Gânduri despre democrație și forma de guvernământ
Ioan Leș - decembrie 7, 20213. Repere conclusive
Statul de drept se află într-o criză fără precedent, de la Sevastopol, până la Caracas sau Santiago de Chile și de la Bangkok până la București, iar instituțiile esențiale ale statelor au fost fragilizate adeseori prin atacuri venite din cele mai neașteptate direcții. O criză fără precedent s-a instaurat chiar și la nivelul unor instituții internaționale atât de respectate în trecut. Iar criza de COVID-19 a accentuat atare manifestări, iar speranțele unei reveniri substanțiale par tot mai îndepărtate.
Constituția din anul 1991 a făcut proba calităților sale incontestabile, dar și a unor neajunsuri care s-au manifestat în practica instituțiilor noastre. Dar în cea mai mare măsură ineficiența unor instituții sau deturnarea lor de la finalitatea avută în vedere de Constituantă nu este atât vina acestora, ci cu deosebire a exceselor politice promovate de unii lideri politici. De aceea este firesc să se discute despre posibilitatea unei reforme constituționale, dar aceasta ar trebui promovată doar pentru ameliorarea unor reglementări cum sunt cele privind raportul dintre executiv și parlament sau dintre președinte și executiv.
În ceea ce ne privește, nu credem că ideea unei monarhii constituționale ar soluționa problemele fundamentale ale țării, după cum, în contextul actual, nici o republică parlamentară nu ar putea avea un destin mai fericit. Subliniem că sub acest din urmă aspect avem cu deosebire în vedere starea actuală a partidelor politice din țara noastră, care sunt preocupate mai mult de promovarea unor interese divergente, de grup și de respingerea unor inițiative generoase pentru simplul fapt că ele provin de la adversarii politici. Iar un atare mod de abordare este, cu evidență, unul păgubos. Nu în ultimul rând, credem că este greu de imaginat că poporul și-ar manifesta dorința de a renunța la „un drept dobândit”, acela de a alege președintele în mod direct.
Pentru aceste considerente, noi pledăm pentru menținerea actualului sistem semiprezidențial, al cărui statut poate fi ameliorat în consonanță deplină cu interesele naționale și acelea ale familiei europene de care aparținem. Sistemul nostru semiprezidențial este destul de echilibrat și a fost gândit de către Constituantă de așa manieră încât să nu încurajeze tendințele autocratice și nici să instaureze la Cotroceni un Președinte cu puteri foarte limitate. Este de observat că în sistemul nostru constituțional președintele are, totuși, unele puteri însemnate, fiind suficient să amintim aici că el este comandantul forțelor armate și Președintele Consiliului Suprem de Apărare (art. 92 din Constituție), el este îndreptățit să instituie starea de asediu sau starea de urgență (art. 93). Președintele este și unul din actori importanți ai politici externe a României.
Reducerea unora dintre atribuțiile președintelui ar trebui să fie luată în mod serios în discuție cu prilejul unei reforme constituționale. În primul rând, ne gândim că ar trebui să se renunțe la implicarea președintelui în numirea procurorilor de rang înalt din cadrul Parchetului General, o atare atribuție fiind necesar să fie concedată în exclusivitate Consiliului Superior al Magistraturii, astfel cum s-a procedat și în cazul desemnării procurorilor de la SIJ. Este adevărat că o atare abordare nu implică cu necesitate modificarea Constituției, dar o precizare în acest sens în art. 134 din legea fundamentală ar înlătura orice discuții ulterioare.
Din păcate, nici Parlamentul României nu a acționat în toate cazurile cu fermitatea necesară spre a apăra valorile noastre constituționale, nesancționând frecventele derapaje manifestate de unii actori politici importanți[28]. Iar explicația este simplă: avem un for legislativ greoi, slab și ineficient, astfel cum s-a și demonstrat din punct de vedere practic. Reformarea forului legislativ, inclusiv reducerea substanțială a numărului de senatori și deputați[29], ar trebui să constituie un obiectiv esențial al viitoarei reforme constituționale.
În încheierea acestor considerații, exprimăm părerea că o modificare constituțională poate deveni o realitate numai în condițiile unei majorități parlamentare substanțiale, iar o posibilă disoluție a actualei coaliții va îndepărta mult timp o atare perspectivă. Și experiența din alte țări a demonstrat o atare realitate, iar unul dintre cele mai recente exemple este cel spaniol[30].
[28] James Madison spunea că: „Excesul la care se poate preta puterea legislativă mi se pare a fi boala cea mai periculoasă la care este expusă guvernarea noastră” (citat după A. de Tocqueville, Despre democrație în America, p. 328). Aserțiunile marelui Președinte american acoperă doar o parte de adevăr, lucru firesc ținând seama de epoca în care a trăit și de grozăviile produse în secolele ce au urmat, în care au proliferat dictaturi greu de imaginat în urmă cu două secole. De altfel, Tocqueville și-a scris splendida lucrare în prima jumătate a secolului al XIX-lea.
[29] O soluție benefică ar putea fi reprezentată de fixarea numărului minim și maxim de parlamentari de Legea fundamentală, după modelul Constituției portugheze.
[30] Spania a sărbătorit, în aceste zile (decembrie 2021), 43 de ani de la adoptarea Legii fundamentale, iar necesitatea unei reforme a acesteia a fost deja afirmată. Reforma este însă blocată datorită lipsei unui acord între cele două mari partide politice – Partidul Popular și Partidul Socialist – pentru reînnoirea Consiliului General al Puterii Judiciare, a cărui mandat a expirat în urmă cu mai bine de trei ani. În fapt, se urmărește modificarea Constituției pentru reducerea rolului politic al Parlamentului spaniol în desemnarea membrilor CGPJ. Discuția poartă asupra desemnării membrilor CGPJ fără nicio implicare politică, astfel cum solicită și autoritățile de la Bruxelles. Partidul Popular caută să amâne modificarea legislației în acest sens, în speranța că la alegerile viitoare va obține o majoritate semnificativă în forul legislativ. În Spania, proiectul de reformă constituțională trebuie aprobat de către o majoritate de 3/5 din fiecare din cele două camere ale Parlamentului.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.