Despre elaborarea și adoptarea unui instrument internațional privind pandemiile, sub egida Organizației Mondiale a Sănătății
Cristina Elena Popa Tache - iunie 5, 20221. Introducere
În general, în orice domeniu, ajungerea la un acord multilateral s-a dovedit a fi, dacă nu imposibilă, atunci, cu certitudine, un proces foarte dificil. Exemplele sunt numeroase. Unul dintre acestea este dat de eforturile eșuate de a se ajunge la un tratat multilateral în domeniul investițiilor străine. În 1995, OCDE[1] a inițiat elaborarea unui acord multilateral de investiții în scopul creării unui cadru internațional unitar pentru raporturile investiționale internaționale. S-a constatat cum creșterea interdependențelor internaționale – la nivel global, regional și subregional – generează, printre altele, o dezvoltare accelerată cantitativă și calitativă a fluxurilor în cadrul comunității internaționale a statelor. Această expansiune la nivel internațional evidențiază și o multiplicare a intereselor naționale și, pe această bază, o proliferare a divergențelor, mai ales în domenii precum cele economice, sociale sau politice, în special datorită apariției și participării la dialogul asupra problemelor internaționale a unui număr tot mai mare de state. În Raportul prezentat de Boutros Boutros-Ghali, secretarul general al ONU în fața Adunării Generale în septembrie 1994, intitulat Agenda pentru pace și dezvoltare, se precizează că: „În noul context internațional (…) înțelegem că lacunele dezvoltării economice, sociale și politice sunt cauzele profunde ale conflictelor”[2]. Nimic mai adevărat; un principiu deosebit de aplicabil și în zilele noastre.
Teoretic, dreptul internațional nu tratează într-o manieră identică statele dezvoltate și statele aflate în curs de dezvoltare. Întrucât au existat și continuă să existe diferențe ideologice între state, se observă că regulile elaborate și adoptate, originale în conținut, au în vedere ideea de egalitate reală și mai puțin ideea de egalitate formală. Doctrina și practica în materie au condus la ideea că identificarea statelor aflate în curs de dezvoltare are o mare importanță, întrucât aceasta declanșează o aplicare a normelor derogatorii.
Problema este complexă, deoarece trebuie operate distincții la nivelul fiecărui stat aflat în curs de dezvoltare, utilizând criterii precum venitul național. În materie sanitară, surprizele pot fi foarte mari prin raportare la condițiile naționale în care se acordă tratamentul pacienților etc.
Problemele expuse mai sus reprezintă doar o parte, o idee din previziunile referitoare la proximitatea semnării unui instrument multilateral pentru a consolida prevenirea, pregătirea și răspunsul la pandemie. Ca parte din comunitatea internațională, statele se confruntă cu numeroase provocări care pot fi abordate, din acest punct de vedere, doar printr-o rezoluție colectivă. Probleme precum cele generate de pandemii, războaie, atenuarea schimbărilor climatice, exploatarea durabilă a resurselor economiei albastre (marine) și securitatea internațională în secolul 22, conduc către tendința adoptării unor instrumente internaționale prin care sunt propuse soluții strategice la aceste provocări. Este, oare, mult prea ambițios acest deziderat?
În abordarea etapelor întocmirii unui nou tratat intră: negocierea, redactarea și producerea textului. Un rol deosebit de important îl au în acest moment discuțiile privind pregătirile pentru negociere și pentru identificarea unor soluții foarte performante prin care statul interesat de procesul de adoptare a unui anumit instrument internațional, ar putea să influențeze și să găsească soluții eficiente în redactarea și în rezolvarea diferențelor ce se ivesc în mod inerent în realizarea tratatelor multilaterale. Documentele procedurii de negociere explică în detaliu modul de structurare a unui text de tratat, inclusiv titlul, preambulul, clauzele finale, testimonium, și blocul semnăturilor. Ulterior, este examinat procesul de pregătire și producere a unui text de tratat pentru semnare, inclusiv adoptarea, traducerea, formatarea, legarea și sigilarea. În acest context, apare importanța puterilor depline, precum și cum să le produci și când este permis să renunți la ele[3].
După cum remarca și J.M Brown, negocierile internaționale privind tratatele se află în interdependență cu politica internă. În acest cadru se mobilizează grupurile de interese interne, grupuri care pot sprijini partidele politice ce urmează să promoveze ratificarea unui tratat, dar care pot să și afecteze interesele naționale (le vatămă). În cazul grupurilor de interese conservatoare și moderate, rezultatele pot fi contraintuitive – de exemplu, guvernele străine fac „pushing”(presiuni) pentru tratate liberale asupra liderilor liberali care nu le plac, mobilizând în mod intenționat grupurile de interese împotriva tratatului și în favoarea contestatorilor conservatori, cu scopul de a modela rezultatele politice. Grupurile de interese puternice pot exercita o influență puternică sau nicio influență, iar acest mecanism se traduce printr-un fel de exercițiu ce are ca scop realizarea idealurilor lor politice[4].
Necunoscutele din această ecuație contrabalansează negativ cu unul dintre aspectele pozitive ce ar putea fi generate de implicarea țării noastre în tratatul privind pandemiile, așa cum i se spune; mă refer aici la probabilitatea mai mare de a ieși la suprafață situația precară în care se află sistemul sanitar românesc sau, altfel spus, neputința unor sisteme sanitare precare de a duce la îndeplinire eventuale obligații consfințite prin tratate ce au ca obiect reglementări în domeniul medical/sanitar, de exemplu. În fața acestor probleme, pe care OMS[5] le va descoperi înainte sau după intrarea ca parte în tratatul pandemic a unor state cu un sistem sanitar precar, apare întrebarea firească: cine va finanța reabilitarea acestor sisteme sanitare, în condițiile în care statele membre finanțează această organizație? Vor fi de acord marii finanțatori ai OMS, prin tratatul pandemic, să fie consumate aceste contribuții pe finanțarea sistemelor de sănătate ale statelor membre care au nevoie de acest lucru? Dacă OMS nu va face acest lucru, statele mai puțin dezvoltate nu își vor permite respectarea obligațiilor asumate prin tratat și, ca urmare, vor fi inițiate proceduri de infringement împotriva lor? Este recomandabil ca toate aceste aspecte să fie cuprinse în clauzele tratatului pandemic, astfel încât să fie înlăturate orice alte probleme ulterioare privind interpretarea tratatului.
2. Metode specifice
În traiectoria istorică a încercărilor multilaterale de codificare, indiscutabil s-a impus o codificare a anumitor tipuri de relații internaționale, în cadrul global al cooperării internaționale. Un tratat multilateral este un instrument complex atât formal, cât și material. Totuși, în fața acestor incertitudini, se opun termenele foarte scurte prescrise de OMS. Vor avea statele membre ale OMS viteza de reacție potrivită apărării propriilor poziții și interese?
Care sunt termenele-limită stabilite de OMS?
Potrivit informațiilor prezentate de OMS, World Health Assembly/Adunarea Mondială a Sănătății (denumită în continuare: WHA) s-a reunit într-o sesiune specială, a doua de la înființarea OMS în 1948, și a adoptat o singură decizie intitulată: „Lumea împreună”. În decembrie 2021, prin decizia SSA2(5) (2021), Adunarea Mondială a Sănătății, la a doua sa sesiune specială, a înființat, în conformitate cu articolul 41 din Regulamentul său de procedură, o subdiviziune a OMS-un organism interguvernamental de negociere deschis tuturor statelor membre și membrilor asociați(„INB”)[6] care să elaboreze și să negocieze o convenție, un acord sau un alt instrument internațional al OMS privind prevenirea, pregătirea și răspunsul la pandemie, în vederea adoptării conform articolului 19 din Constituția OMS sau alte prevederi ale Constituției, după cum vor putea fi considerate de către acest organism[7] aplicabile și adecvate.
Articolul 19 din Constituția OMS oferă Adunării Mondiale a Sănătății autoritatea de a adopta acte cu forță obligatorie, precum convenții sau acorduri cu privire la orice chestiune de competența OMS. Singurul instrument stabilit în temeiul articolului 19 până în prezent este Convenția-Cadru a OMS pentru controlul tutunului, care a adus o contribuție semnificativă și rapidă la protejarea oamenilor împotriva tutunului de la intrarea sa în vigoare în 2005.
Conform documentelor de lucru ale OMS, termenele prescrise în vederea ajungerii la un tratat multilateral privind prevenirea, pregătirea și răspunsul la pandemie, au fost următoarele: Organismul Interguvernamental de Negociere va ține prima sa reuniune până la 1 martie 2022 (pentru a conveni asupra modalităților de lucru și a termenelor, ceea ce a și avut loc începând cu luna februarie 2022) și a doua până la 1 august 2022 (pentru a discuta progresul asupra unui proiect de lucru). INB are atribuții specifice precum: a) să organizeze audieri publice pentru a-și informa deliberările; b) să prezinte un raport de progres către cea de-a 76-a Adunare Mondială a Sănătății în 2023; c) și să își prezinte rezultatul spre examinare de cea de-a 77-a Adunare Mondială a Sănătății în 2024.
Prin adoptarea metodelor de lucru a INB, s-a prevăzut că această subdiviziune a OMS va stabili un proces incluziv condus de statele membre, care va fi facilitat de copreședinții și vicepreședinții INB, pentru a identifica mai întâi elementele de fond ale instrumentului și apoi pentru a începe dezvoltarea unui proces de lucru. proiect, care va fi prezentat, pe baza progreselor realizate, spre examinare de către INB la a doua ședință, care va avea loc cel târziu la 1 august 2022, la finalul căreia INB va identifica prevederea Constituției OMS în temeiul căreia ar trebui adoptat instrumentul (para. 5 din Proposed method of work/ A/INB/1/3 Rev.1/Geneva, 10 martie 2022)[8].
Para. 6 arată că procesul la care se face referire la paragraful 5 de mai sus ar trebui să fie bazat pe dovezi și ar trebui să țină seama de discuțiile și rezultatele Grupului de lucru al statelor membre pentru consolidarea pregătirii și răspunsului OMS la urgențe de sănătate, luând în considerare necesitatea coerenței și complementarității între: procesul de dezvoltare, noul instrument și lucrările în curs de desfășurare ce au loc în temeiul rezoluției WHA74.7 (2021), în special în ceea ce privește punerea în aplicare și consolidarea Regulamentului Internațional de Sănătate (2005). Pe lângă prevederile deciziei SSA2(5), INB va lua în considerare, inter alia, discuțiile și rezultatele altor fluxuri de lucru în curs de desfășurare legate de OMS, după caz, inclusiv pentru a evita orice dublare a eforturilor și pentru a facilita o abordare consecventă[9]. Adunarea Mondială a Sănătății a cerut, de asemenea, directorului general al OMS să convoace reuniunile INB și să îi fie sprijinită activitatea, inclusiv prin facilitarea participării altor organisme ale sistemului Națiunilor Unite, a actorilor nestatali și a altor părți interesate relevante în acest proces, în măsura hotărâtă de INB[10]. În proiectul programului de lucru al acestui organism, proiect adoptat la Geneva în 22 februarie 2022, se prevede în art. 3 că: definirea și acordul privind metodele de lucru și calendarele INB, se fac în conformitate cu decizia SSA2(5) (2021) și sunt bazate pe principiile incluziunii, transparenței, eficienței, conducerii independente a statelor membre și consensului.
Proposed method of work/ A/INB/1/3 Rev.1/10 martie 2022, în para. 8 și 9, prevede că INB va fi deschis tuturor statelor membre ale OMS și va lucra într-o manieră incluzivă. Conform textului adoptat de Prima Adunare Mondială a Sănătății la 21 iulie 1948, acest termen va fi interpretat pentru a include membrii asociați cu privire la INB dar și organizațiile regionale de integrare economică, după caz. INB își va desfășura activitățile (inclusiv, pentru a evita orice dubiu, activitățile subgrupurilor, dacă există) pe baza consensului și în conformitate cu Regulamentul de procedură al Adunării Mondiale a Sănătății.
În concluzie, fiecare stat membru cu drept de vot va participa la aceste tratative conform consultărilor și politicilor sale interne, membrii guvernului care reprezintă statul aflat în tratative devin responsabili de modul în care se exercită aceste atribuții.
3. Analiza din perspectiva României
În esență, negocierile asupra unui instrument internațional ce urmează a fi elaborat și adoptat sub egida OMS are ca obiect următoarele linii directoare: a) necesitatea unui grad sporit de pregătire și a unei cooperări mai strânse la nivel mondial (pandemia de COVID-19 a generat probleme specifice pentru care se recomandă reglementări internaționale); b) o mai bună colaborare între centrele de cercetare din întreaga lume și o mai bună coordonare a finanțării internaționale ce ar putea îmbunătăți monitorizarea riscurilor și schimbul de cunoștințe cu privire la noi boli infecțioase; c) coordonarea la nivel mondial a constituirii de stocuri ce ar putea asigura accesul țărilor la produse esențiale; d) un acord privind pandemiile ar putea, de asemenea, să conducă la mecanisme de răspuns mai bune și să abordeze inegalitățile în ceea ce privește accesul la vaccinuri, medicamente și metode de diagnosticare. Ca urmare a inițiativei OMS, Consiliul Uniunii Europene a adoptat o decizie de autorizare a începerii negocierilor în vederea unui acord internațional privind prevenirea pandemiilor, pregătirea pentru pandemii și răspunsul la acestea[11]. Decizia deschide, de asemenea, calea pentru negocierea unor amendamente complementare la Regulamentul sanitar internațional. Prin urmare, în toate documentele se discută despre negocierile statelor membre și manifestarea prezenței acestora în cadrul procesului de reglementare internațională.
Romania[12] este stat membru al OMS cu drept de vot, cu o continuitate neîntreruptă din 1956 și până în prezent. Țara noastră participă la relațiile internaționale și, în calitatea sa de subiect de drept internațional, are dreptul să participe la elaborarea normelor de drept internațional. Tratativele pot fi inițiate de la acest punct al atributului suveranității prin care statele pornesc la drumul reglementării ca subiecte egale din punct de vedere juridic, indiferent de nivelul de dezvoltare, de întinderea teritoriului sau de numărul populației, și indiferent de resurse sau de potențialul militar. Conform Legii nr. 590/2003 privind tratatele[13], art. 1 cuprinde semnificația unor termeni astfel: „a) prin tratat se înțelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi și obligații juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe; b) prin încheierea tratatelor se înțelege succesiunea de etape care trebuie urmate, ansamblul de activități care trebuie desfășurate, precum și ansamblul de proceduri și reguli care trebuie respectate astfel încât tratatul să între în vigoare pentru România; (…)”
Conform articolul 13 alin. (1) din același act normativ: „După finalizarea negocierilor prin convenire sau adoptare, pentru aprobarea semnării se elaborează un memorandum care este inițiat, avizat și aprobat în conformitate cu procedura prevăzută la art. 3 sau 4 și art. 6, care se adaptează corespunzător, conform prevederilor următoare.
(2) Ulterior avizării conform art. 3 sau 4, memorandumul pentru aprobarea semnării este supus avizării Ministerului Justiției.
(3) Procedura prevăzută la art. 3 alin. (2) și la art. 4 alin. (2) cu privire la aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării se aplică și pentru etapa aprobării semnării.”
În continuare, articolul 14 prevede: „Dacă instituțiile avizatoare formulează avize cu propuneri, cu observații, cu observații și propuneri sau cu obiecții, instituția inițiatoare:
a) va relua procesul de negocieri, dacă apreciază ca pertinente observațiile, în vederea obținerii unui text care să corespundă acestora; sau
b) va înainta Secretariatului General al Guvernului o notă justificativă, avizată de Ministerul Afacerilor Externe, cuprinzând argumentele neacceptării, totale sau parțiale, a observațiilor sau a avizului negativ, urmând ca Guvernul să aprobe semnarea ori să decidă reluarea negocierilor.”
Articolul 15 aduce precizări în sensul că: „(1) Memorandumul pentru aprobarea semnării va conține referiri la: a) istoricul negocierilor; b) prezentarea prevederilor relevante ale tratatului cu raportare la elementele de mandat aprobate la începerea negocierilor, precum și a implicațiilor pe care le are tratatul asupra obligațiilor juridice și altor angajamente internaționale asumate anterior de partea română, respectiv asupra legislației interne, inclusiv asupra Constituției României, dacă este cazul; c) propuneri privind numele persoanei care va semna tratatul, cu menționarea funcției și instituției la care este încadrată, precum și propunerea de a i se acordă depline puteri în acest sens, după caz.
(2) Memorandumul va avea anexat: a) textul tratatului rezultat în urma negocierilor, atât în limba română, cât și în limba de circulație internațională în care a fost convenit sau adoptat, după caz; b) copia memorandumului pentru aprobarea inițierii negocierilor sau, după caz, cele mai recente elemente de mandat aprobate.”
Prin urmare, România este în acest moment angajată în negocieri care privesc adoptarea unui instrument internațional privind prevenirea pandemiilor, pregătirea pentru pandemii și răspunsul la acestea, scopul său fiind respectarea legii privind tratatele, inclusiv exercitarea dreptului său de a negocia și de a găsi soluțiile cele mai potrivite cu starea de fapt a propriului sistem sanitar și cu voința cetățenilor.
Derogările de la o procedură atentă sunt prevăzute de articolul 16 din Legea nr. 590/2003 privind tratatele, însă trebuie menționat că, mai ales în cazul unor derogări, este de preferat ca voința populației să se manifeste printr-un referendum.
Articolul 16 despre care am amintit dispune: „(1) În mod excepțional, datorită urgenței semnării tratatului și numai dacă există suficiente elemente să se considere că textul convenit sau adoptat al tratatului nu va conține diferențe substanțiale de fond față de propunerea de text a părții române ‒ în cazul unui tratat bilateral sau față de textul de la care se pornește în negocieri ‒ în cazul unui tratat multilateral, respectiv față de elementele de mandat ale părții române, se poate elabora un memorandum comun pentru aprobarea negocierii și semnării, care va fi supus procedurii prevăzute de prezenta secțiune. (2) Dacă textul convenit sau adoptat diferă față de propunerea de text a părții române sau față de propunerea de text de la care s-a pornit în negociere, respectiv față de elementele de mandat ale părții române, se va elabora un memorandum separat pentru semnare, conform procedurii prevăzute de prezenta secțiune.”
Pentru neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor specifice, Constituția României prevede, în art. 109, răspunderea membrilor Guvernului: „(1) Guvernul răspunde politic numai în fața Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalți membri pentru activitatea Guvernului și pentru actele acestuia. (2) Numai Camera Deputaților, Senatul și Președintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Președintele României poate dispune suspendarea acestora din funcție. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. (3) Cazurile de răspundere și pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.”
Trebuie subliniat că membrii Guvernului răspund politic și juridic pentru modul în care și-au desfășurat atribuțiile.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (Organisation for Economic Co-operation and Development).
[2] Apud A. Năstase, Drept internațional economic II, 1996, RA Monitorul Oficial, p. 11.
[3] A se vedea Barrett, J., & Beckman, R., Making a New Treaty: Negotiation, Drafting and Production, în Handbook on Good Treaty Practice, Cambridge: Cambridge University Press, 2020, pp. 158-202.
[4] Brown, Joseph M., and Johannes Urpelainen, Picking Treaties, Picking Winners: International Treaty Negotiations and the Strategic Mobilization of Domestic Interests, The Journal of Conflict Resolution, vol. 59, no. 6, ed. Sage Publishing House,2015, pp. 1043-73, JSTOR, http://www.jstor.org/stable/24546320, accesat in 24.05.2022.
[5] OMS sau WHO este acronimul pentru Organizația Mondială a Sănătății sau World Health Organization.
[6] A se vedea https://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA74/A74_16-en.pdf accesat la data de 23.05.2022.
[7] Activitatea acestui organism poate fi urmărită pe pagina sa oficială de internet disponibilă aici: https://apps.who.int/gb/inb/, accesată la data de 23.05.2022.
[8] Proposed method of work/ A/INB/1/3 Rev.1/Geneva, 10 martie 2022 este disponibil la: https://apps.who.int/gb/inb/pdf_files/inb1/A_INB1_3Rev1-en.pdf, accesat la data de 23.05.2022.
[9] Idem.
[10] A se vedea în format PDF aici: https://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA74/A74(16)-en.pdf, accesat la data de 23.05.2022.
[11] A se vedea comunicatele Consiliului Uniunii Europene, disponibile aici: https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2022/03/03/council-gives-green-light-to-start-negotiations-on-international-pandemic-treaty/, accesat la data de 24.05.2022.
[12] Din datele disponibile (a se vedea Petre Opriș, România revine în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (mai 1956, articol publicat în 2020, disponibil pe contributors.ro) rezultă că România a fost acceptată în Organizația Mondială a Sănătății, cu drepturi depline, la 8 iunie 1948. Pe fondul divergențelor majore dintre autoritățile comuniste de la București și guvernele Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii, Ministerul Sănătății a trimis o notă directorului general al Organizației Mondiale a Sănătății, în februarie 1950, prin care se anunța că România „nu se mai consideră membră a Organizației”. Politicienii comuniști de la București își exprimau în acest fel și o solidaritate cu celelalte țări din Europa, aflate în sfera de influență sovietică și care au renunțat, la rândul lor, din considerente ideologice, la statutul de membru al Organizației Mondiale a Sănătății. La începutul anului 1956, mai precis la 19 martie 1956, Grigore Preoteasa a recunoscut, în mod indirect, că decizia adoptată de guvernul României în februarie 1950 a fost o greșeală. Ministrul Afacerilor Externe a precizat, în referatul pe care l-a trimis Secretariatului C.C. al P.M.R., faptul că „participarea la lucrările Organizației Mondiale a Sănătății este folositoare pentru țara noastră, întrucât prin această organizație se poate face un schimb larg de informații științifice în ceea ce privește tratamentul diferitelor maladii, producția de medicamente și aparataj medical etc. Afară de aceasta, O.M.S. organizează reuniuni științifice internaționale în diferite domenii ale medicinii și participă la activitățile cele mai importante ale organizațiilor internaționale medicale”. Conform Mediafax, contribuția României aferenta perioadei 2020-2021 a fost de 947.360 de dolari americani.
[13] Publicată în Monitorul Oficial nr. 23 din 12 ianuarie 2004.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.