Familia între tradiţie şi revizuire
Ion Ifrim - decembrie 5, 2016FAMILY – BETWEEN TRADITION AND REVIEW
Author aims, on the one hand, family tradition capitalization relative to current regulations, on the other hand examines the provisions of art. 48 of the Constitution, namely family.
Keywords: Constitution of Romania, European Union law, family, tradition.
1. Trăim într-o perioadă în care oamenii se află într-o criză spirituală, morală şi juridică, chiar şi lucrurile cele mai importante fiind privite adeseori doar formal. După cum se ştie, unele ţări europene au legalizat fie căsătoriile între persoane de acelaşi sex[1] fie parteneriatele civile dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex, avem în vedere: Danemarca, Luxemburg, Olanda, Belgia, Spania etc. În prezent, în acest context, în practica instanţelor de judecată române s-a ridicat o interesantă problemă de aplicare a legii, în legătură cu un cuplu gay căsătoriţi în Belgia pentru recunoaşterea acestei căsătorii şi în România.
În aceste condiţii, ne întrebăm dacă legiuitorul este în măsură să răspundă noilor solicitări cu care este confruntată societatea noastră, mai întâi cu privire la recunoaşterea acestei căsătorii şi în România, pe urmă cu privire la revizuirea termenului familie din legea fundamentală, sau mai bine spus, înlocuirea cuvântului soţi cu sintagma „un bărbat şi o femeie”?
2. Să încercăm să răspundem la aceste întrebări pe baza reglementărilor naţionale şi europene în vigoare.
a) Referindu-ne la prima problemă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis să fie recunoscut fiecărui individ dreptul la liberă alegere a vieţii sale sexuale, în acord cu propria-i identitate[2], avându-se la bază toleranţa şi pluralismul social. În Titlul al II-lea din conţinutul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în art. 9 se prevede: „Dreptul la căsătorie şi dreptul la întemeierea unei familii”.
Se poate afirma, în acest context, pe de o parte că, atunci când Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu se aplică, drepturile fundamentale continuă să fie garantate la nivel naţional conform sistemelor constituţionale naţionale; pe de altă parte, toate statele membre ale Uniunii Europene şi-au asumat angajamente în temeiul Convenţiei (europene) pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, independent de obligaţiile care le revin în temeiul dreptului Uniunii Europene. Rezultă, aşadar că, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, doar completează, dar nu înlocuieşte sistemele constituţionale naţionale sau sistemul de protecţie a drepturilor fundamentale garantat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului[3].
Dimpotrivă, atunci când o reglementare naţională intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii sau când se pune în aplicare dreptul Uniunii Europene (de pildă, directivele[4]) statele membre trebuie să respecte drepturile şi principiile prevăzute de Carta drepturilor fundamentale şi chiar să promoveze aplicarea acestora. Cu atât mai mult cu cât Carta prevede în art. 51 alin. 1 astfel: „Dispoziţiile prezentei Carte se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile și principiile și promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuțiile pe care le au în acest sens și cu respectarea limitelor competențelor conferite Uniunii de tratate[5]”. Pe lângă aceasta, Constituţia României prevede în art. 20 alin. 2 că atât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene cât şi Convenţia europeană a drepturilor omului fac parte din dreptul intern şi au în principiu, prioritate faţă de aceasta. Desigur, aceasta este regula; ca orice regulă, ea comportă şi unele excepţii. Astfel, acelaşi text constituţional prevede şi excepţii de la principiul priorităţii instrumentelor internaţionale privind drepturilor omului şi anume: cazul în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile; când constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securităţii naţionale, siguranţei publice, bunei stări economice a ţării, apărării ordinii şi prevenirii infracţiunilor, protecţiei sănătăţii[6]. Aceeaşi lege prevede în art.26 alin.2 o altă excepţie de altfel, expressis verbis, că orice persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, adică ordinea publică sau bunele moravuri.
În acest context, se observă că între art. 20 alin. 2 din legea fundamentală şi art. 26 alin. 2 din aceeaşi lege există o incompatibilitate, unul, cel dintâi, prioritatea legislaţiei europene, de pildă, recunoaşterea în România a căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex încheiate în străinătate” faţă de aceasta; cel de-al doilea statuează, dimpotrivă, obligaţia de a respecta ordinea publică sau bunele moravuri. În acest caz, ne întrebăm cum s-ar putea evita această inadvertenţă (neconcordanţă)? Rezolvarea problemei de drept sus – menţionată face, numai în aparenţă, necesară analiza textului art. 20 alin. 2 şi a textului art. 26 alin. 2.
În mod evident, art. 26 alin. 2 este o derogare prevăzută explicit şi cu claritate în legea fundamentală. Din acest motiv juridic, instanţele de judecată ar putea refuza recunoaşterea şi în România a căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex încheiate în străinătate.
Există emisă şi o altă abordare potrivit căreia această soluţie ar putea fi recunoscută şi în România (argumentul adus este totodată, de ordin constituţional, art. 20 alin. 2). Avem rezerve faţă de o asemenea soluţie.
Întrucât tot Constituţia României, prevede dispoziţii care se abat de la regulă, aşa cum am subliniat, credem că ne aflăm, aşadar în prezenţa unei dispoziţii derogatorii de la regula constituţională instituită în art. 20 alin. 2. Această opinie este în concordanţă şi cu unele soluţii din practica judiciară europeană. Astfel, abordând această problemă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în sensul soluţionării acesteia la nivel intern al statelor, în raport de intereselor generale ale societăţii[7].
În plus, examinând o serie de cauze concrete, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit că, ocrotind dreptul oricărei persoane la căsătorie, Convenţia asupra dreptului omului în art. 12 şi art. 9 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, a avut în vedere căsătoria tradiţională[8] între două persoane de sex biologic diferit, statele fiind obligate să protejeze această formă de căsătorie ca fundament al familiei. În acest sens, pentru a înţelege mai bine conceptul de căsătorie a se vedea şi cum a apărut prima familie[9]. Astfel, amintim că Dumnezeu Însuşi în Rai a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur, ci să-i facem ajutor potrivit pentru el (vezi, Biblia, Facerea: 2, 18)”. „Dumnezeu a luat una din coastele lui … iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam (vezi, Biblia, Facerea: 18, 22)”. În continuare, în Biblie, se arată că nunta legiuită se cuprinde în următoarele cuvinte: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup”. (vezi, Biblia, Facerea: 2,24). Apoi, se ştie că termenul de căsătorie este compus din casa, -ae (bordei, colibă) şi torus,-i (pat conjugal). Prin urmare, susţinem, că aceasta are ca finalitate procreatio atque educatio prolis adică procrearea şi educarea copiilor (funcţia de perpetuare a speciei umane), ca şi binele soţilor (ad bonum coniugum).
Mai precizăm faptul că Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat că este de atributul legislaţiilor naţionale de a reglementa modul de exercitare a dreptului unei persoane de a se căsători şi de a aplica criteriile biologice pentru determinarea sexului unei persoane care doreşte să se căsătorească.
De asemenea, ar fi de observat că în practica Curţii Europene s-a decis că statele membre ale Convenţiei, n-ar putea fi obligate să-şi modifice legislaţia naţională dacă înţeleg să dea prioritate criteriilor biologice de stabilire a sexului unei persoane pentru realizarea căsătoriei, conform reglementărilor interne. Este adevărat că unele din soluţiile din practica judiciară europeană, se referă la dispoziţiile legale în vigoare la data pronunţării soluţiei (dispoziţii din care unele au fost abrogate ori au suferit modificări) ceea ce ar părea că le face inutile. În realitate aceste soluţii prezintă în continuare interes prin logica argumentaţiei care stă la baza lor ca şi prin modul în care instanţele au descifrat semnificaţiile textelor în discuţie.
Prin urmare, aşa cum am arătat, s-ar putea susţine că statele membre au sarcina de a decide asupra efectelor recunoaşterii căsătoriei în raport cu dispoziţiile fundamentale ale sistemelor naţionale[10]. Putem afirma că refuzul autorităţilor române de nerecunoaştere a efectelor căsătoriei între persoane de acelaşi sex, încheiată în străinătate, nu constituie o violare a art. 9 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Omului a Uniunii Europene.
Concluzia pe care o desprindem ar fi aceea că, recunoaşterea căsătoriei între persoane de acelaşi sex încheiată în străinătate ridică încă probleme complexe de natură juridică, morală şi socială, care nu fac încă obiectul unei abordări comune de către toate statele membre ale Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului.
b) Cea de-a doua problemă se referă la înţelesul dispoziţiilor cuprinse în art. 48 alin. 1 din Constituţia României[11]. Potrivit acestui text, familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Sub acest aspect, se poate observa că în textul citat, găsim termenul soţi, dar în acest text, termenul ar fi echivoc, după modul de formulare, după unii autori, prin care căsătoria se realizează. În continuare, amintim că, în art. 48 alin. 2 din legea fundamentală se prevăd şi condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege.
Sub acest aspect, remarcăm că textul legii fundamentale este detaliat şi prin art. 258 şi art. 259 din Codul civil român. Potrivit acestor texte, constatăm că la baza familiei se află căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, care se bucură de o deplină egalitate şi au dreptul şi îndatorirea de a-şi creşte copiii şi de a-i educa în interesul întregii familii. Totodată, ar fi de observat că la o atare concluzie a ajuns şi doctrina juridică. De pildă, analizând acest aspect, unii autori, disting între sensul larg atotcuprinzător al conceptului de convieţuire socială care ar cuprinde, în fond mai toate relaţiile care se stabilesc între oameni în societate, relaţii pe care profesorul Vintilă Dongoroz[12] le defineşte ca fiind „relaţii de vieţuire a unor oameni împreună cu alţi oameni”, şi sensul restrâns al acestui concept, sens în care este folosită expresia „relaţii de convieţuire socială”. Din compunerea acestui segment al relaţiilor de convieţuire socială (de exemplu: relaţiile de familie, relaţiile de asistenţă a celor în primejdie, relaţiile dintre locatari, relaţiile dintre oameni de naţionalităţi diferite, relaţiile privind exercitarea liberă a cultelor religioase, relaţiile privind buna-cuviinţă şi respectul reciproc) fac parte, aşa cum s-a arătat, şi relaţiile privitoare la familie adică acele relaţii de sprijinire morală şi materială a membrilor familiei, de păstrare a fidelităţii între soţi, de creştere şi educare corespunzătoare a descendenţilor[13].
Din această perspectivă putem distingem două sensuri:
Primul sens (în sens larg), din familie fac parte soţii, precum şi persoanele care descind unele din altele sau dintr-un autor comun, între care există o legătură de sânge[14]. Potrivit opiniei unui alt specialist care s-a preocupat îndeaproape de problematica noastră, profesorul Aurelian Ionaşcu[15], subliniază că familia ar cuprinde toate persoanele care descind una din alta sau dintr-un autor comun, între care există o comunitate de sânge, precum şi pe soţii acestora. Este utilă de amintit şi definiţia propusă de alţi autori, de exemplu: Ioan Comănescu, Ioan Mihuţă, Raul Petrescu, care considerau că din familie, ar face parte părinţii, soţii, părinţii şi copiii, bunicii şi nepoţii, toţi ceilalţi ascendenţi şi descendenţi, fraţii şi surorile precum şi alte rude colaterale până la al patrulea grad inclusiv, la care se adaugă, cu efecte juridice limitate, cei între care s-au creat prin căsătorie legături de afinitate, între fiecare soţ şi rudele celuilalt[16].
[1] Sub acest aspect, profesorul Mircea Duţu, subliniază că sunt peste 10 de state ale Uniunii Europene şi în mai multe state ce formează S.U.A. Mircea Duţu Căsătoria pentru toţi și semnele timpului, http://juridice.ro.
[2] C. Bîrsan, Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005, p. 610.
[3] A se vedea cauza C‑256/11, Murat Dereci, Vishaka Heiml, Alban Kokollari, Izunna Emmanuel Maduike, Dragica Stevic împotriva Bundesministerium für Inneres, http://curia.europa.eu/juris.
[4] A se vedea, Jean Pradel, Geert Corstens, Droit pénal européen, Ed. Dalloz, 1999, p. 20, p. 463; George Antoniu, Drept penal european, Ed. Academica, Târgu-Jiu, 2005, p. 45; Octavian Manolache, Drept comunitar, Ed. All, Bucureşti, 1996, p. 103.
[5] Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p. 99; a se vedea şi http://eur-lex.europa.eu.
[6] A se vedea, George Antoniu, Drept penal european, op. cit.p.32.
[7] A se vedea Andrada Nour, Dimensiunea şi limitele dreptului la viaţa privată în practica judiciară internaţională, Revista Revue Européenne du Droit Social, Supplement Year 2016, Târgovişte, p. 116.
[8] A se vedea Gaius, Instituţiunile, Ed. Academiei Române, Bucureşti, 1982, p. 80 şi urm.
[9] A se vedea Biblia, adică Dumnezeasca Scriptură a Legii Vechi şi a celei nouă, Ed. Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1914, p. 3-4. Despre istoria căsătoriei a se vedea pe larg şi, Fustel de Coulange, Cetatea antică, vol. 1, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1984, p. 68-69; Legile lui Manu (trad. Ioan Mihălcescu), Bucureşti, S.C. Charter B, S.R.L, 1993, p. 58-63.
[10] A se vedea, cauza Scheffied şi Horsham contra Angliei, Constantin Păun, Practica judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Revista de drept penal nr. 2/1999, Ed. R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, op. cit., p.170-173.
[11] Constituţia României a fost revizuită prin Legea nr.429/2003, aprobată prin Referendumul naţional din 18-19 octombrie 2003, confirmat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr.3 din 22 octombrie 2003. Textul Constituţiei României a fost publicat în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2003.
[12] Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice ale codului penal român, Ed. Academiei Române, 1972, vol. IV, p. 543.
[13] Ion Ifrim, Ocrotirea penală a relaţiilor de familie, Ed. Universul Juridic, p.16 şi urm.
[14] Ioan Comănescu, Ioan Mihuţă, Raul Petrescu, Ocrotirea familiei în dreptul socialist român. Ed. Politică, Bucureşti, 1989, p.10.
[15] Aurelian Ionaşcu, Familia (Titlul I), de Aurelian Ionaşcu, Mircea Mureşan, Mircea N. Costin, Victor Ursa, Familia şi rolul ei în societatea socialistă în lumina legislaţiei RSR, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1975, p. 5.
[16] Ioan Comănescu, Ioan Mihuţă, Raul Petrescu, Ocrotirea familiei în dreptul socialist român, op. cit., p. 10.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.