Execuțiunea testamentară (Partea a II-a)
Ioana Nicolae - noiembrie 7, 2021
1. Atribuțiile, puterile și drepturile executorului testamentar
În noua reglementare nu a mai fost menținută distincția din vechea legislație cu privire la executorul testamentar cu sezină și executorul testamentar fără sezină. Astfel, potrivit art. 1079 alin. (1) și (2) C. civ., „executorul testamentar are dreptul să administreze patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult doi ani de la data deschiderii moștenirii, chiar dacă testatorul nu i‑a conferit în mod expres acest drept.
Prin testament, dreptul de administrare poate fi restrâns doar la o parte din patrimoniul succesoral sau la un termen mai scurt”. În privința acestui termen, art. 1079 alin. (3) C. civ. prevede că acesta poate fi prelungit de instanța de judecată, pentru motive temeinice, prin acordarea unor termene succesive de câte un an.
Așadar, în noua configurație, dreptul de administrare al executorului testamentar rezultă în mod imperativ din lege, în limitele arătate, orice executor testamentar având dreptul să administreze patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult doi ani de la data deschiderii moștenirii, indiferent dacă testatorul a dispus în acest sens sau nu.
În vechea reglementare, sezina era atribuită de testator numai anumitor executori testamentari, iar durata acesteia nu putea depăși un an de la data deschiderii moștenirii. Actualmente, administrarea executorului testamentar se întinde asupra întregului patrimoniul succesoral, adică atât asupra bunurilor imobile, cât și celor mobile, spre deosebire de sezină, care viza doar bunurile mobile ale succesiunii. Dacă testatorul dorește să restrângă dreptul de administrare al executorului testamentar cu privire la anumite bunuri, va putea face acest lucru în temeiul art. 1079 alin. (2) C. civ., la fel cum va putea restrânge și termenul de doi ani la o perioadă mai scurtă. Administrarea privește efectuarea oricăror acte necesare pentru conservarea bunurilor succesorale, a celor utile în vederea utilizării bunurilor potrivit destinației acestora, precum și intentarea acțiunilor aferente acestora (spre exemplu, evacuarea persoanelor care ocupă fără titlu un imobil succesoral etc.).
Astfel, executorul testamentar poate efectua acte de conservare, acte de administrare și acte de dispoziție cu caracter util. În ceea ce privește limitele atribuțiilor executorului testamentar, precum și durata maximă a unor atribuții, determinate de lege în mod imperativ, este de precizat că nu vizează atribuțiile succesorilor universali chemați să execute dispozițiile testamentare în situația în care testatorul nu a instituit executor testamentar, aceștia fiind proprietarii bunurilor de la deschiderea moștenirii, dispun de ele în mod liber[1].
În ceea ce privește termenul execuțiunii, dacă execuțiunea a început înainte de 1 octombrie 2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil, art. 97 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil prevede că execuțiunile testamentare nu pot dura mai mult de doi ani, însă cu posibilitatea ca instanța de judecată să prelungească acest termen în temeiul art. 1079 alin. (3) C. civ. Se remarcă faptul că dreptul de administrare al executorului testamentar cuprinde mai multe atribuțiuni decât sezina din vechiul Cod civil; astfel, executorul testamentar poate efectua acte de conservare, acte de administrare și acte de dispoziție cu caracter util. Sezina din vechea reglementare conferea o simplă detenție precară asupra bunurilor mobile făcând parte din masa succesorală. Iată deci că în noua reglementare atribuțiile executorului testamentar sunt sporite și extinse și la alte categorii de acte.
Atribuțiile executorului testamentar se exercită, așa cum prevede art. 1077 alin. (3) C. civ., de la data acceptării misiunii prin declarație autentică notarială. Puterile executorului testamentar sunt enumerate în art. 1080 C. civ. și sunt următoarele:
a) va cere, în condițiile legii, punerea sigiliilor, dacă printre moștenitori sunt și minori, persoane puse sub interdicție sau dispărute. Acest lucru poate fi cerut de executor și dacă moștenitorii sunt majori, fiind deci capabili;
b) va stărui a se face inventarul bunurilor moștenirii în prezența sau cu citarea moștenitorilor. Operațiunea de inventariere se realizează potrivit art. 1115‑116 C. civ., care se completează cu prevederile art. 105 din Legea nr. 36/1995;
c) va cere instanței să încuviințeze vânzarea bunurilor, în lipsă de sume suficiente pentru executarea legatelor. Instanța va putea încuviința vânzarea imobilelor succesorale numai dacă nu există moștenitori rezervatari. Se apreciază în doctrină[2] că executorul nu are atribuții de predare a legatelor, în sensul de a efectua el predarea acestora, astfel că predarea va cădea în sarcina moștenitorilor universali sau a celor cu titlu universal și că, în acest context, executorul testamentar poate solicita doar transformarea în lichidități a unor valori și apoi are atribuția de a supraveghea operațiunea de predare a legatelor, în ipoteza legatelor având ca obiect sume de bani;
d) va depune diligențe pentru executarea testamentului, iar în caz de contestație, pentru a apăra validitatea sa. Va depune diligențe în acest sens pentru respingerea acțiunii în nulitate sau anulare formulate, urmărind ca testamentul să‑și producă efectele astfel cum a fost redactat de dispunător;
e) va plăti datoriile moștenirii dacă a fost împuternicit în acest sens prin testament. În lipsa unei asemenea împuterniciri, executorul testamentar va putea achita datoriile numai cu încuviințarea instanței. Se remarcă faptul că plata datoriilor moștenirii se face exclusiv în baza împuternicirii date de testator, în caz contrar, doar cu încuviințarea instanței, ea neoperând în virtutea legii;
f) va încasa creanțele moștenirii;
g) executorul testamentar va putea proceda la partajarea bunurilor moștenirii, dacă testatorul a dispus în acest sens, așa cum prevede art. 1080 alin. (2) C. civ. Însă partajul produce efecte numai dacă proiectul prezentat de executor a fost aprobat de toți moștenitorii. Este necesar ca executorul testamentar să fie citat în cadrul procedurii succesorale notariale împreună cu moștenitorii legali și legatarii defunctului.
În acest context este de menționat că puterile executorului testamentar nu pot fi transmise însă misiunea executorului testamentar numit în considerarea unei funcții determinate poate fi continuată de către persoana care preia acea funcție, potrivit art. 1081 C. civ.
Potrivit art. 98 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, pentru moștenirile deschise după intrarea în vigoare a acestui act normativ, executorii cu sau fără sezină, instituiți prin testamente anterioare intrării în vigoare a Codului civil, vor avea atribuțiile prevăzute de art. 1080 C. civ., cu excepția cazului în care atribuțiile au fost limitate expres de testator.
În ceea ce privește obligația executorului testamentar de a da socoteală arătăm faptul că, la sfârșitul fiecărui an și la încetarea misiunii sale, executorul testamentar este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa, chiar dacă nu există moștenitori rezervatari. Obligația de a da socoteală se va realiza față pe moștenitorii universali, legali și testamentari sau față de curatorul instituit în privința succesiunii vacante. Această obligație se transmite moștenitorilor executorului, potrivit art. 1082 alin. (1) teza finală C. civ., întrucât are caracter patrimonial. Așadar, în noua reglementare executorul testamentar dă socoteală de mai multe ori în privința modului în care își aduce la îndeplinire misiunea, chiar și atunci când nu există moștenitori rezervatari, obligație care se transmite moștenitorilor săi în caz de deces al executorului testamentar.
Testatorul poate înlătura obligația de a da socoteală și, implicit, răspunderea executorului, indiferent dacă este sau nu remunerat. De asemenea, este de precizat că moștenitorii rezervatari pot cere executorului să dea socoteală dacă rezerva lor succesorală este în pericol de a fi afectată[3].
Răspunderea executorului testamentar este reglementată în art. 1082 alin. (2) C. civ., text ce prevede că „executorul testamentar răspunde ca un mandatar în legătură cu executarea dispozițiilor testamentare”. Așadar, executorul testamentar va da socoteală pentru gestiunea sa, chiar și în ipoteza în care nu există moștenitori rezervatari.
Executorul testamentar răspunde de orice culpă în îndeplinirea sau neîndeplinirea misiunii sale. În ceea ce privește diligența executorului, dacă acesta a fost remunerat, diligența acestuia va fi apreciată mai sever – culpa levis în abstracto, iar dacă nu a fost remunerat, aceasta va fi apreciată mai lejer, raportat la culpa levis în concreto, potrivit art. 2018 alin. (1) C. civ. Executorul testamentar va răspunde pentru culpă în îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor sale, sub forma daunelor interese. Reamintim faptul că testatorul poate înlătura în mod valabil obligația de a da socoteală și implicit răspunderea executorului, indiferent dacă acesta este sau nu remunerat, dacă acest lucru nu contravine regulilor de ordine publică, dar și faptul că moștenitorii rezervatari pot cere executorului să dea socoteală dacă rezerva lor succesorală este periclitată[4].
Dacă au fost desemnați mai mulți executori testamentari, răspunderea acestora este solidară, cu excepția cazului în care testatorul le‑a împărțit atribuțiile și fiecare dintre ei s‑a limitat la misiunea încredințată, cum prevede art. 1082 alin. (3) C. civ., ipoteză în care fiecare executor va răspunde pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiilor sale. În concluzie, răspunderea executorilor testamentari este solidară, cu excepția cazului în care testatorul a divizat obligațiile acestora, când fiecare executor va răspunde pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea misiunii sale.
În privința drepturilor executorului testamentar, sunt de menționat următoarele:
– are dreptul de a obține restituirea cheltuielilor făcute din propriu patrimoniu, potrivit art. 1084 C. civ. (spre exemplu, taxele notariale plătite, cheltuielile avansate pentru inventarierea bunurilor succesorale etc.);
– dacă în exercitarea atribuțiilor de aducere la îndeplinire a dispozițiilor testamentare, a suferit anumite prejudicii, raportat la prevederile art. 2026 C. civ., va putea solicita repararea acestora, dacă acest prejudiciu nu provine din culpa sa;
– dacă execuțiunea nu este gratuită, testatorul prevăzând remunerarea acestuia, executorul testamentar va putea solicita moștenitorilor universali contravaloarea muncii prestate.
În principiu, execuțiunea testamentară are caracter gratuit. Astfel, potrivit art. 1083 C. civ., misiunea executorului testamentar este gratuită, dacă testatorul nu a stabilit o remunerație în sarcina moștenirii. Din această prevedere rezultă că gratuitatea este numai de natura execuțiunii testamentare, iar nu de esența acesteia. Este de precizat că dacă executorul testamentar este un profesionist, el va fi remunerate. Dacă testatorul a prevăzut remunerarea executorului testamentar, fără a indica sumele cuvenite, determinarea remunerației se va face raportat la prevederile cuprinse în art. 2010 alin. (2) C. civ. De asemenea, remunerarea executorului testamentar se poate face și sub forma unui legat, pe care executorul testamentar îl poate accepta sau îl poate refuza. În acest sens, executorul poate opta pentru acceptarea execuțiunii testamentare și pentru refuzarea legatului remuneratoriu sau le poate accepta pe ambele. Dacă executorul nu acceptă execuțiunea testamentară, legatul remuneratoriu devine caduc. Dacă legatul a fost stipulat fără a fi fost condiționat de acceptarea execuțiunii, acesta va fi valabil[5].
2. Încetarea execuțiunii testamentare
În ceea ce privește încetarea execuțiunii testamentare, art. 1085 C. civ. arată că aceasta poate înceta în următoarele cazuri:
a) prin îndeplinirea sau imposibilitatea aducerii la îndeplinire a misiunii primite. Imposibilitatea aducerii la îndeplinire a misiunii se apreciază subiectiv de către cel însărcinat, spre deosebire de reglementarea din vechiul Cod civil, în care executorul putea renunța la misiunea sa doar dacă aceasta i‑ar fi cauzat prejudicii însemnate sau dacă aceasta devenea imposibil de realizat din motive independente de voința sa. Așadar, noul Cod civil permite executorului să renunțe, în condiții mult mai largi, la însărcinarea primită;
b) prin renunțare în forma unei declarații autentice notariale. Ca și acceptarea execuțiunii, și renunțarea se face tot sub forma unui act solemn – act autentic notarial. Răspunderea executorului testamentar pentru prejudiciile produse prin efectul renunțării nu va fi angajată dacă acesta dovedește că executarea în continuare i-ar fi cauzat lui însuși o pagubă însemnată, care nu putea fi prevăzută la data acceptării misiunii [art. 2034 alin. (3) C. civ.][6];
c) prin decesul executorului testamentar;
d) prin punerea sub interdicție a executorului testamentar. Având în vedere că executorul trebuie să aibă capacitate deplină de exercițiu atât la data acceptării misiunii, cât și pe parcursul derulării acesteia – date fiind atribuțiile impuse – punerea sa sub interdicție va duce la încetarea execuțiunii;
e) prin revocarea de către instanță a executorului testamentar care nu își îndeplinește misiunea ori o îndeplinește în mod necorespunzător. Motivele temeinice pentru care moștenitorii pot solicita revocarea executorului testamentar privesc reaua sa credință în executarea misiunii, abuzurile săvârșite de acesta, incompetența sau infidelitatea acestuia etc.[7];
f) prin expirarea termenului în care se exercită dreptul de administrare, afară de cazul în care instanța decide prelungirea termenului. Așadar, dacă nu a fost solicitată prelungirea, dreptul de administrare încetează la expirarea termenului prevăzut de lege.
În ceea ce privește situația pluralității de executori cu atribuții conjuncte, execuțiunea testamentară va înceta doar dacă niciunul dintre executori nu poate îndeplini misiunea. Dacă însă testatorul a procedat la divizarea atribuțiilor executorilor testamentari, execuțiunea va înceta pentru fiecare dintre aceștia odată cu îndeplinirea misiunii încredințate și acceptate[8].
3. Concluzii
Prezenta parte a studiului dedicat execuțiunii testamentare a analizat atribuțiile, puterile și drepturile executorului testamentar, precum și răspunderea acestuia, iar, în final, modalitățile concrete de încetare a execuțiunii testamentare.
Bibliografie
– G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021;
– Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a, actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002;
– C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998;
– J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016;
– I. Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016;
– I. Nicolae, Legislative news in terms of testamentary execution in national space, în Jus et Civitas, vol. I (LXV), Issue 1.
DOWNLOAD FULL ARTICLE
* Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.
[1] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, Fișe de drept civil, ed. a 6-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, București, 2021, p. 672.
[2] J. Kocis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 170.
[3] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., p. 673.
[4] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a, actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 286. Pentru opinia contrară, a se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998, pp. 618‑619, nr. 1480.
[5] G. Boroi, C.A. Anghelescu, I. Nicolae, op. cit., pp. 673-674.
[6] Ibidem, p. 674.
[7] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a, actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 285.
[8] I. Nicolae, Legislative news in terms of testamentary execution in national space, în Jus et Civitas, vol. I (LXV), Issue 1, pp. 89‑96.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.