Dreptul de uzufruct și exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Aplicație a cazului fortuit sau cauză specială de stingere a dreptului?
Carmen Dima - august 8, 20223. Concurs de calificări. Ipostaze ale exproprierii
După cum am văzut, nu se poate face o delimitare netă între cazul fortuit și expropriere. Există situații când, exproprierea fiind adusă la cunoștința persoanelor interesate după nașterea dreptului de uzufruct, se poate constata că ea întrunește condițiile cazului fortuit (lipsa previzibilității și a posibilității de împiedicare). În această situație, având în vedere că dispozițiile Codului civil sunt ulterioare și, totodată, sunt și dreptul comun în materie de stingere a uzufructului, cum se rezolvă conflictul? Există trei soluții posibile: fie aplicăm Codul civil, pentru că este lege mai nouă și modifică ceea ce exista la momentul adoptării ei, fie aplicăm legea privind exproprierea, pentru că este în continuare lege specială, fie le aplicăm împreună, legea generală completând legea specială, care se aplică prioritar. În ceea ce privește prima soluție, în situația de față nu poate fi reținută, pentru că dacă legea nouă, generală, nu modifică în mod expres legea veche, specială, aceasta din urmă va rămâne neatinsă, aplicându-se în continuare.
În legătură celelalte două soluții, fiecare are atât argumente pro, cât și argumente contra, existând probleme de echitate și de egalitate de tratament față de cei care suportă consecințele exproprierii sau ale cazului fortuit, cu toate că cele două situații nu sunt identice ca situații premisă, dar sunt identice ca efecte. Într-adevăr, terminologia este diferită, în cazul exproprierii bunul este preluat de stat, urmând să facă parte din domeniul public, ca obiect al dreptului de proprietate publică, pe când în situația cazului fortuit bunul este distrus. Între aceste două chestiuni nu se poate pune semnul egalității luate ca atare, însă în materia stingerii dreptului de uzufruct contează un singur lucru: bunul, în materialitatea lui, din perspectiva nudului proprietar și a uzufructuarului, este pierdut[26]. Deși în cazul prevăzut de Codul civil bunul dispare, iar în cazul exproprierii este preluat de stat în domeniul public, pentru ce doi titulari se ajunge în același loc[27]. Dacă avem în vedere dispozițiile cu caracter general din materia stingerii dreptului de proprietate privată, se poate ajunge totuși la concluzia că atât exproprierea, cât și distrugerea bunului atrag stingerea dreptului[28]. Art. 562 din Codul civil, cu denumirea marginală „stingerea dreptului de proprietate”, reglementează la alin. (1) pieirea bunului, iar la alin. (3), exproprierea. Chiar dacă denumirea marginală a articolelor nu are valoare normativă, ci orientativă, se poate înțelege că rațiunea reglementării lor împreună este similitudinea efectelor.
Așadar, ipoteza de lucru este cazul în care exproprierea se produce imprevizibil și de neîmpiedicat. În această situație, este evident că în primul rând vom aplica textele din Legea nr. 33/1994 care dispun că dreptul de uzufruct se va stinge și se vor acorda despăgubiri. Mai departe, trebuie analizat cum se acordă despăgubirea, având în vedere că există două modalități.
Astfel, a doua soluție posibilă este în strânsă legătură cu interpretarea literală a textelor de lege, care trebuie să fie prioritară față de oricare alta. În speță, având în vedere că în lege se vorbește despre stingerea dreptului de uzufruct (și nicăieri despre continuarea lui în vreo situație) și despre acordarea unei despăgubiri pentru titularul acestui drept (și, de asemenea, nicăieri despre o despăgubire comună pentru uzufructuar și nudul proprietar), pare că lucrurile sunt foarte clare, concluzia fiind aceea că indiferent de situație, în toate cazurile se va întâmpla astfel. Comparativ cu soluția dată de Codul civil în privința cazului fortuit, având în vedere că în cazul de față sunt întrunite și condițiile acestei instituții, apar câteva neajunsuri.
În primul rând, trebuie menționată situația în care exproprierea reprezintă caz fortuit doar pentru titularul dreptului de uzufruct. Este situația în care proprietarul unui imobil primește o comunicare cu privire la preluarea bunului și, cunoscând acest fapt, încheie un contract prin care constituie un drept de uzufruct în favoarea unei persoane, urmând să îl prezinte ca dovadă pentru acordarea despăgubirii. Având în vedere că despăgubirea se compune din valoarea imobilului și din orice alte prejudicii cauzate proprietarului, acesta va ajunge să primească un capital în patrimoniu, vrând să „vâneze” o sumă cât mai mare și evitând răspunderea pentru evicțiune, producând un prejudiciu pentru stat. Deși un act ilicit, într-o speță concretă, ajutându-se de susținerea conform căreia a luat cunoștință efectiv de conținutul comunicării înainte de încheierea contractului (acest lucru neputând fi combătut, practic, de autorități, fiind o dovadă mult prea grea), poate avea câștig de cauză. Chiar și fără succes, proprietarii pot fi tentați de această cale prin care pot face „un ban cinstit”. Într-adevăr, în această situație, titularul dreptului de uzufruct nu va ieși în pierdere, pentru că este despăgubit și el, această despăgubire operând, mai exact, ca plata sumei de bani la care ar fi fost obligat proprietarul pentru evicțiunea ce s-a produs[29].
În al doilea rând, la polul opus, uzufructuarul ar putea să nu fie de acord cu primirea unei sume de bani fixe, echivalent al valorii uzufructului, care, fiind mai mică decât valoarea imobilului, nu poate exploata un capital pe măsura așteptărilor lui la momentul când a fost constituit dreptul său. La stabilirea valorii dreptului său, pot fi avute în vede și expertizele realizate prin intermediul Camerelor Notarilor Publici, care prevăd, în general, că dezmembrămintele reprezintă 20% din valoarea imobilului[30]. Astfel, uzufructuarul, în loc să continue să exercite un drept asupra unei sume echivalente imobilului pe care îl avea în folosință, va fi nevoit să se mulțumească cu un capital considerabil mai mic. Această situație poate să nu fie benefică pentru o persoană în anumite împrejurări, fiind mai bine să primească periodic anumite sume în baza unui titlu precum uzufructul[31].
Având în vedere punctul de pornire, faptul că exproprierea întrunește condițiile unui caz fortuit, în al treilea rând, părțile raportului juridic sunt puse în fața unei intervenții forțate care destramă acest raport, ele nedorind să fie „dezlegate” una de cealaltă, deși la momentul la care s-a născut raportul, el nu puteau prevedea destrămarea lui în acest mod[32]. Referindu-ne tot la cazul în care uzufructuarul nu poate continua uzufructul asupra despăgubirii globale, menționăm că părțile pot conveni constituirea unui cvasiuzufruct, fiind libere să încheie convenții. Cu toate acestea, vor fi incidente, din nou, ca la încheierea uzufructului inițial, cheltuielile cu încheierea contractului[33] și, eventul, impozitul pe transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor[34]. Trecând peste prioritatea reparării prejudiciului în natura, prin schimbarea obiectului uzufructului și păstrarea raportului juridic, legiuitorul a considerat că orice dezmembrăminte se vor stinge și toate persoanele interesate vor fi despăgubite. În momentul de față, având reglementate efectele cazului fortuit în materia uzufructului și cvasiuzufructul, care permit, astfel continuarea dreptului asupra sumei de bani date cu titlu de despăgubire, se poate observa o intervenție agresivă a puterii publice în raporturi de drept privat. Măsura transmiterii forțate a dreptului de proprietate este justificată, tocmai pentru cauza de utilitate publică ce a fost declarată în prealabil, însă nu la fel se poate spune despre încetarea raporturilor juridice existente între particulari.
În al patrulea rând, tocmai pentru a păstra legăturile contractuale și a putea să exploateze o sumă cât mai mare de bani[35], părțile pot fi tentate să „apeleze” la un caz fortuit pentru a distruge imobilul[36], pentru ca, dacă este asigurat, să beneficieze de subrogația reală cu titlu particular prevăzută de Codul civil ce operează asupra indemnizației de asigurare[37]. Este ipoteza unui teren cu clădire construită, caz în care exproprierea va opera pentru imobil, iar cazul fortuit, pentru clădire.
A treia soluție posibilă înlătură neajunsurile interpretării literale, având și ea, însă, un neajuns principal, și anume chiar trecerea peste această interpretare. Soluția își găsește baza în art. 2 alin. (2) din Codul civil, cu următorul conținut: „prezentul cod este alcătuit dintr-un ansamblu de reguli care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se referă litera sau spiritul dispozițiilor sale”[38]. Spiritul continuării dreptului de uzufruct (sub forma unui cvasiuzufruct) în cazul în care părțile pierd definitiv posibilitatea folosirii bunului lor se regăsește și în cazul distrugerii lui prin caz fortuit, și în caz de expropriere. Este adevărat că legiuitorul Codului civil a consacrat legal acest spirit în anul 2011, la 17 ani după apariția instituției exproprierii ce există și astăzi, dar tocmai acest lucru ne face sa ne întrebăm dacă nu ar putea fi completată legea veche cu spiritul noului legiuitor, mai ales în contextul în care la momentul respectiv nu era de conceput uzufructul asupra unei sume de bani[39].
Astfel, s-a creat contextul divizării exproprierii în două categorii: exproprierea „previzibilă”, atunci când dreptul se constituie cunoscându-se viitoarea „pieire” a bunului, și exproprierea ‒ caz fortuit, când se produce fără ca părțile să o poată prevedea și împiedica.
Aplicând raționamentul completării legii speciale cu noutatea adusă de Codul civil, s-ar ajunge la tratamentul distinct al exproprierii pentru aceste două categorii. Soluția nu produce un caz de discriminare, pentru ca situațiile sunt diferite. În ceea ce privește prima ipostază a exproprierii, ce reprezintă un caz de consolidare forțată în favoarea unui terț față de raportul juridic ce conține dreptul de uzufruct, se poate considera că dreptul de uzufruct a fost constituit, față de titularii drepturilor reale, sub un termen extinctiv incert. Fie că vorbim despre expirarea termenului, fie că avem în vedere situația uzufructului viager, se poate considera ca vor curge în paralel două termene, unul dintre ele fiind momentul la care se va produce exproprierea. În acest fel, nu se mai poate discuta despre ruperea legăturii juridice dintre persoane în mod complet, ignorând scopurile urmărite când au i-au dat naștere. A doua ipostază, cea în care exproprierea este caz fortuit, ar trebui să primească spiritul Codului civil și să se considere că părțile au dreptul de a rămâne legate contractual[40] sau în baza altui act juridic făcut cu acordul lor, spre exemplu, constituirea prin legat și acceptarea lui de legatar.
Adoptând această rațiune, despăgubirea globală poate rămâne neschimbată din perspectiva cuantumului ei, comisia ce evaluează prejudiciul, și instanța de judecată, în caz de litigiu, neanalizând și calificarea legală a acesteia și drepturile ce poartă asupra ei. Chiar dacă s-ar acorda despăgubiri distincte, se poate considera că acestea reprezintă, de fapt, valoarea imobilului cu un dezmembrământ ce există asupra lui, adică se calculează separat doar pentru a se putea face calculul despăgubirii finale; la urmă, despăgubirea globală să ajungă în posesia uzufructuarului, pentru continuarea uzufructului. Odată cu încetarea acestui cvasiuzufruct constituit în baza reglementării din Codul civil, nudul proprietar să dobândească despăgubirea globală[41]. Astfel, nu este afectată în niciun fel procedura exproprierii, ci, din perspectivă pur civilă, raporturile juridice dintre particulari (în special, voințele lor) rămân cât mai puțin afectate.
În sprijinul acestei ultime soluții vine și argumentul că motivul pentru care un uzufruct se stinge este incompatibilitatea folosinței bunului de către uzufructuar și cauza de utilitate publică pentru care a fost afectat imobilul. Totuși, un cvasiuzufruct, care, mai degrabă, se aseamănă cu un împrumut de consumație decât cu un uzufruct clasic, poate fi considerat că excedează domeniului de aplicare pe care îl are în vedere art. 28 din Legea nr. 33/1994.
În final, tot ce contează este răspunsul la întrebarea „ce soluție adoptăm”? Cu toate inconvenientele pe care le are, Legea 33/1994 va continua să se aplice în integralitatea ei până la intervenția legiuitorului. Dacă la un moment dat nu existau critici în legătură cu temeinicia ei din punctul de vedere al suportului juridic pe care se bazează, pentru că exproprierea și cazul fortuit produceau aceleași efecte, actualmente, bazându-ne pe autonomia de voință a părților și pe principiul reparării în natură a prejudiciului, considerăm că se creează un tratament diferențiat atunci când există loc de egalitate. Este adevărat că există o zicală, „excepția confirmă regula”, dar dacă se poate aplica regula, de ce să creăm o excepție?
Concluzii
Concluzia care se poate trage în urma analizei legislației se desprinde din două coordonate principale, și anume legătura indispensabilă dintre dreptul de uzufruct și obiectul asupra căruia poartă (având în vedere că regulile privitoare la bun se vor aplica și pentru uzufruct – deci și stingerea dreptului odată cu pierderea bunului) și natura privată a raporturilor juridice care dau naștere acestui drept (ce implică o eventuală intervenție minimă a puterii publice în legătura dintre părți). Astfel, reglementarea exproprierii sau, după caz, interpretarea ei, în măsura în care este posibil, trebuie să aibă în vedere că preluarea bunului nu ar trebui să atragă de plano încetarea raporturilor juridice dintre titularul dreptului de uzufruct și nudul proprietar, atâta timp cât există o posibilitate de reparare a prejudiciului în natură, pe cât posibil, așa cum nici distrugerea bunului nu o face.
Legiuitorul are prerogativa reglementării cazurilor în care voința părților este învinsă, putând stabili că drepturile și obligațiile lor sunt stinse, însă această intervenție ar trebui să fie unitară și concordantă cu celelalte reguli de drept.
Deși dreptul civil permite interpretarea extensivă a textelor de lege, o formulare tranșantă, cum este cea din materia exproprierii, nu lasă loc pentru aplicarea noilor principii[42] și reguli care guvernează dreptul comun, ceea ce nu este benefic pentru destinatarii legii. Dacă intervine o reformă atât de mare precum cea din anul 2011, când a intrat în vigoare noul Cod civil, aceștia nu se pot „bucura” de cadrul legal existent, pentru că legea specială a fost adoptată avându-se în vedere un cadru legal (și doctrinar și jurisprudențial) vechi de aproape 20 de ani (actualmente, aproape 30 de ani). Chiar daca se apreciază că „Noul Cod Civil afectează toate elementele care compun cele două niveluri: micro și macro social”[43] și că „oferă o mai mare flexibilitate și claritate normelor juridice de drept civil”[44], practic, în materia dreptului de uzufruct, destinatarii legii nu vor putea beneficia de posibilitatea exercitării unui cvasiuzufruct în ipoteza în care bunul este expropriat, uneori această posibilitate reflectând exact scopurile pentru care uzufructuarul a consimțit la constituirea dreptului său, adică dobândirea unui temei în care să își procure un venit periodic.
În acest context, știind că „ În mod evident şi unanim acceptat, legea sau norma juridică trebuie să corespundă unor cerințe, realități şi nevoi sociale dintr-un anumit moment istoric al unei națiuni” și că, practic, „legea trebuie să fie „asortată” cu realitatea „upgradată” şi modernizată pentru a putea fi eficientă, respectată şi acceptată”[45], apreciem că legislația în vigoare trebuie modificată în măsura în care nu poate fi interpretată, dându-se astfel prioritate voinței particularilor care sunt lipsiți de drepturile lor, păstrându-le raporturile juridice în vigoare. Dacă statul vrea un bun imobil, ar trebui să se rezume la a îl dobândi, iar nu să procedeze și la a stinge raporturile juridice dintre cei ce aveau drepturi asupra lor. Dacă la ipotecă și la distrugerea bunului dintr-un caz fortuit exista aceasta posibilitate, consideram ca ar trebui să se poată și in cazul uzufructului.
BIBLIOGRAFIE
- Buda, D. (2012), Reforma administrativă în România: Noul Cod Civil și instituția căsătoriei, Revista Transilvană de științe administrative, nr. 36E.
- Chelaru, E. (2019), Drept civil. Drepturile reale principale, ediția a 5-a, Ed. C.H. Beck, București.
- Ciucă, L.-B. (2017),Moștenirea ‒ între Biblie și Codul civil, LUMEN Proceedings, vol. 1.
- Ciucă, L.-B. (2015) Reguli de drept privat. Moștenirea între vechiul testament și noul Cod civil, în Revista Universul Juridic, nr. 6.
- Pop, L. (1996), Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale, Ed. Lumina Lex, București.
- Stoica, V. (2021), Drept civil. Drepturile reale principale, ediția a 4-a, Ed. C.H. Beck, București.
- Terré, Fr., Simler, Ph. (2018), Droit civil. Les biens, ediția a 10-a, Ed. Dalloz.
- DOI Systems – www.doi.org
- Legifrance – www.legifrance.gouv.fr
- Sintact – www.sintact.ro
- Uniunea Națională a Notarilor Publici din România – www.unnpr.ro
[26] Ajungând în domeniul public, se poate spune că a „dispărut”, pentru că el devine inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.
[27] În situația cazului fortuit nu se mai poate vorbi de o posibilă consolidare, pentru că drepturile reale principale în discuție nu se reunesc asupra aceleiași persoane, ci se sting deodată, prin pieirea bunului. Astfel, exproprierea reprezintă rezultatul unirii efectelor consolidării cu cele ale cazului fortuit.
[28] De asemenea, aplicarea regulilor de la bunurile imobile și pentru drepturile reale care poartă asupra lor, la fel ca în cazul exproprierii, duc la aceeași concluzie.
[29] Art. 1695 alin. (2) din Codul civil prevede că vânzătorul răspunde pentru evicțiunea „ce rezultă din pretențiile unui terț numai dacă acestea sunt întemeiate pe un drept născut anterior datei vânzării și care nu a fost adus la cunoștința cumpărătorului până la acea dată”. În speță, statul plătește în locul celui care a constituit uzufructul (act posibil în baza art. 1472, care consacră obligația plătită de un terț față de obligație).
[30] A se vedea, spre exemplu, studiul de piață realizat de Camera Notarilor Publici Craiova, disponibil la adresa http://www.unnpr.ro/files/expertize2020/CNPCraiova/studiu_de_piata_jud_DJ_MH_GJ_OT.pdf. La pagina 57 din document se prevede, ca în alte locuri din aceeași lucrare, că valoarea dezmembrămintelor este de 20%.
[31] Spre exemplu, pentru a primi un împrumut. O suma de bani poate „dispărea” ușor din patrimoniu, pe când o creanță prin care se obțin fructe civile poate fi executată sub forma unei popriri, banii nemaitrecând pe la uzufructuar. Cei care dau împrumut pot avea în vedere aceste aspecte.
[32] Una dintre părți poate dori să se folosească de raportul juridic ce conține dreptul de uzufruct pentru a invoca instituția compensației de drept, care, operând odată ce sunt întrunite condițiile, poate favoriza „relația” dintre părți (considerându-se stinse obligațiile reciproce, înainte să poate să intervină un alt creditor pentru a își satisface propria creanță). Spre exemplu, în cazul în care uzufructuarul plătește o sumă periodică, nudul proprietar nu mai poate invoca instituția compensației pentru acea sumă de bani cu o datorie pe care o are el față de uzufructuar. Primind o sumă de bani, care intră în garanția comună a creditorilor, o parte se poate vedea în situația în care autonomia lui de voință a fost afectată, nemaiputând să-și favorizeze cocontractantul.
[33] Spre exemplu, onorariul notarial.
[34] Cheltuieli care nu pot fi invocate în fața comisiei care evaluează prejudiciul sau a instanței de judecată, pentru că sunt prejudicii viitoare și incerte, care vor rămâne la latitudinea persoanelor interesate.
[35] Se poate întâmpla ca indemnizația de asigurare să fie mai mare decât suma plătită de stat cu titlu de despăgubire.
[36] Pot crea condițiile unui incendiu spontan, ale unei inundații etc. Cu cât valoarea imobilului este mai mare, cu atât persoanele interesate pot fi mai inventive în privința mijloacelor folosite. Dacă nu se va dovedi caracterul ilicit, scopul lor este atins. Dacă, însă, demersul nu reușește, părțile sunt puse în fața săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, prevăzută de Codul penal în vigoare.
[37] Nu excludem nici încheierea acestui contract în baza unei cauze ilicite, care este chiar obținerea indemnizației în mod fraudulos.
[38] Prin noțiunea de „domenii”, considerăm că nu au fost avute în vedere domeniile generale ale dreptului, cum ar fi drept civil, drept penal, drept contravențional etc., ci toate categoriile de raporturi juridice (adică inclusiv domeniile micro din cadrul dreptului civil, cum ar fi, spre exemplu, domeniul exproprierii, domeniul contractelor nenumite etc.), atâta vreme cât intră în litera sau în spiritul Codului.
[39] Definiția clasică a uzufructului, prevăzută și de Codul civil anterior, conform căreia uzufructul este dreptul de a folosi un bun al altuia (și de a-i culege fructele) și de a îl restitui proprietarului, alături de obligația de conservare a bunului pe care o are uzufructuarul, se opune ca o sumă de bani să facă obiectul acestui drept. Cu toate acestea, Codul civil actual a inovat, a preluat împrumutul de consumație și l-a adaptat drepturilor reale principale ‒ dezmembrăminte.
[40] În ipoteza încheierii unui nou act juridic, părțile se vor obliga din nou, nu vor rămâne obligate în baza acordului inițial. Am văzut ce inconveniente pot exista având în vedere acest nou raport juridic.
[41] Adică despăgubirea ce constituie echivalentul nudei proprietăți, la care se adaugă ce a primit și uzufructuarul, tot cu titlu de despăgubire. Aceasta din urmă, în cazul în care uzufructul este constituit cu titlu oneros, reprezintă plata pe care uzufructuarul trebuia să o facă nudului proprietar în schimbul folosinței, iar în cazul în care este constituit cu titlu gratuit, beneficiile pe care le oferea uzufructul pentru titular. Nu este un caz de îmbogățire fără justă cauză pentru nudul proprietar, care primește despăgubiri pentru un uzufruct pentru care nu câștiga, oricum, nimic, ci este pur și simplu valoarea reală a imobilului, pentru că, spre exemplu, conform studiilor de piață realizate de Camerele Notarilor Publici, nuda proprietate reprezintă 80% din valoarea imobilului. Despăgubirea, în cazul unui uzufruct cu titlu gratuit, poate forma restul de 20%. Așadar, doar în cazul unui uzufruct constituit cu titlu oneros nudul proprietar va câștiga, cu just temei, și anume obligația care se naște în sarcina uzufructuarului în schimbul transferului dezmembrământului.
[42] Cum este, spre exemplu, principiul reparării prejudiciului în natură, repararea prin echivalent fiind subsidiară. În cazul exproprierii, persoana interesată nu are nici măcar dreptul de a alege între acestea două.
[43] D. Buda, Reforma administrativă în România: Noul Cod Civil și instituția căsătoriei, în Revista Transilvană de științe administrative, nr. 36E/2012, pp. 27-49.
[44] Idem.
[45] L.-B. Ciucă, Reguli de drept privat. Moștenirea între vechiul testament și noul Cod civil, în Revista Universul Juridic nr. 6/2015, pp. 54-59.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.