Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 30/2016 (M. Of. nr. 1025/20.12.2016): Art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”
Redacția ProLege - decembrie 5, 2016Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 30/2016 | Complet DCD/CAF | O.G. nr. 27/1996 | Art. 5 alin. (1) | Prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi in Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate de dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, fiind înlocuite, în ceea ce priveşte categoria socioprofesională a poliţiştilor şi a personalului civil, de prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. |
În M. Of. nr. 1025 din 20 decembrie 2016, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 30 din 17 octombrie 2016 referitoare la sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.134/88/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Cum se interpretează şi se aplică prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi în Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, republicată, cu modificările ulterioare, care se referă la aplicarea unui spor de izolare de până la 60% din salariul de bază, în raport cu prevederile art. 4 din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare?
Obiectul dezlegării chestiunii de drept
„Art. 5
(1) Personalul instituţiilor publice şi al unităţilor de cult, încadrat pe funcţii care necesită studii superioare şi medii de specialitate, cu locul de muncă în localităţile din Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării“, prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 395/1996, precum şi persoanele care ocupă funcţii eligibile beneficiază de un spor de izolare de până la 60% din salariul de bază”.
(…)
I. Titularul sesizării
1. Titularul sesizării este Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea recursurilor declarate de pârâţii M A I, şi G.C.C. împotriva Sentinţei civile nr. 1.372 din 10 septembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Tulcea.
2. Titularul sesizării este legitimat procesual activ, în conformitate cu dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, fiind o curte de apel care judecă în ultima instanţă un litigiu având ca obiect obligarea autorităţilor publice pârâte la calcularea drepturilor salariale şi plata acestora către reclamanţi.
XIII. Înalta Curte
51. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii raportori şi chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:
A. Asupra admisibilităţii
52. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”
53. Prin textul de lege citat s-au instituit o serie de condiţii de admisibilitate, condiţii care trebuie să fie îndeplinite cumulativ, după cum urmează:
– existenţa unei cauze în curs de judecată;
– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului;
– instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să soluţioneze cauza în ultimă instanţă;
– judecarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce constituie obiectul sesizării;
– problema de drept să prezinte caracter de noutate, să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
54. Din examinarea sesizării se constată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, întrucât Curtea de Apel Constanţa este legal învestită cu soluţionarea unei cereri de recurs, în cadrul unui litigiu având ca obiect obligarea autorităţilor publice pârâte la calcularea drepturilor salariale şi plata acestora către reclamanţi.
55. Totodată, de dezlegarea chestiunii de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât prin cererea de chemare în judecată se solicită obligarea pârâţilor angajatori, autorităţi publice, la calcularea şi plata, inclusiv pe viitor, către reclamanţi a drepturilor salariale, cu titlu de spor de izolare de până la 60% din salariul de bază, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996.
56. Cu privire la această chestiune de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat printr-o decizie cu caracter obligatoriu pentru instanţe, iar aceasta nu face nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
57. Cerinţa noutăţii problemei de drept este, şi ea, îndeplinită, întrucât chiar dacă reglementarea analizată este de dată mai veche, se impune reevaluarea sau reinterpretarea acesteia, într-un context legislativ nou, creat de adoptarea Legii-cadru nr. 284/2010.
58. În cauză este îndeplinită situaţia premisă a iminenţei apariţiei unei practici judiciare neunitare, fapt ce rezultă din analiza jurisprudenţei transmise de către instanţa care a formulat sesizarea şi a punctelor de vedere divergente exprimate de instanţele judecătoreşti în competenţa cărora intră soluţionarea unor astfel de litigii.
59. Se constată, de asemenea, că problema de drept este una veritabilă, care vizează două aspecte: unul privind stabilirea dispoziţiilor legale privind acordarea sporului de izolare aplicabil categoriei socioprofesionale a poliţiştilor şi personalului civil [respectiv art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 sau art. 25 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010] şi altul privind reperul la care trebuie raportat procentul prevăzut de dispoziţiile legale ce reglementează acest spor (respectiv „salariul de bază” sau „salariul funcţiei de bază”); chestiunea nu este deci o problemă exclusiv de aplicare a legii, ci priveşte un conflict de legi în timp, creat de succesiunea unor acte normative referitoare la drepturile salariale ale poliţiştilor şi personalului civil.
60. Concluzia este că sesizarea întruneşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă şi, prin urmare, se impune declanşarea mecanismului de unificare instituit de acest text de lege, în vederea atingerii dezideratului instituţiei procesuale, respectiv preîntâmpinarea soluţionării diferite a acestei chestiuni de drept de către instanţele judecătoreşti (control a priori).
B. Asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizării
61. În raport cu obiectul de reglementare al dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, supuse interpretării, se impun două observaţii; prima priveşte împrejurarea că poliţiştii, poliţiştii de frontieră şi personalul contractual din cadrul M.A.I. intră în domeniul de aplicare a acestui text, întrucât se încadrează în categoria personalului instituţiilor publice, iar cea de-a doua observaţie se referă la sfera de aplicabilitate a acestei norme, care este una mai largă, vizând atât personalul instituţiilor publice – altul decât poliţiştii şi personalul contractual din cadrul M.A.I. -, cât şi personalul unităţilor de cult.
62. În privinţa categoriei socioprofesionale a poliţiştilor există o suită de acte normative prin care au fost stabilite drepturile salariale ale acestora, indemnizaţii, sporuri, premii, prime şi alte drepturi băneşti sau de natură salarială.
63. în acest sens pot fi menţionate următoarele acte normative cu relevanţă pentru soluţionarea chestiunii de drept analizate:
– Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003; după cum se poate constata din lectura rea acestui act normativ, cap. 2 – Salarizarea poliţiştilor şi drepturile băneşti ale elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor, secţiunea 1 – Salariul de bază al poliţiştilor (art. 2-13), precum şi mare parte din secţiunea a 2-a – Indemnizaţii, sporuri, premii, prime şi alte drepturi băneşti ale poliţiştilor (art. 14-24) au fost abrogate; această abrogare expresă a operat, în special, prin Legea-cadru nr. 330/2009 şi, ulterior, prin Legea-cadru nr. 284/2010, aceasta din urmă, la rândul său, abrogând Legea-cadru nr. 330/2009;
– Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, care a fost însă respinsă prin Legea nr. 30/2012;
– Legea-cadru nr. 284/2010:
„Art. 1. – (1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului.
(2) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege.
– Art. 2. – (1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică:
a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;
b) personalului din autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;
c) personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii;
d) persoanelor care sunt conducători ai unor instituţii publice în temeiul unui contract, altul decât contractul individual de muncă. (…)
– Art. 39. – La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: (…) y) orice alte dispoziţii contrare prezentei legi”.
64. Anexa nr. VII Ia Legea-cadru nr. 284/2010 reglementează drepturile salariale pentru Familia ocupaţională de funcţii bugetare „apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”, iar cap. II din anexa nr. VII cuprinde „Reglementări specifice personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională”.
65. Conform art. 2 din cap. II al anexei nr, VII la Legea-cadru nr. 284/2010:
„(1) Personalul încadrat în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională este format din personal militar, poliţişti, funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, personal civil.
(2) Pun personal militar, în sensul prezentei legi, se înţelege cadrele militare în activitate, precum şi soldaţii şi gradaţii voluntari în activitate.
(3) Prin poliţişti, în sensul prezentei legi, se înţelege funcţionarii publici cu statut special din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, aflaţi sub incidenţa Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Prin funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, în sensul prezentei legi, se înţelege funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi din Ministerul Justiţiei, aflaţi sub incidenţa Legii nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată.
(5) Prin personal civil, în sensul prezentei legi, se înţelege funcţionarii publici şi personalul contractual”.
66. Pe de altă parte, art. 3 şi 4 din acelaşi cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 stabilesc:
„Art. 3. – (1) Personalul militar are dreptul la soldă lunară.
(2) Solda lunară se compune din solda funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale.
(3) Solda funcţiei de bază este formată din solda de funcţie, solda de grad, gradaţii şi, după caz, solda de comandă. Pentru realizarea diferenţierii soldelor funcţiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare pentru soldele de funcţie.
– Art. 4. – (1) Poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au dreptul la salariu lunar.
(2) Salariul lunar se compune din salariul funcţiei de bază, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi din alte drepturi salariale.
(3) Salariul funcţiei de bază este compus din salariul de funcţie, salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, salariul de comandă. Pentru realizarea diferenţierii salariilor funcţiilor de bază, se stabilesc clase de salarizare şi coeficienţi de ierarhizare pentru salariile de funcţie”.
67. În sfârşit, art. 25 din secţiunea a 3-a a aceluiaşi capitol II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 stabileşte:
„Art. 25. – (1) Pentru activitatea desfăşurată în unităţi situate în localităţi sau în zone izolate ori în unităţi situate în localităţi sau zone unde atragerea personalului se face cu greutate, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil beneficiază de un spor de până la 20% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază.
(2) Criteriile de stabilire a localităţilor şi zonelor izolate, a localităţilor şi zonelor unde atragerea personalului se face cu greutate, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporului se stabilesc, conform actelor normative în vigoare, prin ordin al ordonatorului principal de credite”.
68. Astfel cum se poate constata, chestiunea de drept în legătură cu care instanţa de trimitere a solicitat pronunţarea hotărârii prealabile priveşte raportul dintre două norme sau, altfel spus, o chestiune de succesiune în timp a legilor.
69. În esenţă, art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 prevedea acordarea unui spor de izolare de până la 60% din salariul de bază în favoarea personalului din instituţii publice (aşadar, şi a poliţiştilor) ş a. – cu respectarea anumitor criterii legale – în timp ce art. 4 din cap. II din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, referindu-se la poliţişti, nu mai cuprinde referirea la salariul de bază, ci referirea la salariul lunar [art. 4 alin. (1)], salariul lunar ce are structura descrisă la art. 4 alin. (2) şi (3), anterior citate.
70. Prin urmare, noţiunea de „salariu de bază al poliţiştilor” nu mai este una de actualitate în contextul legislativ în vigoare, astfel încât, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 s-a pus problema identificării bazei legale de calcul pentru acest spor de izolare, în condiţiile în care acest text nu a fost abrogat în mod expres nici prin Legea-cadru nr. 330/2009, nici prin Legea-cadru nr. 284/2010. Totodată, trebuie precizat că în reglementarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 – art. 2 – poliţiştii aveau dreptul la salariul de bază.
71. Chestiunea de drept dedusă judecăţii implică stabilirea premisei de analiză, anume a raportului dintre normele succesive – norme generale şi/sau norme speciale.
72. Astfel cum deja s-a arătat, art. 1 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 consacră caracterul exclusiv al drepturilor salariale prevăzute de acest act normativ pentru personalul prevăzut la alin. (1) din acelaşi articol (între care, şi poliţiştii).
73. Pe de altă parte, art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă orice dispoziţii contrare prezentei legi.
74. ceastă modalitate de abrogare se identifică, din perspectiva Legii nr. 24/2000, cu procedeul abrogării exprese indirecte, întrucât actul normativ nou prevede doar generic faptul că dispoziţiile contrare legii se abrogă, fără însă să le menţioneze în mod expres (precum în cazul abrogării exprese), procedeu deosebit (şi) de abrogarea implicită prin care o normă anterioară este abrogată prin adoptarea unei norme ulterioare cu un conţinut contrar sau diferit, în absenţa unei manifestări explicite de voinţă a legiuitorului cu privire la ieşirea din vigoare a normei precedente.
75. Referitor la acest ultim aspect trebuie precizat că, potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, „Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres”.
76. Altfel spus, o normă specială nu poate fi abrogată implicit printr-o normă generală, ci această intenţie a legiuitorului trebuie exprimată expres, cerinţă îndeplinită în cazul abrogării exprese indirecte.
77. Pe de altă parte, abrogarea implicită este un procedeu legislativ ce poate opera între norme de acelaşi fel – o normă generală anterioară poate fi abrogată implicit printr-o altă normă generală ulterioară cu un conţinut contrar ori o normă specială poate fi abrogată implicit prin edictarea ulterioară a unei alte norme speciale, cu un conţinut normativ contrar.
78. Un astfel de conflict al legilor în timp se soluţionează pe baza regulii lex posterior derogat priori.
79. Revenind la chestiunea de drept supusă dezlegării, faţă de conţinutul art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, care reglementează acordarea sporului de izolare pentru personalul instituţiilor publice (între care şi poliţiştii) – în condiţiile prevăzute de această normă – şi conţinutul art. 25 din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care reglementează, în privinţa poliţiştilor, acordarea aceluiaşi spor de izolare – într-un alt cuantum şi prin raportare la altă bază de referinţă decât salariul de bază -, rezultă că raportul dintre aceste două norme este acela dintre două norme speciale întrucât, cu referire la categoria socioprofesională a poliţiştilor, norma ulterioară, având acelaşi obiect de reglementare (acordarea sporului de izolare), conţine dispoziţii contrare.
80. Prin urmare, nu se poate susţine că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 ar trebui interpretate şi aplicate prin raportare la prevederile art. 4 din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, astfel încât să se admită că s-ar putea acorda sporul de izolare pentru poliţişti prin aplicarea procentului de 60% la salariul funcţiei de bază sau la salariul de funcţie, cu respectarea cerinţelor prevăzute de art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996, pentru recunoaşterea acestui spor, în condiţiile în care, în prezent, legea-cadru conţine o altă soluţie proprie – normă specială – pentru acordarea acestui spor de izolare, prevăzută ca atare de art. 25 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
81. De altfel, aceeaşi soluţie legislativă ca cea reglementată de Legea-cadru nr. 284/2010 se regăsea şi în actele normative anterioare cu privire la salarizarea poliţiştilor, dar ulterioare Ordonanţei Guvernului nr. 27/1996; de exemplu, art. 24 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii şi art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2003 – texte abrogate prin Legea-cadru nr. 330/2009; pct. 7 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009, cel din urmă act normativ conţinând, la rândul său, o dispoziţie de abrogare expresă indirectă a oricăror dispoziţii contrare (art. 48 pct. 43).
82. Faţă de conţinutul art. 25 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit căruia „Pentru activitatea desfăşurată în unităţi situate în localităţi sau în zone izolate ori în unităţi situate în localităţi sau zone unde atragerea personalului se face cu greutate, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil beneficiază de un spor de până la 20% din solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază”, rezultă că:
– pentru personalul militar, sporul de izolare de până la 20% se aplică la solda de funcţie [definită la art. 3 alin. (3) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, ca parte a soldei funcţiei de bază];
– pentru poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, sporul de izolare de până la 20% se aplică la salariul de funcţie [definit la art. 4 alin. (3) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, ca parte a salariului funcţiei de bază];
– în timp ce, pentru personalul civil care îndeplineşte condiţiile acordării acestuia, sporul de izolare de până la 20% se aplică la salariul de bază, două categorii socioprofesionale interesând în cauza de faţă, în raport cu obiectul cererii formulate în dosarul în care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile – categoria poliţiştilor şi cea a personalului civil.
83. Nu este permis ca, pe cale de interpretare, prin alăturarea a două norme – art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 şi art. 4 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 – să se creeze o lex tertia, astfel încât să se valideze ca posibilă acordarea sporului de izolare de până 60% din salariul de funcţie ori chiar din salariul funcţiei de bază, întrucât această soluţie excedează intenţiei legiuitorului, ar conduce la supravieţuirea unei norme abrogate şi, mai mult decât atât, este contrară soluţiei legislative explicite, cuprinsă în art. 25 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
84. Totodată, prevederile art. 5 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/1996 nu pot fi calificate drept un impediment pentru abrogarea ulterioara a acestora în privinţa categoriilor socioprofesionale ce interesează cauza, întrucât în aplicabilitatea prevederilor altor acte normative privind sporul de izolare, în ceea ce priveşte personalul prevăzut la alin, (1) al aceluiaşi articol, se referă la acte normative aflate concomitent în vigoare, iar nu la acte normative succesive, ulterioare, întrucât, în caz contrar, s-ar statua, de asemenea, pe cale de interpretare, caracterul nerevizuibil al unei astfel de norme, de vreme ce legiuitorului însuşi nu i-ar fi permis să intervină ulterior asupra aceluiaşi text legal cuprins într-o ordonanţă emisă de Guvern, lege ordinară sau chiar lege organică, pe calea modificării ori a abrogării exprese – directe sau indirecte – ori implicite (sau, în cazul ordonanţei, în procedura de aprobare prin lege), în condiţiile în care însăşi Legea fundamentală poate fi revizuită, potrivit art. 150-151 din Constituţie, cu respectarea limitelor prevăzute la art. 152 din Legea fundamentală.
85. Nu în ultimul rând, trebuie menţionate şi luate în considerare şi prevederile art. 93 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora „Drepturile băneşti stabilite a fi acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prin alte acte normative, în raport cu salariul de bază, se vor calcula faţă de salariul funcţiei de bază”.
86. Această normă îşi va găsi aplicarea pentru toate celelalte situaţii în care – fie pentru drepturi deja stabilite a fi acordate (anterior Legii-cadru nr. 284/2010), fie pentru alte drepturi de natură salarială, care nu sunt cuprinse în Legea-cadru nr, 284/2010; ci sunt prevăzute de acte normative anterioare, care sunt în continuare în vigoare – legiuitorul (ca în cazul poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare) a prevăzut ca bază de calcul salariul de bază, noţiune care nu mai are un corespondent în legislaţia actuală, astfel încât era necesar, pe calea unei dispoziţii tranzitorii, să se indice noţiunea juridică echivalentă pentru acordarea acestora în continuare, în raport cu componentele legale ale salariului lunar al acestor categorii de funcţionari publici.
Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 30/2016
Prin Decizia nr. 30/2016, ÎCCJ (Complet DCD/CAF) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.134/88/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
Prevederile art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 27/1996 privind acordarea de facilităţi persoanelor care domiciliază sau lucrează în unele localităţi din Munţii Apuseni şi in Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate de dispoziţiile art. 39 lit. y) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, cu modificările şi completările ulterioare, fiind înlocuite, în ceea ce priveşte categoria socioprofesională a poliţiştilor şi a personalului civil, de prevederile art. 25 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.