Este admisibilă exercitarea căilor de atac împotriva soluțiilor Ministerului Public de respingere a sesizărilor penale formulate de Curtea de Conturi a României?
Verginia Vedinaș - aprilie 1, 2016Is judicial redress admissible against the solutions delivered by the Public Ministry to reject the criminal referrals filed by the Romanian Court of Accounts?
In this article, the author presents the situation of admissibility of judicial redress against the solutions delivered by the Public Ministry to reject the criminal referrals filed by the Romanian Court of Accounts.
The structure and the content of the study reveal the comments on certain general considerations, on the procedural issues of the referral procedure of the criminal prosecution bodies, as well as on certain arguments to support the admissibility of remedies at law exercised by the Romanian Court of Accounts against the non-prosecution or not to indict solutions.
Finally, the author formulates brief considerations regarding the conclusion of the respective study, that of admissibility for the Romanian Court of Accounts to exercise remedies at law against the non-prosecution or not to indict solutions issued by the criminal prosecution bodies, in files constituted as a result of the referrals filed by this institution.
Keywords: admissibility of remedies at law, Public Ministry, criminal referrals, non-prosecution solutions, not to indict solutions, criminal prosecution bodies.
-
1. Considerații generale
Potrivit dispozițiilor art. 140 din Constituția României, revizuită și republicată[1], coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată[2], și ale prevederilor Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr. 155/29.05.2014 a Plenului Curții de Conturi[3], (denumit, în continuare, R.O.D.A.S.), această autoritate publică autonomă exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public.
În principal, neregulile constatate de Curtea de Conturi a României pot viza:
a) încălcări ale legislaţiei financiar-fiscale care generează litigii a căror soluționare intră în competența instanțelor de contencios administrativ, potrivit Legii nr. 554/2004; cu modificările și completările ulterioare;
b) încălcări ale legii care prezintă indicii de săvârşire a unor fapte de natură penală, situaţii în care sunt sesizate organele de urmărire penală.
Sesizarea organelor de urmărire penală de către Curtea de Conturi a României se face în două mari categorii de situații:
1) o primă situație este consacrată de prevederile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „În situaţiile în care în rapoartele de audit se constată existenţa unor fapte pentru care există indicii că au fost săvârşite cu încălcarea legii penale, conducătorul departamentului sesizează organele în drept pentru asigurarea valorificării constatării şi informează entitatea auditată.”;
2) a doua situație este cea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia: „Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”.
În afara acestora, pct. 241 lit. c) din R.O.D.A.S. prevede că, atunci când o entitate supusă verificării furnizează informații pentru care există indicii că ar putea fi nereale, Curtea de Conturi a României poate să se adreseze organelor de urmărire penală.
-
2. Aspecte procedurale
2.1. Procedura de sesizare a organelor de urmărire penală este reglementată de prevederile legii organice privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României care sunt dezvoltate de dispozițiile din R.O.D.A.S. la care trimite, în mod expres, art. 11 alin. (2) din lege, aceasta parcurgând, în principal, următoarele etape:
a) auditorii publici externi care efectuează acțiunea de control întocmesc, în mod distinct, o notă cu propunerea de valorificare a constatărilor prin sesizarea organului de urmărire penală, atunci când apreciază că unele dintre nereguli depistate prezintă indicii de încălcare a legii penale care se înaintează conducătorului structurii de specialitate din cadrul instituției;
b) structura de specialitate solicită punctul de vedere din partea departamentului juridic al Curții de Conturi a României, cu privire la încadrarea sau nu a neregulilor consemnate în actul de control, în categoria celor de natură penală;
c) după obținerea punctului de vedere al departamentului juridic, actul de control și întreaga documentație anexată acestuia se înaintează Plenului Curții de Conturi a României, în vederea aprobării sesizării organului de urmărire penală sau, după caz, a nesesizării acestuia. Facem această precizare, deoarece Plenul Curții de Conturi a României, în calitatea sa de organ colegial de conducere, are deplina competență de a hotărî asupra sesizării organelor de urmărire penală.
d) ulterior aprobării Plenului Curții de Conturi a României, conducătorul structurii de specialitate sesizează organul de urmărire penală competent.
Din această perspectivă, menționăm faptul că, spre deosebire de procedura existentă până în anul 2003, când Curtea de Conturi a României dispunea de atribuții jurisdicționale și de personal de specialitate juridică, respectiv judecători financiari și procurori financiari, în prezent, astfel de atribuții au fost suprimate prin legea de revizuire a Constituției României și legislația adoptată în baza acesteia[4].
În reglementarea actuală, sesizarea organelor de urmărire penală se face în baza unor acte de control deja încheiate care cuprind opinia auditorilor publici externi referitoare la existența unor eventuale indicii de încălcare a legii penale care stau la baza tuturor etapelor de valorificare a acestor constatări.
Însă chiar și în situația în care se consideră că nu există astfel de indicii și nu se justifică sesizarea organelor de urmărire penală, actele de control sunt transmise urmare a solicitărilor expres formulate de acestea, fiind administrate ca mijloace de probă în dosarele penale constituite prin alte modalități de sesizare decât cele rezultate din valorificarea activității specifice Curții de Conturi a României. Precizăm că actele de control solicitate de structurile Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau, după caz, Direcția Națională Anticorupție sunt transmise în permanență și cu celeritate maximă (spre exemplificare, menționăm că, în anul 2015, au fost transmise un număr de 395 acte de control)
2.2. O problemă care a apărut la o dată relativ recentă o reprezintă invocarea de către reprezentantul Ministerului Public a excepției inadmisibilității plângerilor penale formulate de către Curtea de Conturi a României împotriva soluțiilor de clasare sau, după caz, renunțare la urmărirea penală, invocându-se, în principal, Decizia nr. 13 din 19 septembrie 2011[5] privind recursul în interesul legii referitor la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 2781 alin. (1) din Codul de procedură penală[6], a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii.
Admițând recursul în interesul legii, Instanța Supremă a statuat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) din Codul de procedură penală, Agenţia Naţională de Integritate nu are calitatea procesuală de a ataca soluţiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de procuror, întrucât nu poate justifica un interes legitim, plângerile astfel formulate urmând a fi respinse, ca inadmisibile, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a II-a din Codul de procedură penală.
În fundamentarea acestei soluții, Înalta Curte de Casație și Justiție și, implicit, instanțele de judecată care s-au raportat la jurisprudența acesteia, au invocat faptul că Agenția Națională de Integritate a formulat sesizarea organelor de urmărire penală, în virtutea calității de „denunțător”, calitate care nu se circumscrie noțiunii de „persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate”, întrebuințate de legiuitor la art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală[7]. Din această perspectivă, Instanța Supremă apreciază că noţiunea de „denunţător” este incompatibilă cu aceea de „persoană vătămată”, adică de persoană care, în calitate de subiect pasiv şi titular al valorii sociale împotriva căreia s-a îndreptat presupusul act de conduită al făptuitorului, a suferit prin fapta penală reclamată o vătămare fizică, morală sau materială, întrucât în cazul acesteia vorbim despre o altă modalitate de sesizare a organelor judiciare (plângere, iar nu denunţ).
Se mai susține că, deși legea recunoaşte oricărei persoane dreptul de a sesiza organele de urmărire penală, atunci când apreciază că s-a comis o infracţiune, nu acelaşi lucru se poate afirma şi în ceea ce priveşte posibilitatea de a contesta în justiţie actul prin care procurorul a apreciat, cu referire la aspectele sesizate, că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală sau, după caz, să se dispună trimiterea în judecată a persoanei (persoanelor) cercetate. Or, încunoştinţând organele judiciare cu privire la săvârşirea unei presupuse infracţiuni, denunţătorul acţionează în virtutea unui interes public, ca și reprezentant al societății care este limitat însă la sesizarea organelor de urmărire penală şi nu conferă denunţătorului dreptul de a supune cauza cenzurii instanţei de judecată, atunci când nu s-a dispus începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată. Ca atare, prin demersurile întreprinse în faţa judecătorului de cameră preliminară, în procedura instituită în art. 2781 din Codul de procedură penală, s-ar depăşi atribuţiile Agenţiei Naţionale de Integritate.<LLNK 12010 176 10 202 8 39>
Această viziune a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a extins și la Curtea de Conturi a României, în ceea ce privește inadmisibilitatea plângerilor formulate împotriva soluțiilor de clasare sau, după caz, renunțare la urmărirea penală, prin aplicarea mutatis mutandis a considerentelor anterior prezentate din Decizia nr. 13/2011 privind recursul în interesul legii și tinde să creeze o jurisprudență[8] în acest sens care este contrară literei și spiritului legii ce guvernează Statutul Curții de Conturi a României și, fără vorbe mari, chiar contrară Constituției.
Particularizând aceste considerații la situația Curții de Conturi a României, instanțele de judecată au reținut că „menirea acesteia constă în asigurarea disciplinei economico-financiare în desfășurarea activității economice în cadrul societății, însă interesul public pentru înființarea și funcționarea unei asemenea instituții nu este suficient pentru a justifica un demers al Curții de Conturi în fața judecătorului de cameră preliminară, în procedura instituită în art. 340 din Codul de procedură penală, întrucât pe această cale și-ar depăși atribuțiile.
Prin urmare, atribuțiile petentei se limitează la o analiză economică a activității entității economice controlate și o evaluare primară a eventualului prejudiciu, putându-se doar sesiza organele de urmărire penală, care vor decide, în mod exclusiv, potrivit propriilor competențe, dacă au fost încălcate dispozițiile legii ori dacă sunt întrunite condițiile răspunderii penale. În concluzie, sesizând organele de urmărire penală, Curtea de Conturi, asemenea Agenției Naționale de Integritate, acționează ca un denunțător și nu este îndrituită, față de cele expuse anterior, la un demers în fața judecătorului în procedura instituită de art. 340 din Codul de procedură penală”.
[1] Prin Legea nr. 429/2003 de revizuire a Constituției României, publicată în M. Of. nr. 758 din 29 octombrie 2003.
[2] Republicată în M. Of. nr. 767 din 31 octombrie 2010.
[3] Republicată în M. Of. nr. 283 din 3 aprilie 2014.
[4] A se vedea, O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea atribuțiilor jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, publicată în M. Of. nr. 843 din 30 decembrie 2013.
[5] Publicată în M. Of. nr. 794 din 9 noiembrie 2011.
[6] Codul de procedură penală a fost aprobat prin Legea nr. 135/2010, publicată în M. Of. nr. 486 din 15 iulie 2010. La art. 2781 alin. (1) din Codul de procedură penală se prevedea că: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu”.
[7] Art. 366 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede: „Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime”.
[8] A se vedea, în acest sens, Încheierea din 23.02.2016, pronunțată în Dosarul nr. 946/3/2016, de Tribunalul București – Secția I penală; Ordonanța din 23.03.2016, pronunțată în Dosarul nr. 78/II-2/2016, de Curtea de Apel București; Încheierea din 14.04.2016, pronunțată în Dosarul nr. 7392/3/2016, de Tribunalul București, Secția I Penală.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.