Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 54/2017 (M. Of. nr. 747/18.09.2017): Art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015
Redacția ProLege - septembrie 4, 2017 ABSTRACT
In September 2017, certain amendments were enforced regarding several legal acts, such as: the G.O. no.
23/2017 regarding the VAT-split payment; the G.O. no. 25/2017 for the amendment and supplement of
Law no. 227/2015 regarding the Fiscal Code; the Decision no. 268/17 June 2017 by which the Council of
the National Union of the Romanian Bar Associations, in the meeting held on 17 June 2017, approved
the Deontological Code for the Romanian Lawyers, provided for in the Appendix; the G.E.O. no.
65/2017 of 21 September 2017 for amending and supplementing the Romanian Citizenship Law no.
21/1991 (Official Journal no. 576 of 13 August 2010).
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 54/2017 | Complet DCD/C |
O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 |
Art. 1 alin. (5^1)
|
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. |
În M. Of. nr. 747 din 18 septembrie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 54/2017 din 3 iulie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014), respectiv dacă aceste prevederi legale sunt aplicabile şi personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010)”.
Obiectul dezlegării chestiunii de dreptOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015
„Art. 1
(…)
(5^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
1. Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din data de 1 februarie 2017, în Dosarul nr. 8.944/30/2015, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014), respectiv dacă aceste prevederi legale sunt aplicabile şi personalului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010).
X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
63. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori, punctele de vedere formulate de către părţi şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
64. Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.
65. Astfel cum rezultă din conţinutul normei citate, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, după cum urmează:
– existenţa unei cauze în curs de judecată, în ultimă instanţă;
– cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să o soluţioneze în ultimă instanţă;
– ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
– o chestiune de drept cu caracter de noutate şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
66. Analizând, prioritar, aceste condiţii de admisibilitate a sesizării se constată că primele două cerinţe legale sunt îndeplinite.
67. Astfel, Cauza înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Timiş cu nr. 8.944/30/2015 are ca obiect acţiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Finanţelor Publice, prin care au solicitat instanţei să se dispună obligarea primilor doi pârâţi la calcularea şi la plata drepturilor salariale rezultate din neaplicarea dispoziţiilor art. I pct. 6 din Legea nr. 71/2015, începând cu 9 aprilie 2015 şi în continuare, actualizate cu indicele de inflaţie, cu cheltuieli de judecată.
68. Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.
69. Prima instanţă a pronunţat în cauză Sentinţa civilă nr. 824 din 25 aprilie 2016, iar împotriva acesteia a promovat recurs pârâta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţă ce soluţionează pricina în ultimă instanţă, pronunţând o hotărâre definitivă, având în vedere dispoziţiile art. 96 pct. 3 raportat la art. 634 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedură civilă, coroborate cu art. 10 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
70. Şi condiţia de admisibilitate a sesizării referitoare la ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată este îndeplinită.
71. Instanţa de recurs a arătat, în actul de sesizare, că recurenta Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Timiş contestă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi propriilor funcţionari publici, pe considerentul că acestea ar viza doar instituţiile şi autorităţile finanţate integral de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale şi că această autoritate este o instituţie finanţată atât din venituri proprii, cât şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, iar prima instanţă a reţinut aplicabilitatea, în speţă, a dispoziţiilor respectivei ordonanţe de urgenţă.
72. În funcţie de interpretarea acestor dispoziţii se poate stabili dacă ele se aplică tuturor funcţionarilor plătiţi din fonduri publice, indiferent de modalitatea de finanţare a autorităţilor/instituţiilor publice, şi toate acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 ar urma să fie considerate întemeiate. Însă, dacă aceste dispoziţii vor fi interpretate în sensul că doar o parte din funcţionarii plătiţi din fonduri publice [respectiv personalul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010] ar beneficia de norma juridică ce înlătură discriminarea, atunci acţiunile personalului încadrat în autorităţi/instituţii cu finanţare mixtă ar urma să fie considerate neîntemeiate.
73. Condiţia noutăţii chestiunii de drept ce face obiectul sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile reprezintă o condiţie distinctă de admisibilitate, iar verificarea acesteia implică nu numai a se constata că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat deja asupra acesteia, dar şi că problema de drept dedusă soluţionării în această procedură nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
74. În absenţa unei definiţii legale a noţiunii de „noutate”, verificarea întrunirii acesteia ţine de exercitarea atributului de apreciere a completului învestit cu pronunţarea prezentei hotărâri.
75. Aşa cum chiar Curtea de Apel Timişoara a arătat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut, prin Decizia nr. 23/2016, că art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 nu face altceva decât să instituie o excepţie de la art. 1 alin. (1) şi (2), respectiv de la menţinerea la acelaşi nivel a salariilor, soldelor, indemnizaţiilor, şi că, dintre autorităţile şi instituţiile publice pentru care este instituită derogarea de la regula menţinerii – şi în anul 2015 – a nivelului salariului de bază şi al sporurilor acordate în anul 2014, acest text enumeră explicit doar personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi şi indică numai de o manieră implicită şi personalul celorlalte autorităţi şi instituţii publice, fără a detalia care sunt aceste autorităţi şi instituţii publice.
76. În raport cu limitele învestirii, interpretarea textului s-a făcut numai prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, astfel că prezenta sesizare întruneşte cerinţele de noutate a chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită.
77. Ca atare, având în vedere că prin Decizia nr. 23/2016 instanţa supremă s-a pronunţat numai cu privire la personalul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, prezenta sesizare fiind admisibilă, urmează a se da o interpretare dispoziţiilor legale, aşa cum s-a solicitat de către instanţa de trimitere.
78. Pornind de la cele statuate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 23/2016 se poate considera că personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice în favoarea cărora este edictată norma din art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este nu numai cel ce se regăseşte în enumerarea de la art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, dar şi personalul din autorităţile şi instituţiile publice indicate în mod neechivoc în cuprinsul art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 – personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, precum şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010.
79. Această concluzie se desprinde atât din denumirea actului normativ (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice), cât şi din conţinutul art. 1 alin. (1) din acest act normativ ce se referă la „personalul plătit din fondurile publice”.
80. Dacă art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 se referă la autorităţi şi instituţii publice finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege-cadru vizează autorităţi şi instituţii publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.
81. Faptul că autoritatea sau instituţia publică este finanţată din venituri proprii sau subvenţii presupune tot utilizarea fondurilor publice, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) coroborate cu cele ale art. 2 pct. 27 şi 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, asemenea fonduri sunt şi cele destinate instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul fondurilor speciale.
82. Un alt argument în sensul că autorităţile şi instituţiile publice finanţate din venituri proprii sunt considerate ca fiind beneficiare ale veniturilor publice îl reprezintă şi prevederile art. 2 pct. 30 din legea finanţelor publice ce le defineşte ca fiind asemenea autorităţi sau instituţii pe toate cele finanţate din bugetele prevăzute de art. 1 alin. (2) din lege, între care şi cele finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat.
83. De aceea, se poate considera că interpretarea corectă a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 este aceea că ele se aplică tuturor funcţionarilor publici plătiţi din fonduri publice, astfel cum acestea sunt definite de Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, adică indiferent de sursa de finanţare a autorităţii sau instituţiei publice, fiind astfel aplicabile şi personalului din instituţiile şi autorităţile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010.
84. Aşa cum s-a arătat şi în considerentele Deciziei nr. 23/2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, această concluzie se desprinde şi din principiile reglementate de art. 3 din aceeaşi Lege-cadru nr. 284/2010, în special cel definit la lit. c): „echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar”, iar acest principiu denotă în mod esenţial asumarea de către legiuitor a egalităţii de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispoziţiilor legii de salarizare, o remuneraţie egală.
85. Dacă s-ar da o altă interpretare textului, aceasta ar fi contrară scopului şi substanţei normei, s-ar menţine inechităţile ori diferenţele salariale în cadrul aceleiaşi categorii de personal şi, în consecinţă, ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenţionat să o elimine prin edictarea acestei reglementări, pentru a pune în acord legislaţia internă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu cele ale dreptului Uniunii Europene.
Prin Decizia nr. 54/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.944/30/2015 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.