Exercitarea acţiunii civile din oficiu în procesul penal
Ioana Păcurariu - decembrie 1, 2015Pot avea calitatea de reprezentant legal următoarele persoane sau instituţii: părinţii, tutorele, curatorul, instanţa de tutelă sau de familie.
Organul de urmărire penală trebuie să îi explice reprezentantului legal ce posibilităţi procesuale are la dispoziţie pentru a recupera paguba produsă prin infracţiune şi numai în situaţia în care va constata dezinteresul acestuia pentru protejarea drepturilor persoanei vătămate va uza de posibilităţile normative conferite[7] de art. 19 alin. (3) NCPP.
În cazul în care acţiunea civilă nu este exercitată de reprezentantul legal, acesta adoptând o atitudine pasivă sau atunci când acesta solicită repararea prejudiciului printr-o modalitate sau într-un cuantum care nu garantează repararea sa integrală, procurorul este obligat să exercite acţiunea civilă din oficiu, ţinând cont de interesele persoanei vătămate.
Procurorii sunt organe judiciare, constituite în parchete în condiţiile legii, care nu participă în calitate de părţi în proces, deoarece nu acţionează în interes şi în nume propriu în procesul penal, neputând fi confundaţi cu acestea. Procurorul participă în procesul penal ca reprezentant al interesului general al societăţii care apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţeneşti.
Totodată, procurorul este un organ judiciar specializat al statului care realizează activitatea judiciară, alături de organele de cercetare penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară şi instanţele judecătoreşti, după cum dispune art. 30 NCPP.
În schimb, părţile sunt subiecţi procesuali care exercită sau împotriva cărora se exercită o acţiune judiciară, conform art. 32 alin. (1) NCPP.
Dispoziţiile art. 19 alin. (3) NCPP conferă procurorului calitatea de subiect activ al acţiunii civile, acesta exercitând acţiunea civilă în interesul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Procurorul poate fi subiect activ al acţiunii civile doar atunci când aceasta se exercită din oficiu, deoarece este o acţiune privată, în repararea unui prejudiciu care rezultă dintr-o infracţiune.
Când acţiunea civilă este exercitată din oficiu de către procuror, acesta trebuie să se conformeze dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2) NCPP şi să precizeze oral sau în scris, cel târziu până la începerea cercetării judecătoreşti, natura şi întinderea pretenţiilor, motivele şi probele pe care pretenţiile se întemeiază.
Dispoziţiile articolului 19 alin. (3) NCPP corespund cu cele ale art. 92 din actualul Cod de procedură civilă, potrivit cărora procurorul poate porni acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Totodată, procurorul este obligat să participe la procesele civile în care sunt implicate aceste categorii de persoane, să pună concluzii, să exercite căile de atac împotriva oricăror hotărâri şi să ceară punerea în executare a hotărârilor pronunţate în favoarea persoanelor minore sau puse sub interdicţie. Astfel, deşi în materie civilă, jurisdicţia Ministerului Public este una de excepţie[8], acesta în latura civilă a procesului penal, este investit de legiuitor cu atribuţiile necesare pentru a ocroti persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
În cazul în care nu devine subiect activ al acţiunii civile, Ministerul Public poate contribui la susţinerea acţiunii civile exercitate de partea civilă ca urmare a faptului că drepturile sale procesuale în cursul judecăţii (de exemplu, de a formula cereri, de a ridica excepţii, de a pune concluzii) nu sunt limitate doar la latura penală a procesului[9].
Raportat la dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Noul Cod, considerăm că dispoziţiile articolului 17 intitulat „Exercitarea din oficiu a acţiunii civile” din Codul anterior erau mult mai bine redactate deoarece ofereau o protecţie deosebită acestor categorii de persoane, obligând organul de urmărire penală sau instanţa de judecată să se intereseze de întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale suferite de persoana vătămată, precum şi să solicite date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.
Totodată, în ceea ce vizează participarea procurorului la faza judecăţii, considerăm că este criticabil faptul că s-a renunţat la dispoziţiile art. 18 C. pr. pen. anterior, care în alin. (1) garanta posibilitatea procurorului de a susţine în faţa instanţei acţiunea civilă pornită de persoana vătămată alături de acţiunea penală, iar alin. (2) al art. 18 C. pr. pen. anterior asigura o protecţie deosebită din partea procurorului, care atunci când participa la judecată era obligat să susţină interesele civile ale persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, chiar dacă nu era constituită parte civilă.
În legătură cu exercitarea acţiunii civile din oficiu de către instanţă, dispoziţiile art. 17 alin. (3) C. pr. pen. anterior dispuneau că instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei materiale şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.
Raportat la dispoziţiile art. 17 alin. (3) din Codul anterior se poate observa că în NCPP
s-a renunţat la obligaţia instanţei de a se pronunţa din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale.
Considerăm că renunţarea la prevederile art. 17 alin. (3) din Codul anterior este benefică deoarece, după cum s-a afirmat în doctrina de specialitate, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, instanţa de judecată care se arăta preocupată de repararea din oficiu, a prejudiciului încercat de persoana vătămată era condamnată la o „soartă atât de cruntă” sacrificându-i-se practic imparţialitatea pentru a-i stabili unele atribuţii „partajate” cu organul de urmărire penală[10].
În prezent, un alt caz în care acţiunea civilă se exercită din oficiu îşi are sediul în dispoziţiile art. 25 alin. (3) NCPP, potrivit cărora, instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii. În doctrină această modalitate implicită a fost catalogată drept un caz de rezolvare din oficiu a unei acţiuni aparent neexercitate. Autorii respectivi califică drept confuz art. 25 alin. (2) NCPP raportat la art. 397 alin. (3) NCPP considerând că repararea în natură a prejudiciului prin restituirea lucrului nu se mai poate realiza din oficiu, fără constituire de parte civilă, ci doar în urma unei acţiuni pornite şi exercitate potrivit legii[11].
Dacă persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă şi nu solicită restituirea lucrului, instanţa nu va putea să dispună din oficiu această măsură, ci va proceda la confiscarea lucrului, în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) NCP.
Din examinarea dispoziţiilor art. 19 alin. (3) NCPP se poate observa că Noul Cod renunţă la caracterul oficial al acţiunii civile deoarece recunoaşte doar posibilitatea, reprezentantului legal sau, după caz, a procurorului de a exercita acţiunea civilă dacă persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă.
În acest sens, înţelegem să invocăm opinia unor autori, la care achiesăm, potrivit căreia această reglementare este confuză, normele incidente în materie sunt contradictorii, cadrul legal nefiind clar, ceea ce îi determină să aprecieze, că se impune modificarea regimului oficialităţii acţiunii civile[12].
Articolul 19 alin. (3) NCPP este conform cu: principiile contradictorialităţii şi egalităţii armelor între acuzare şi apărare, garantarea dreptului la apărare al inculpatului, precum şi cu principiul disponibilităţii acţiunii civile, care garantează dreptul persoanei căreia i s-a cauzat un prejudiciu prin săvârşirea infracţiunii să aibă posibilitatea de a-şi exprima voinţa cu privire la promovarea unei acţiuni civile în cadrul procesului penal sau separat.
Considerăm că articolul protejează o categorie de persoane defavorizate. Aceste persoane, respectiv: minorii sub sau în vârsta de 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie sunt vulnerabile şi necesită o protecţie specială din partea organelor judiciare. Din acest motiv s-a păstrat instituţia exercitării acţiunii civile din oficiu în articolul 19 alin. (3) din Noul Cod de procedură penală.
Articolul nu încalcă principiul egalităţii armelor şi dreptul la apărare al inculpatului, întrucât reuşeşte să plaseze persoanele vulnerabile pe o oarecare poziţie de egalitate cu inculpatul şi partea responsabilă civilmente care sunt nevoiţi să se confrunte cu cineva aflat la „nivelul lor”, respectiv cu reprezentantul legal sau, după caz, procurorul.
În legătură cu principiul disponibilităţii acţiunii civile, înţelegem să facem trimitere la dispoziţiile art. 92 NCPC care corespund cu dispoziţiile art. 19 alin. (3) NCPP şi care îl abilitează pe procuror să pornească acţiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
În alte cuvinte, dispoziţiile art. 92 NCPC sunt un fel de „exercitare din oficiu a acţiunii civile în procesul civil” pentru aceste categorii de persoane vulnerabile şi fac excepţie de la principiul disponibilităţii acţiunii civile.
Totodată, apreciem că principiul disponibilităţii nu este încălcat deoarece aceste categorii de persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu sunt apte să îşi exprime voinţa cu privire la promovarea unei acţiuni civile şi din acest motiv considerăm că intră în sarcina reprezentantului legal, sau, după caz, a procurorului să o exercite în numele lor.
Faţă de criticile pe care le-am adus modului în care este redactat art. 19 alin. (3) NCPP, propunem ca de lege ferenda, acesta să fie reformulat, în sensul: „Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, reprezentantul legal sau, după caz, procurorul este obligat să exercite acţiunea civilă în numele acesteia, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2) NCPP, şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală”, ceea ce accentuează doza de rigoare şi caracterul imperativ necesar unei norme de drept procesual penal.
[7] C. Diţă, Partea responsabilă civilmente în procesul penal, Ed. Universul Juridic, Tomul 7, Bucureşti, 2010, p. 226.
[8] I. Leş, Tratat de drept procesual civil. Vol. I. Principii şi instituţii generale. Judecata în faţa primei instanţe, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p. 178.
[9] A. Zarafiu, Procedură penală. Partea generală. Partea specială. Conform Noului Cod de procedură penală, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014, p. 95.
[10] C. Diţă, op. cit., p. 227.
[11] A. Zarafiu, op. cit., p. 104.
[12] I. Neagu, M. Damaschin, op. cit., p. 323.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.