Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 1/2017 (M. Of. nr. 223/31.03.2017): Anularea hotărârilor comisiei pentru protecţia copilului de încadrare în grad şi tip de handicap a copilului cu dizabilităţi
Redacția ProLege - aprilie 3, 2017Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 1/2017 Complet RIL
Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
Art. 85 alin. (2), art. 90^1 și art. 90^2 În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 115 alin. (1) lit. a) şi art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, raportate la art. 2 alin. (1) lit. b), c) şi f), art. 8 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor având ca obiect anularea hotărârilor comisiei pentru protecţia copilului de încadrare în grad şi tip de handicap a copilului cu dizabilităţi revine tribunalelor – secţiile de contencios administrativ/completele specializate în materia contenciosului administrativ.
În M. Of. nr. 223 din 31 martie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 1/2017 privind soluționarea unui recurs în interesul legii având ca obiect „interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, în vederea stabilirii competenţei materiale de soluţionare a litigiilor având ca obiect plângerea împotriva hotărârilor de încadrare a minorilor în grad de handicap, emise de comisia pentru protecţia copilului din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului”.
Obiectul recursului în interesul legiiLegea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
„Art. 85
(2) Încadrarea în grad şi tip de handicap a copiilor cu handicap se face de comisia pentru protecţia copilului.
(3) Încadrarea în grad şi tip de handicap a adulţilor cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare comisie de evaluare”.
(…)
Art. 90^1
(1) În structura Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi funcţionează Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare Comisia superioară, cu activitate decizională în soluţionarea contestaţiilor la certificatele de încadrare în grad şi tip de handicap, emise de comisiile de evaluare ale persoanelor adulte cu handicap judeţene sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
(…)
Art. 90^2
(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cererile adresate instanţei fiind scutite de taxa judiciară de timbru”.
Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
„Art. 115
(1) În subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti funcţionează comisia pentru protecţia copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuţii principale:
a) stabilirea încadrării în grad de handicap şi orientarea şcolară a copilului;
b) pronunţarea, în condiţiile prezentei legi, cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecţie specială a copilului;
c) soluţionarea cererilor privind eliberarea atestatului de asistent maternal;
d) alte atribuţii prevăzute de lege.
(2) Organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
(…)
Art. 133
(1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială sunt de competenţa tribunalului de la domiciliul copilului.
(2) Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competenţa revine tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială a fost găsit copilul”.
H.G. nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului
„Art. 9
(1) Comisia competentă să soluţioneze cazurile privitoare la copiii care necesită o măsură de protecţie specială este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.
(…)
Art. 10
(3) Hotărârile Comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării fiind soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004”.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
„Semnificaţia unor termeni
Art. 2
(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
(…)
b) autoritate publică – orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;
c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;
(…)
f) contencios administrativ – activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
(…)
Obiectul acţiunii judiciare
Art. 8
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
(…)
Instanţa competentă
Art. 10
(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(…)
(3) Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale”.
I. Problema de drept care a generat practica neunitară
1. Recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia vizează stabilirea competenţei materiale de soluţionare a litigiilor având ca obiect anularea hotărârilor de încadrare a minorilor în grad de handicap, emise de comisia pentru protecţia copilului. Pentru rigoare terminologică, este necesar a fi menţionat că dispoziţiile legale în materie nu conţin nicio precizare privind calificarea acestei acţiuni drept „plângere”, aşa cum apare în conţinutul sesizării, motiv pentru care, în cuprinsul deciziei, se va face referire la anularea hotărârilor de încadrare a minorilor în grad de handicap, iar nu la plângerea împotriva acestor hotărâri.
VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
39. Verificarea regularităţii învestirii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie impune analizarea condiţiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în conformitate cu dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii”, precum şi ale art. 514 din acelaşi cod, referitoare la obiectul recursului şi la titularul dreptului de sesizare.
40. Analiza implică, aşadar, mai multe aspecte:
– cel al cerinţei de ordin formal prevăzute de dispoziţiile art. 515 din Codul de procedură civilă – dovada că problemele de drept care formează obiectul sesizării au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii; această cerinţă de admisibilitate se constată a fi îndeplinită, având în vedere jurisprudenţa anexată sesizării, ilustrată prin hotărâri judecătoreşti definitive, din care rezultă practica neunitară la nivelul mai multor curţi de apel din ţară, în soluţionarea unor conflicte de competenţă;
– sub aspectul obiectului recursului în interesul legii, în sensul că acesta trebuie să se circumscrie dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, respectiv să privească probleme de drept soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti, întrucât finalitatea acestei instituţii juridice o constituie asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii; şi această condiţie se constată a fi îndeplinită, întrucât sesizarea vizează interpretarea şi aplicarea unitară a unor norme referitoare la competenţa materială de soluţionare a litigiilor având ca obiect anularea hotărârilor de încadrare a minorilor în grad de handicap, emise de comisia pentru protecţia copilului;
– sub aspectul titularului dreptului de a formula recursul în interesul legii, se constată că autorul sesizării, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia, se regăseşte printre titularii dreptului de sesizare, prevăzuţi de art. 514 din Codul de procedură civilă.
41. Se apreciază, aşadar, că recursul în interesul legii este admisibil.
42. Cu privire la fondul sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prima orientare jurisprudenţială, conform căreia litigiile având ca obiect anularea hotărârii de încadrare a minorului în grad de handicap sunt de competenţa secţiilor/completelor specializate în contencios administrativ, este în acord cu litera şi spiritul legii, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
43. Raportat la cadrul normativ incident supus interpretării, menţionat la pct. II din decizie, primul pas necesar în lămurirea chestiunii competenţei este stabilirea naturii actului atacat.
44. Comisia pentru protecţia copilului este instituită prin art. 115 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, ca organ de specialitate, aflat în subordinea consiliului judeţean şi, respectiv, a consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, fără personalitate juridică, având printre atribuţiile principale pe aceea de a stabili încadrarea în grad de handicap şi orientarea şcolară a copilului cu dizabilităţi. Această atribuţie este prevăzută şi de art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 şi este similară cu cea instituită de art. 85 alin. (3) şi art. 87 din aceeaşi lege în sarcina Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, de asemenea, organ de specialitate al consiliului judeţean sau, după caz, al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia încadrării persoanelor adulte în grad şi tip de handicap.
45. Comisia pentru protecţia copilului, precum şi Comisia pentru evaluarea persoanelor adulte cu handicap, sunt autorităţi publice, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
46. Hotărârile de încadrare în grad de handicap au natura juridică a unor acte administrative unilaterale, cu caracter individual, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
47. Legea nr. 448/2006, care reglementează drepturile persoanelor cu handicap, se rezumă la a stabili în sarcina comisiei pentru protecţia copilului atribuţia încadrării în grad şi tip de handicap a copiilor cu dizabilităţi. Funcţionarea comisiei este instituită prin art. 115 alin. (1) [fostul art. 104 alin. (1)] din Legea nr. 272/2004, cele două legi fiind interferente în reglementarea încadrării în tip şi grad de handicap a copilului cu dizabilităţi. Metodologia de funcţionare a comisiei şi de emitere a hotărârilor privind încadrarea în grad de handicap a copilului minor face obiectul de reglementare al Hotărârii Guvernului nr. 1.437/2004, emisă în temeiul fostului art. 104 alin. (2), devenit, după republicare, art. 115 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, care instituie funcţionarea comisiei şi statuează că organizarea şi metodologia de funcţionare a acesteia se reglementează prin hotărâre a Guvernului.
48. Legea nr. 448/2006 stabileşte reguli de procedură prealabilă şi de competenţă numai în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor referitoare la încadrarea în grad şi tip de handicap a persoanelor adulte cu dizabilităţi, statuând, prin art. 90^1 alin. (1) şi art. 90^2 alin. (4), că hotărârile Comisiei de evaluare pot fi contestate la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap*3), iar deciziile Comisiei superioare pot fi atacate la secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit Legii nr. 554/2004.
––––
*3) Comisie care funcţionează, în prezent, conform modificărilor aduse art. 90^1 din Legea nr. 448/2006 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/2016, în structura Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi şi care funcţiona anterior acestor modificări în structura Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale.
49. Legea nr. 272/2004, la rândul ei, reglementează, prin art. 133 alin. (1), exclusiv competenţa de soluţionare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecţie specială a copilului, prevăzute de art. 59 din lege. Dispunerea acestor măsuri intră tot în atribuţiile comisiei pentru protecţia copilului, abilitată, potrivit art. 115 alin. (1) lit. b) din lege, să se pronunţe cu privire la propunerile referitoare la stabilirea unei măsuri de protecţie specială a copilului. De asemenea, prin art. 134 şi următoarele, Legea nr. 272/2004 instituie reguli de procedură în cauzele privind stabilirea măsurilor de protecţie specială a copilului.
50. Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004 este emisă pentru organizarea executării art. 115 alin. (2) [fostul art. 104 alin. (2)] din Legea nr. 272/2004 şi reglementează organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului*4). Hotărârea se referă explicit, prin art. 9, exclusiv la stabilirea măsurilor de protecţie specială a copiilor, iar prin art. 10 alin. (3) stipulează că hotărârile comisiei pot fi atacate la tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecării urmând a fi soluţionate potrivit regulilor speciale de procedură prevăzute de Legea nr. 272/2004. Aceste ultime dispoziţii sunt pe deplin concordante cu prevederile art. 133 şi următoarele din Legea nr. 272/2004. Din topografia textelor legale anterior menţionate (art. 9 şi 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004), rezultă că actul normativ de rang inferior legii în temeiul căreia a fost emis este corelat cu actul normativ cu forţă juridică superioară, respectiv cu Legea nr. 272/2004, care reglementează exclusiv competenţa în litigiile privind hotărârile comisiei pentru protecţia copilului emise în materia măsurilor de protecţie specială.
––––
*4) „Art. 1. – Comisia pentru protecţia copilului, denumită în continuare Comisia, prevăzută la art. 104 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, este organul de specialitate, fără personalitate juridică, al consiliului judeţean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, cu activitate decizională în materia protecţiei şi promovării drepturilor copilului.
Art. 2
(1) Comisia are următoarele atribuţii principale;
a) stabileşte încadrarea copiilor cu dizabilităţi într-un grad de handicap şi, după caz, orientarea şcolară a acestora;
b) stabileşte măsurile de protecţie specială a copiilor, în condiţiile legii;
c) reevaluează periodic hotărârile privind măsurile de protecţie, precum şi încadrarea în grad de handicap şi orientarea şcolară a copiilor, pe baza sesizării direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumită în continuare Direcţia;
d) revocă sau înlocuieşte măsura stabilită, în condiţiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;
e) soluţionează cererile privind eliberarea atestatului de asistent maternal profesionist;
f) soluţionează plângerile adresate de copii, în măsura în care soluţionarea acestora nu este stabilită de lege în competenţa altor instituţii;
g) promovează drepturile copilului în toate activităţile pe care le întreprinde;
h) informează părinţii cu privire la consecinţele plasamentului asupra raporturilor pe care le au cu copiii, inclusiv drepturile şi obligaţiile pe care le au faţă de copil pe durata măsurii plasamentului;
i) stabileşte, în condiţiile legii, cuantumul contribuţiei lunare a părinţilor la întreţinerea copilului pentru care s-a decis plasamentul.
(2) Comisia îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege.”
51. Rezultă, astfel, că niciunul dintre actele normative speciale menţionate (Legea nr. 448/2006, Legea nr. 272/2004 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.437/2004) nu cuprinde reguli de competenţă pentru litigiile având ca obiect anularea hotărârii privind încadrarea în grad de handicap a copilului cu dizabilităţi şi obligarea autorităţii publice să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească o altă încadrare.
52. În aceste condiţii, devine aplicabilă legea generală, respectiv Legea nr. 554/2004. Calitatea comisiei, de autoritate publică, şi natura de act administrativ a hotărârilor emise pentru încadrarea în grad de handicap sunt elemente proprii unui litigiu în contencios administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
53. În conformitate cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la poziţia autorităţii publice emitente a actului în sistemul administraţiei publice, având în vedere că aceasta funcţionează în cadrul consiliului judeţean sau în cadrul consiliului local al sectorului municipiului Bucureşti, competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor menţionate revine tribunalului – secţia/completul specializat în contencios administrativ de la sediul autorităţii sau de la domiciliul reclamantului.
54. Pentru stabilirea competenţei în sensul arătat pledează şi următoarele argumente de corelare legislativă şi analogie juridică.
55. În cazul hotărârilor Comisiei superioare de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, Legea nr. 448/2006 stabileşte în mod expres competenţa de soluţionare a litigiilor în favoarea tribunalului – secţia/completele specializate în contencios administrativ. În materia protecţiei şi promovării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, Legea specială nr. 448/2006 nu distinge, în privinţa domeniului său de aplicare, între copii şi adulţi cu handicap. Conform art. 2 alin. (2) din lege, de dispoziţiile acesteia beneficiază copiii şi adulţii cu handicap, cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul ori reşedinţa în România. Comisia pentru protecţia copilului şi Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap sunt, ambele, organe de specialitate în subordinea consiliului judeţean/local, având atribuţii similare, referitoare la stabilirea încadrării în grad de handicap a minorilor, respectiv a adulţilor. În aceste condiţii, având în vedere că soluţionarea cauzelor privitoare la deciziile de încadrare în grad de handicap a adulţilor este conferită de legea specială instanţelor de contencios administrativ, pentru identitate de raţiune, şi cauzele privitoare la hotărârile comisiei pentru protecţia copilului trebuie să revină în competenţa instanţelor de contencios administrativ. Nu există nicio raţiune pentru crearea unei diferenţe de tratament juridic în ceea ce priveşte jurisdicţia căreia i se supun hotărârile emise de cele două autorităţi.
56. Trebuie avut în vedere şi principiul specializării instanţelor de contencios administrativ, competente în considerarea obiectului şi naturii litigiului, specializare menită să contribuie la calitatea actului de justiţie.
57. În acelaşi sens, este de reţinut că, în cazurile în care legiuitorul, în concordanţă cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a înţeles să dispună că anumite acte administrative nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, a prevăzut în mod expres reguli derogatorii de la competenţa instanţelor de contencios administrativ*5).
––––
*5) Spre exemplu, prin art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
58. De asemenea, trebuie avută în vedere Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii privind competenţa de soluţionare, în primă instanţă, a cererilor referitoare la măsura de protecţie alternativă a tutelei copilului, decizie prin care instanţa de unificare a practicii judiciare a statuat că această competenţă aparţine judecătoriei, ca instanţă de drept comun, iar nu tribunalului de la domiciliul copilului, în virtutea competenţei speciale instituite de Legea nr. 272/2004.
59. În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că măsura tutelei copilului nu se numără printre măsurile de protecţie specială reglementate de Legea nr. 272/2004, situaţie faţă de care nu sunt incidente regulile de competenţă prevăzute de Legea nr. 272/2004, aplicabile cauzelor prevăzute de această lege privind stabilirea măsurilor de protecţie specială.
60. Argumentele reţinute de instanţa supremă în Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007 îşi găsesc aplicabilitatea, mutatis mutandis, şi în problema de drept care face obiectul prezentului recurs în interesul legii, pe considerentul că măsura de încadrare a minorului în grad de handicap nu se regăseşte în enumerarea limitativă prevăzută de art. 59 din Legea nr. 272/2004. Drept urmare, contestarea acestor măsuri se face la instanţa de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv secţia de contencios administrativ a tribunalului, competenţă atrasă de natura juridică de act administrativ a hotărârii comisiei şi de calitatea emitentei de autoritate publică, care determină natura de contencios administrativ a litigiului.
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 1/2017Prin Decizia nr. 1/2017, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Alba Iulia şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 115 alin. (1) lit. a) şi art. 133 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 1.437/2004 privind organizarea şi metodologia de funcţionare a comisiei pentru protecţia copilului, raportate la art. 2 alin. (1) lit. b), c) şi f), art. 8 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor având ca obiect anularea hotărârilor comisiei pentru protecţia copilului de încadrare în grad şi tip de handicap a copilului cu dizabilităţi revine tribunalelor – secţiile de contencios administrativ/completele specializate în materia contenciosului administrativ.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.