiale par tot mai îndepărtate.

Constituția din anul 1991 a făcut proba calităților sale incontestabile, dar și a unor neajunsuri care s-au manifestat în practica instituțiilor noastre. Dar în cea mai mare măsură ineficiența unor instituții sau deturnarea lor de la finalitatea avută în vedere de Constituantă nu este atât vina acestora, ci cu deosebire a exceselor politice promovate de unii lideri politici. De aceea este firesc să se discute despre posibilitatea unei reforme constituționale, dar aceasta ar trebui promovată doar pentru ameliorarea unor reglementări cum sunt cele privind raportul dintre executiv și parlament sau dintre președinte și executiv.

În ceea ce ne privește, nu credem că ideea unei monarhii constituționale ar soluționa problemele fundamentale ale țării, după cum, în contextul actual, nici o republică parlamentară nu ar putea avea un destin mai fericit. Subliniem că sub acest din urmă aspect avem cu deosebire în vedere starea actuală a partidelor politice din țara noastră, care sunt preocupate mai mult de promovarea unor interese divergente, de grup și de respingerea unor inițiative generoase pentru simplul fapt că ele provin de la adversarii politici. Iar un atare mod de abordare este, cu evidență, unul păgubos. Nu în ultimul rând, credem că este greu de imaginat că poporul și-ar manifesta dorința de a renunța la „un drept dobândit”, acela de a alege președintele în mod direct.

Pentru aceste considerente, noi pledăm pentru menținerea actualului sistem semiprezidențial, al cărui statut poate fi ameliorat în consonanță deplină cu interesele naționale și acelea ale familiei europene de care aparținem. Sistemul nostru semiprezidențial este destul de echilibrat și a fost gândit de către Constituantă de așa manieră încât să nu încurajeze tendințele autocratice și nici să instaureze la Cotroceni un Președinte cu puteri foarte limitate. Este de observat că în sistemul nostru constituțional președintele are, totuși, unele puteri însemnate, fiind suficient să amintim aici că el este comandantul forțelor armate și Președintele Consiliului Suprem de Apărare (art. 92 din Constituție), el este îndreptățit să instituie starea de asediu sau starea de urgență (art. 93). Președintele este și unul din actori importanți ai politici externe a României.

Reducerea unora dintre atribuțiile președintelui ar trebui să fie luată în mod serios în discuție cu prilejul unei reforme constituționale. În primul rând, ne gândim că ar trebui să se renunțe la implicarea președintelui în numirea procurorilor de rang înalt din cadrul Parchetului General, o atare atribuție fiind necesar să fie concedată în exclusivitate Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum s-a procedat și în cazul desemnării procurorilor de la SIJ. Este adevărat că o atare abordare nu implică cu necesitate modificarea Constituției, dar o precizare în acest sens în art. 134 din legea fundamentală ar înlătura orice discuții ulterioare.

Din păcate, nici Parlamentul României nu a acționat în toate cazurile cu fermitatea necesară spre a apăra valorile noastre constituționale, nesancționând frecventele derapaje manifestate de unii actori politici importanți[28]. Iar explicația este simplă: avem un for legislativ greoi, slab și ineficient, astfel cum s-a și demonstrat din punct de vedere practic. Reformarea forului legislativ, inclusiv reducerea substanțială a numărului de senatori și deputați[29], ar trebui să constituie un obiectiv esențial al viitoarei reforme constituționale.

În încheierea acestor considerații, exprimăm părerea că o modificare constituțională poate deveni o realitate numai în condițiile unei majorități parlamentare substanțiale, iar o posibilă disoluție a actualei coaliții va îndepărta mult timp o atare perspectivă. Și experiența din alte țări a demonstrat o atare realitate, iar unul dintre cele mai recente exemple este cel spaniol[30].


[28] James Madison spunea că: „Excesul la care se poate preta puterea legislativă mi se pare a fi boala cea mai periculoasă la care este expusă guvernarea noastră” (citat după A. de Tocqueville, Despre democrație în America, p. 328). Aserțiunile marelui Președinte american acoperă doar o parte de adevăr, lucru firesc ținând seama de epoca în care a trăit și de grozăviile produse în secolele ce au urmat, în care au proliferat dictaturi greu de imaginat în urmă cu două secole. De altfel, Tocqueville și-a scris splendida lucrare în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

[29] O soluție benefică ar putea fi reprezentată de fixarea numărului minim și maxim de parlamentari de Legea fundamentală, după modelul Constituției portugheze.

[30] Spania a sărbătorit, în aceste zile (decembrie 2021), 43 de ani de la adoptarea Legii fundamentale, iar necesitatea unei reforme a acesteia a fost deja afirmată. Reforma este însă blocată datorită lipsei unui acord între cele două mari partide politice – Partidul Popular și Partidul Socialist – pentru reînnoirea Consiliului General al Puterii Judiciare, a cărui mandat a expirat în urmă cu mai bine de trei ani. În fapt, se urmărește modificarea Constituției pentru reducerea rolului politic al Parlamentului spaniol în desemnarea membrilor CGPJ. Discuția poartă asupra desemnării membrilor CGPJ fără nicio implicare politică, astfel cum solicită și autoritățile de la Bruxelles. Partidul Popular caută să amâne modificarea legislației în acest sens, în speranța că la alegerile viitoare va obține o majoritate semnificativă în forul legislativ. În Spania, proiectul de reformă constituțională trebuie aprobat de către o majoritate de 3/5 din fiecare din cele două camere ale Parlamentului.

Gânduri despre democrație și forma de guvernământ was last modified: February 23rd, 2022 by Ioan Leș

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Ioan Leș

Ioan Leș

Este doctor în drept din anul 1977 în domeniul dreptului procesual civil, cu o vastă experiență profesională în domeniul juridic, dar și politic și diplomatic, autor a peste 40 de tratate, cursuri şi monografii în domeniul ştiinţelor juridice și a peste 125 de articole şi comentarii de jurisprudenţă.
A mai scris: