Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 8/2018 (M. Of. nr. 441/25.05.2018): Natura juridică a obligaţiei de plată prevăzută la art. 2 din Legea nr. 10/1995 este aceea de obligație fiscală, fiind supusă termenului de prescripție de 5 ani
Redacția ProLege - mai 4, 2018 As regards the activity of the High Court of Cassation and Justice (Panel regarding the referral
in the interests of the law), in May 2018, certain decisions were published regarding the Code of civil
procedure, the Government Ordinance no. 15/2002 on the application of usage tariff and tariff for
crossing Romanian national road network, the Legal Metrology Norm LMN 021-05, “Devices for
the measurement of the speed of road vehicles (tachometers)” and Law no. 284/2010 on the unitary
remuneration of staff paid out of public funds.
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Actul normativ | Sumar |
Decizia nr. 8/2018
(M. Of. nr. 441 din 25 mai 2018)
|
Completul DCD/C | Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, forma în vigoare în anul 2010
(rep. M. Of. nr. 765 din 30 septembrie 2016; cu modif. ult.) |
Art. 40 | Obligaţia de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire este o obligaţie fiscală.
De asemenea, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu prevederile art. 91 din O.G. nr. 92/2003, obligaţia fiscală de plată a cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 se supune termenului de prescripţie de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale.
|
Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional
(rep. M. Of. nr. 761 din 9 noiembrie 2009; cu modif. ult.)
|
Art. 7 | |||
O.G. nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală (rep. M. Of. nr. 513 din 31 iulie 2007; cu modif. ult.)
|
Art. 21-22 și art. 91 |
În M. Of. nr. 441 din 25 mai 2018, s-a publicat Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 8/2018 cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr. 1 la aceeaşi lege, precum şi cu prevederile art. 21 şi 22 din O.G. nr. 92/2003, privitor la natura juridică a obligaţiei de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilorşi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire.
De asemenea, decizia ÎCCJ a avut în vedere și interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu prevederile art. 91 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora obligaţia fiscală de plată a cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 se supune termenului de prescripţie de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale.
Obiectul dezlegării chestiunii de drept
Art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții
„Investitorii sau proprietarii vor vira lunar către Inspectoratul de Stat în Construcţii – I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei o sumă echivalenta cu o cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care executa lucrări de consolidare şi reparaţii la locuintele din proprietate. Calculul şi virarea sumelor respective se fac eşalonat, concomitent cu plata prestaţiilor. Inspectoratul de Stat în Construcţii – I.S.C. utilizează 70% din fondul astfel constituit pentru îndeplinirea atribuţiilor, potrivit prevederilor legale, şi virează 30% din acest fond în contul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, care îl utilizează pentru:
a) elaborarea reglementărilor tehnice în construcţii, urbanism, amenajarea teritoriului şi habitat, precum şi a cercetărilor, testarilor, documentaţiilor, studiilor, auditului, băncilor de date şi realizării de prototipuri necesare fundamentarii reglementărilor specifice domeniului. Tipurile de reglementări şi de cheltuieli aferente se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi aprobat prin hotărâre a Guvernului;
b) executarea prin Compania Naţionala de Investiţii – <> – S.A. a unor lucrări de intervenţie în prima urgenta la construcţii vulnerabile şi care prezintă pericol public, în vederea asigurării cerinței de rezistenta şi stabilitate, a prevenirii şi atenuarii efectelor riscurilor naturale cauzate de cutremure de pământ, inundaţii, alunecări de teren, tasari şi/sau prabusiri de teren şi, după caz, pentru expertizarea şi proiectarea lucrărilor necesare. Criteriile şi modul de alocare a sumelor se stabilesc prin norme metodologice elaborate de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Întârzierile la plata a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizeaza cu 0,15 % pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.
Cheltuielile necesare efectuării activităţii de atestare tehnico-profesională a specialiştilor în construcţii se suporta de către partea interesată.
Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie.
Cheltuielile necesare certificării calităţii produselor şi procedeelor, eliberării de agremente tehnice pentru noile materiale, procedee şi echipamente, autorizării şi acreditării laboratoarelor, verificării proiectelor şi execuţiei lucrărilor de construcţii, conducerii şi asigurării calităţii, verificărilor metrologice, recepţiei lucrărilor, urmăririi comportării în exploatare şi intervenţii în timp, precum şi postutilizarii construcţiilor se suporta de către factorii interesaţi, cu excepţia cheltuielilor efectuate potrivit alin. 1 lit. b)”.
Art. 7 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional
„Art. 7
(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, veniturile obţinute de autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 şi 2, se fac venit la bugetul de stat.
(2) Disponibilităţile în lei şi în valută ale autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la alin. (1), existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, se virează integral la bugetul de stat, potrivit mecanismului stabilit prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Restituirile de sume aferente veniturilor încasate din activitatea desfăşurată de autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la alin. (1) se efectuează de la bugetul de stat conform procedurii de restituire prevăzute de normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4) În situaţia autorităţilor prevăzute la alin. (1), reorganizate în cadrul aceluiaşi ordonator principal de credite, se abilitează Ministerul Finanţelor Publice să îi suplimenteze în mod corespunzător bugetul la propunerea acestui”.
Art. 21-22 și art. 91 din O.G.nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală
„Art. 21
Creanţele fiscale
(1) Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţe fiscale principale;
b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.
(3) În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.
(4) În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Art. 22
Obligaţiile fiscale
Prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:
a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
c) obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
d) obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;
e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;
f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
(…)
Art. 91
Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
(1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
(3) Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(4) Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă”.
Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
În opinia instanţei care a făcut sesizarea, pentru stabilirea termenului de prescripţie este necesară lămurirea în prealabil a naturii raportului juridic din care a luat naştere obligaţia de plată a sumei de bani pretinse de reclamant, pe calea cererii de chemare în judecată.
Astfel, termenul general de prescripţie de 3 ani este aplicabil ori de câte ori legea nu prevede un alt termen, așa încât stabilirea naturii raportului juridic dedus judecăţii va conduce automat la stabilirea dreptului aplicabil în materie de prescripţie. Așadar, dacă se va statua că obligaţia pretinsă intimatei-pârâte reiese dintr-un raport juridic de drept civil, atunci va fi aplicabil termenul general de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, republicat (Decretul nr. 167/1958), iar dacă se va statua că obligaţia pretinsă intimatei-pârâte reiese dintr-un raport juridic de drept fiscal, atunci va fi aplicabil termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de O.G. 92/2003, prin art. 91.
Din punctul de vedere al instanţei de sesizare, obligaţia de plată a sumei de bani reprezentând regularizarea cotei de 0,70%, respectiv de 0,1% la valoarea finală a lucrărilor are caracter fiscal.
În viziunea instanței de trimitere, prin obligaţie fiscală se înţelege, potrivit art. 22 din O.G. nr. 92/2003, acea obligaţie „de a plăti la termenele legale (…) alte sume datorate bugetului general consolidate”, iat conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, de asemenea în redactarea în vigoare la data recepţionării lucrărilor, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, veniturile obţinute de autorităţileşiinstituţiile publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 şi 2, se fac venit la bugetul de stat”, iar Inspectoratul de Stat în Construcţii figurează menţionat în anexa nr. 1, poziţia 5.
Astfel, instanța a reținut că veniturile apelantului-reclamant, Inspectoratul de Stat în Construcţii, se fac venit la bugetul de stat, iar noţiunea de buget general consolidat include bugetul de stat. așa încât obligaţia de plată a sumei de bani reprezentând regularizarea cotei de 0,70%, respectiv de 0,1% la valoarea finală a lucrărilor are caracter fiscal, în raport cu beneficiarul acestei taxe – statul.
În opinia instanței de trimitere, pentru calificarea naturii fiscale a raportului juridic dedus judecăţii este indifferent dacă, pentru colectarea acestei sume, Inspectoratul de Stat în Construcţii a emis sau nu un titlu de creanţă, deoarece obligaţia nu este stabilită de apelantul-reclamant, ci ea derivă din lege, respectiv din art. 40 din Legea nr. 10/1995.
Jurisprudența instanțelor naționale în materie
La solicitarea ÎCCJ, majoritatea instanţelor naţionale au comunicat că nu au identificat practică judiciară cu privire la chestiunile de drept sesizate, unele dintre acestea exprimând însă opinii teoretice. Totuși, au fost identificate hotărâri judecătoreşti relevante la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Iaşi, Curţii de Apel Timişoara, Curţii de Apel Braşovşi al Curţii de Apel Alba Iulia.
Opiniile instanțelor au fost divergente, împărțindu-se în două categorii: fie că obligaţia de plată a sumei echivalente cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilorşi lucrărilor este o obligaţie fiscală, fiind supusă termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de art. 91 din O.G. nr. 92/2003, fie că nu este o obligaţie fiscală şi, ca atare, este incident termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă ÎCCJ, prin Adresa nr. 2.422/C/4.525/III-5/2017 din 17 noiembrie 2017, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări.
Jurisprudența Curții Constituționale și a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Atât la nivelul CCR, cât și la nivelul ÎCCJ nu au fost identificate decizii relevante cu privire la chestiunea de drept în discuţie.
Raportul asupra chestiunii de drept
Prin raportul întocmit în cauză, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a considerat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, conform prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă.
Asupra rezolvării de principiu a chestiunilor de drept sesizate, pentru sitauția în care completul desemnat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile ar ajunge la concluzia întrunirii condiţiilor de admisibilitate, opinia judecătorilor-raportori a fost în sensul că obligaţia de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilorşi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire este o obligaţie fiscală şi că obligaţia fiscală de plată a cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 se supune termenului de prescripţie de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale.
Prin Decizia nr. 8/2018 ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 47.842/3/2015**, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că:
– În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu art. 7 din Legea nr. 329/2009 şi poziţia 5 din anexa nr. 1 la aceeaşi lege, precum şi cu prevederile art. 21 şi 22 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia de plată a sumei echivalente cu cota de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilorşi a lucrărilor prevăzute la art. 2 din Legea nr. 10/1995 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire este o obligaţie fiscală;
– În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 40 din Legea nr. 10/1995, forma în vigoare în anul 2010, coroborate cu prevederileart. 91 din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţia fiscală de plată a cotei prevăzute de art. 40 din Legea nr. 10/1995 se supune termenului de prescripţie de 5 ani, specific raporturilor juridice fiscale.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.