Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 28/2017 (M. Of. nr. 128/09.02.2018): competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela
Redacția ProLege - februarie 3, 2018
Following the activity of the High Court of Cassation and Justice (RIL Panel), in
February, the following were published: The HCCJ Decision No. 28/2017 on Article 107
of the Civil Code and Article 133 paragraph (1) in conjunction with Article 70 paragraph
(3) of Law No. 272/2004 on the protection and promotion of children’s rights, republished,
as subsequently amended and supplemented, the HCCJ Decision No. 24/2017 on Article
72 and Article 153ˆ12 of Law No. 31/1990, with reference to Article 1552 of the 1864 Civil
Code, respectively to Article 2.030 of Law No. 287/2009 on the Civil Code, with the
application of Article 54 paragraph (2) of Law No. 31/1990, the HCCJ Decision No.
26/2017 on Article 86 of the Criminal Procedure Code, in criminal matters, and the HCCJ
Decision No. 27/2017 on Article 5 paragraph (4) and Article 9 of Law No. 8/2006, the
jurisdiction to settle disputes concerning the appeal against the decision to terminate the
payment of compensation provided for under Article 1 paragraph (1) of Law No. 8/2006.
Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 28/2017
(M. Of. nr. 128 din 9 februarie 2018) Complet RIL NCC Art. 107 În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107 din Codul civil şi ale art. 133 alin. (1) coroborate cu art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela revine tribunalului.
Legea nr. 272/2004
Art. 70 alin. (3) și art. 133 alin. (1)
În M. Of. nr. 128 din 9 februarie 2018, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 28/2017 din 4 decembrie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 107 din Codul civil, respectiv dacă instanţa competentă să soluţioneze cererile având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela este judecătoria sau tribunalul”.
Obiectul dezlegării chestiunii de dreptCodul civil
„Art. 107
(1) Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă.
(2) În toate cazurile, instanţa de tutelă soluţionează de îndată aceste cereri”.
Legea nr. 272/2004, republicată
„Art. 70
(…)
(3) Instanţa judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanţa se va pronunţa, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti”.
„Art. 133
(1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului”.
I. Problema de drept care a generat practica neunitară
1. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost învestită prin sesizarea Colegiului de conducere al Curţii de Apel Constanţa, potrivit Hotărârii nr. 8 din 30 iunie 2017, cu recursul în interesul legii în materie civilă ce vizează interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 107 din Codul civil, respectiv dacă instanţa competentă să soluţioneze cererile având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela este judecătoria sau tribunalul.
VII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
13. Examinând sesizarea cu recurs în interesul legii, raportul întocmit de judecătorii-raportori, precum şi dispoziţiile legale ce se solicită a fi interpretate în mod unitar, se constată următoarele:
VII.1. Admisibilitatea recursului în interesul legii
14. Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost legal sesizat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa care, potrivit dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, are calitatea procesuală de a declanşa acest mecanism de unificare a practicii în scopul interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti.
15. Potrivit dispoziţiilor art. 515 din Codul de procedură civilă, „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”.
16. Din cuprinsul textului de lege menţionat rezultă următoarele condiţii care trebuie îndeplinite pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti; dovada soluţionării diferite să se facă prin hotărâri judecătoreşti definitive, iar hotărârile judecătoreşti să fie anexate cererii.
17. Primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite întrucât, în practica instanţelor judecătoreşti, nu există un punct de vedere unitar cu privire la competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor având ca obiect înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă cu tutela.
18. Astfel, unele instanţe au apreciat că judecătoria este competentă material să soluţioneze astfel de cereri, considerând că acestea privesc măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului.
19. Alte instanţe au apreciat că tribunalul este instanţa competentă material să soluţioneze astfel de cereri, considerând că acestea privesc măsura de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 272/2004.
20. De asemenea este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie de admisibilitate, prevăzută de art. 515 din Codul de procedură civilă, care impune ca dovada soluţionării diferite a problemei de drept care face obiectul sesizării să se facă prin hotărâri definitive.
21. În acest sens se constată că au fost ataşate actului de sesizare hotărâri judecătoreşti cuprinzând soluţiile jurisprudenţiale neunitare, pronunţate atât în cuprinsul unor sentinţe de declinare a competenţei, care, potrivit art. 132 alin. (3) din Codul de procedură civilă, nu sunt supuse niciunei căi de atac, cât şi în regulatoare de competenţă, care, potrivit dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă, sunt definitive.
Anexele care însoţesc actul de sesizare fac dovada îndeplinirii condiţiei formale ca hotărârile judecătoreşti să fie anexate cererii.
22. Prin urmare, recursul în interesul legii este admisibil.
VII.2. Pe fondul recursului în interesul legii
23. Potrivit art. 106 alin. (1) din Codul civil, ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.
24. În acest sens, art. 44 din Legea nr. 272/2004 prevede că orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinţilor săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecţie alternativă, care include: instituirea tutelei, măsurile de protecţie specială prevăzute de prezenta lege şi adopţia.
25. Conform art. 107 din Codul civil, procedurile privind măsurile de ocrotire a persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanţa de tutelă.
26. Prin dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 229 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 71/2011 s-a stabilit că, până la reglementarea prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă, atribuţiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanţele, secţiile sau, după caz, completele specializate pentru minori şi familie.
27. De asemenea, potrivit art. 76 din Legea nr. 76/2012, până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, acestei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.
28. Din prevederile art. 94 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă rezultă că instanţa de tutelă de drept comun este judecătoria, „în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel”.
29. Unul dintre aceste cazuri de excepţie este reglementat de legea specială privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Astfel, potrivit art. 133 din Legea nr. 272/2004, cauzele prevăzute de această lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului. Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul.
30. Aşadar, în cauzele prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind stabilirea măsurilor de protecţie specială, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie îndeplinesc rolul de instanţă de tutelă.
31. Cu privire la domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 133 [fost art. 124 alin. (1)] din Legea nr. 272/2004 se reţine cu titlu prealabil că, prin Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 30 octombrie 2007, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a statuat că revine judecătoriei competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor privind măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului.
32. În considerentele deciziei anterior menţionate s-a reţinut că: „numai pentru cauzele care se regăsesc în cuprinsul normelor de reglementare din Legea nr. 272/2004 s-a prevăzut competenţa de soluţionare a tribunalului”, respectiv „numai acele cauze care privesc măsurile de protecţie specială a copilului strict determinate în cuprinsul art. 55” (actual art. 59) – plasamentul, plasamentul în regim de urgenţă şi supravegherea specializată.
33. Dezlegarea dată prin Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007, sus-menţionată, a avut ca situaţie premisă cererile care vizează măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului formulate pe cale principală.
34. Ca urmare, pentru a stabili dacă o cerere având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela intră în sfera de aplicare a normei speciale prevăzute la art. 133 din Legea nr. 272/2004, care atrage competenţa tribunalului, este necesar a se verifica în ce măsură o asemenea cauză priveşte măsura de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă.
35. Soluţia rezultă din analiza cadrului normativ al acţiunii prin care direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului solicită, în temeiul art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de protecţie alternativă – tutela, pentru minori.
36. Astfel, potrivit art. 68 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, plasamentul în regim de urgenţă este o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se stabileşte pentru copilul aflat în următoarele situaţii: a) abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă; b) găsit sau părăsit în unităţi sanitare. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, plasamentul în regim de urgenţă se poate dispune şi în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reţinuţi, arestaţi, internaţi sau în situaţia în care, din orice alt motiv, aceştia nu îşi pot exercita drepturile şi obligaţiile părinteşti cu privire la copil.
37. Potrivit dispoziţiilor art. 110 din Codul civil, tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea tutelei.
38. În condiţiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în vederea modificării sau încetării măsurii plasamentului în regim de urgenţă. Această obligaţie a instituţiei cu atribuţii în protecţia copilului intră în conţinutul noţiunii de monitorizare prevăzute în secţiunea a 5-a din capitolul III al Legii nr. 272/2004.
39. În acest sens, în art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 272/2004 se prevede că, în situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a fost dispusă această măsură. În situaţia în care nu se mai menţin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului poate dispune, în termenul prevăzut la alin. (1), revocarea măsurii de plasament în regim de urgenţă.
40. Potrivit art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, instanţa judecătorească sesizată în condiţiile sus-menţionate va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului şi va dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz: (i) reintegrarea copilului în familie ori (ii) înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului. De asemenea, instanţa se va pronunţa cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.
41. Temeiul de drept al cererilor de chemare în judecată care au fost calificate în mod diferit în jurisprudenţă şi care, pe cale de consecinţă, au generat practica neunitară se regăseşte în secţiunea a 3-a din capitolul III al Legii nr. 272/2004, intitulată „Plasamentul în regim de urgenţă”.
42. Obiectul principal al acestor cereri nu este instituirea tutelei, ci monitorizarea aplicării măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă prin analiza de către instanţa judecătorească a motivelor care au stat la baza măsurii adoptate de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului. În urma acestei analize, instanţa poate dispune fie încetarea măsurii de protecţie specială şi reintegrarea copilului în familia sa, fie înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de protecţie alternativă a tutelei ori cu măsura de protecţie specială a plasamentului.
43. Aşadar, în soluţionarea cererii, instanţa are posibilitatea alegerii măsurii adecvate de ocrotire a minorului. Instituirea tutelei este una dintre opţiunile prevăzute de lege pentru instanţă, aceasta având deopotrivă posibilitatea de a dispune reintegrarea în familie (atunci când constată că nu se impune instituirea unei măsuri de protecţie alternativă) sau instituirea plasamentului.
44. Împrejurarea că, urmare a admiterii cererii de chemare în judecată, instanţa dispune încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi instituirea tutelei nu conduce la concluzia existenţei a două capete principale de cerere.
45. De asemenea, în raport cu finalitatea acţiunii, nu se poate aprecia că încetarea sau înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă este o cerere accesorie celei de instituire a tutelei.
46. Prin urmare, disjungerea cererii privind instituirea tutelei de cererea de înlocuire a măsurii plasamentului în regim de urgenţă şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea judecătoriei este contrară dispoziţiilor legale şi îl expune pe copilul faţă de care a fost luată această măsură de protecţie specială (a plasamentului în regim de urgenţă) riscului de a rămâne lipsit de ocrotire legală. Astfel, odată cu înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, instanţa este obligată să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti, ceea ce impune ca tutela să fie instituită concomitent cu înlocuirea măsurii de protecţie specială.
47. Pentru considerentele expuse, cererea de chemare în judecată prin care direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului solicită, în temeiul art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă cu tutela priveşte o măsură de protecţie specială şi se circumscrie dispoziţiilor art. 133 din Legea nr. 272/2004.
48. Sintagma „stabilirea unei măsuri de protecţie specială” cuprinsă în art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 nu poate fi interpretată restrictiv, circumscrisă doar situaţiilor în care măsura este luată, ci oricăror situaţii, precum cele vizate de art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, care pun în discuţie menţinerea, revocarea, încetarea sau înlocuirea acestor măsuri, cu alte cuvinte monitorizarea aplicării măsurilor de protecţie specială.
49. În sprijinul acestei interpretări sunt şi prevederile art. 229 alin. (3^1) din Legea nr. 71/2011, conform cărora, până la intrarea în vigoare a reglementării prin lege a organizării şi funcţionării instanţei de tutelă, măsura plasamentului, a plasamentului în regim de urgenţă şi a supravegherii specializate se stabilesc şi se monitorizează potrivit art. 58 – 70 din Legea nr. 272/2004.
50. Rezultă din textul normativ anterior menţionat că, în concepţia legiuitorului, măsurile care ţin de monitorizarea plasamentului în regim de urgenţă intră în sfera de aplicare a art. 133 din Legea nr. 272/2004, această normă specială de competenţă materială nefiind limitată la cauzele privind stabilirea stricto sensu a măsurilor de protecţie specială.
51. Nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia în acest tip de acţiuni nu se discută o măsură de protecţie specială, ci măsura de protecţie alternativă a tutelei, de competenţa judecătoriei ca instanţă de tutelă de drept comun, întrucât instanţa competentă material nu se determină în funcţie de soluţia pronunţată cu privire la măsura de ocrotire care se impune a fi luată faţă de minor (judecătoria în cazul tutelei şi tribunalul în cazul plasamentului).
52. Prezenta dezlegare nu contravine interpretării cu caracter obligatoriu date în recursul în interesul legii soluţionat prin Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, conform căreia competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor privind măsura de protecţie alternativă a tutelei revine judecătoriei.
53. Astfel, dezlegarea dată prin Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007, sus-menţionată, a avut ca situaţie premisă cererile formulate pe cale principală care vizează măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului aflat în una dintre situaţiile prevăzute de art. 110 din Codul civil (fost art. 113 din Legea nr. 4/1953 privind Codul familiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare), care nu a necesitat instituirea unei măsuri de protecţie specială, în vreme ce, în sesizarea de faţă, instituirea tutelei copilului se solicită a fi dispusă, în temeiul art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, faţă de un copil aflat sub incidenţa măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă.
54. Aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate, şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004, ocrotirea copilului se realizează, ca regulă generală, prin părinţi/părinte, iar în subsidiar, prin măsurile de protecţie alternativă, în cadrul cărora întâietate are tutela, în raport cu măsurile de protecţie specială şi, respectiv, adopţia.
55. Totodată, raportul între măsurile prin care se realizează, în subsidiar, ocrotirea copilului nu a suferit modificări după intrarea în vigoare a actualului Cod civil, iar problema de drept vizând determinarea instanţei competente material să soluţioneze cererea de înlocuire a măsurii de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă cu tutela nu a făcut obiectul analizei cu prilejul soluţionării mecanismului anterior de unificare a practicii judiciare.
56. Aşadar, prezenta interpretare este aplicabilă numai în ipoteza în care tutela minorului este instituită cu prilejul examinării de către tribunalul sesizat, în temeiul dispoziţiilor art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, a motivelor care au stat la baza adoptării de către directorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului a măsurii plasamentului în regim de urgenţă.
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 28/2017Prin Decizia nr. 28/2017, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, a stabilit că: în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 107 din Codul civil şi ale art. 133 alin. (1) coroborate cu art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor având ca obiect înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela revine tribunalului.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.