Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 23/2017 (M. Of. nr. 365/17.05.2017): Art. 1.279 alin. (3) teza a treia din Codul civil
Redacția ProLege - mai 4, 2017Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 23/2017 | Complet DCD/C |
Codul civil
|
Art. 1.279 alin. (3) teza a treia | În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza întâi şi art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic. |
În M. Of. nr. 365 din 17 mai 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 23/2017 din 3 aprilie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza a treia din Codul civil, respectiv dacă este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic”.
Obiectul dezlegării chestiunii de dreptCodul civil
„Art. 1279 („Promisiunea de a contracta”)
(…)
(3) De asemenea, dacă promitentul refuză să încheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii care şi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, atunci când natura contractului o permite, iar cerinţele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile în cazul promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
1. Prin Încheierea de şedinţă din 10 noiembrie 2016, dată în Dosarul nr. 173/191/2016, Tribunalul Alba – Secţia I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza a treia din Codul civil, respectiv dacă este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic”.
X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
93. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii raportori, punctele de vedere formulate de părţi şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
94. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal sesizată, fiind îndeplinite în mod cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru declanşarea procedurii reglementate de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă.
95. Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, iar Tribunalul Alba – Secţia I civilă, titularul sesizării, învestit cu soluţionarea apelului, urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă.
96. Cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al tribunalului învestit să o soluţioneze, iar sesizarea are ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei.
97. În egală măsură este îndeplinită şi condiţia referitoare la noutatea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării. Evaluarea acestei condiţii, în absenţa unei definiţii a noutăţii chestiunii de drept şi a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa constantă a instanţei supreme.
––––
*3) Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015, Decizia nr. 19 din 22 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 octombrie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
98. Această cerinţă este îndeplinită, întrucât chestiunea de drept are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, interpretate şi aplicate diferit în jurisprudenţa instanţelor naţionale, astfel cum rezultă din hotărârile judecătoreşti transmise la dosar şi, respectiv, punctele de vedere formulate de specialiştii consultaţi care, de asemenea, au exprimat opinii divergente în privinţa interpretării dispoziţiilor legale a căror dezlegare se solicită.
99. Totodată, este important de precizat că problema de drept trebuie să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanţa de sesizare să considere că pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecăţii este necesară declanşarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă prin pronunţarea unei hotărâri prealabile.
100. Sub acest aspect, din încheierea de sesizare, întocmită conform art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, rezultă că analiza dispoziţiilor legale ce formează obiectul sesizării se impune deoarece acestea sunt neclare, fiind susceptibile de interpretări diferite în privinţa formei pe care trebuie să o îndeplinească promisiunea bilaterală de vânzare a unui imobil în condiţiile în care legea, respectiv Codul civil, nu prevede expres forma autentică ad validitatem, pentru ipoteza în care se solicită pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de contract de vânzare.
101. În consecinţă, se constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, cu precizarea ce se va face în continuare, la analiza pe fond a sesizării.
102. Problema de drept care formează obiect al sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost configurată de către instanţa de trimitere, vizează interpretarea dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza a treia din Codul civil, în sensul dacă textul de lege menţionat impune, în cazul demersului judiciar de obţinere a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare pentru un imobil, forma autentică la încheierea promisiunii sinalagmatice de vânzare.
103. Titularul sesizării, Tribunalul Alba, a conceput chestiunea de drept în discuţie cu referire la art. 1.279 alin. (3) teza a treia din Codul civil; dispoziţia legală enunţată prezintă însă doar două teze, în înţelesul conferit cuvântului „teză” de Dicţionarul explicativ al limbii române, şi anume acela de „idee principală dezvoltată într-o scriere”*4), iar nu trei teze. Prima teză a art. 1.279 alin. (3) priveşte situaţia promitentului care refuză încheierea contractului promis şi condiţiile care trebuie îndeplinite pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, la cererea celeilalte părţi, în consecinţă, cazul circumscris speţei de faţă. Cea de-a doua ipoteză se referă la inaplicabilitatea remediului pronunţării unei asemenea hotărâri pentru situaţia promisiunii de a încheia un contract real, dacă prin lege nu se prevede altfel.
––––
*4) Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, pag. 1.090.
104. Conţinutul art. 1.279 alin. (3) din Codul civil se limitează la cele două ipoteze expuse mai sus, faţă de care prezenta sesizare, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, se referă, în realitate, la interpretarea tezei întâi din textul legal în discuţie, care va forma şi obiectul examinării prezentei decizii.
105. Pe de altă parte, art. 1.279 din Codul civil reprezintă dreptul comun în materia promisiunii de a contracta, cuprinzând dispoziţii comune aplicabile promisiunii unilaterale de a contracta, dar şi promisiunii sinalagmatice de a contracta, şi, totodată, constituie şi norma generală în raport cu normele speciale în diferite domenii, inclusiv în cel al vânzării.
106. Sub acest aspect, se au în vedere dispoziţiile art. 1.669 alin. (1) din Codul civil (pentru situaţia promisiunii bilaterale de vânzare), care reiau textul art. 1.279 alin. (3) teza întâi din acelaşi cod în ceea ce priveşte executarea silită a obligaţiei de a încheia un contract de vânzare, asumată printr-o promisiune bilaterală. Ca şi regula generală supusă discuţiei prin sesizarea de faţă, norma specială prevede că, în cazul refuzului nejustificat al uneia dintre părţile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare să încheie contractul promis, partea care şi-a îndeplinit obligaţiile poate solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, sub rezerva de a fi întrunite toate condiţiile de validitate ale vânzării.
107. Cum obiectul cererii de chemare în judecată care a generat întrebarea preliminară vizează, printre altele, pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare privind o suprafaţă de teren, motivat de refuzul promitentului vânzător de a-şi executa obligaţiile asumate printr-o promisiune sinalagmatică de vânzare, textul legal incident în speţă este reprezentat de norma specială, respectiv dispoziţiile art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, art. 1.279 alin. (3) teza întâi din Codul civil fiind norma generală în materie de nerespectare a obligaţiilor derivând din promisiunea de a contracta.
108. Prin urmare, potrivit principiului de drept „Specialia generalibus derogant” – „Legile speciale derogă de la cele generale”, în concursul dintre legea generală şi legea specială aplicabile unui raport juridic conflictual, se aplică legea specială.
109. Sesizarea Tribunalului Alba se referă la norma generală – art. 1.279 alin. (3) teza întâi din Codul civil, ceea ce ar crea aparenţa de inadmisibilitate, în condiţiile în care incidentă este norma specială – art. 1.669 alin. (1) din Codul civil.
110. Cu toate acestea, cum norma specială reia, în esenţă, norma generală, se impune analiza pe fond a sesizării, prin referire însă la ambele texte de lege.
111. Raportat la cele arătate în precedent, în interpretarea art. 1.279 alin. (3) teza întâi şi art. 1.669 alin. (1) din Codul civil, se apreciază că nu este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii bilaterale de vânzare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare, pentru următoarele considerente:
112. Potrivit ambelor texte de lege, când una dintre părţile care au perfectat o promisiune bilaterală, în cazul de faţă, de vânzare, refuză încheierea contractului promis, cealaltă parte, care şi-a îndeplinit toate obligaţiile rezultând din promisiune, poate solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, condiţionat de întrunirea tuturor cerinţelor de validitate ale vânzării.
113. În consecinţă, la momentul pronunţării unei asemenea hotărâri, condiţiile pentru valabilitatea contractului de vânzare trebuie îndeplinite, atât cele de fond, cât şi cele de formă (pentru ipoteza din speţă, care vizează un imobil teren).
114. În ceea ce priveşte condiţiile esenţiale şi de fond, promisiunea de vânzare, fiind ea însăşi un contract, trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate aplicabile contractelor în general [art. 1.179 alin. (1) din Codul civil – capacitatea de a contracta, consimţământul valabil exprimat, un obiect determinat şi licit, o cauză licită şi morală]. Fiind o proiecţie a unui contract de vânzare viitor, promisiunea sinalagmatică de vânzare trebuie să îndeplinească şi condiţiile de validitate specifice acestui contract (de exemplu, consimţământul valabil exprimat să vizeze transmiterea, respectiv dobândirea, în viitor, a dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, acordul de voinţă al părţilor să privească elementele esenţiale ale contractului prefigurat, şi anume lucrul vândut şi preţul).
115. În consecinţă, condiţiile de validitate de fond ale contractului de vânzare trebuie să existe încă de la momentul perfectării promisiunii de vânzare, întrucât, prin definiţie, promisiunea de vânzare presupune acordul de voinţe la autentificarea, în viitor, a unei anumite vânzări. În caz contrar, fără îndeplinirea condiţiilor de fond ale vânzării chiar la data promisiunii, aceasta ar fi lipsită de conţinut, iar suplinirea, pe cale judiciară, a consimţământului părţii refractare, care nu înţelege să îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin antecontract, ar fi lipsită de obiect.
116. Referitor la forma contractului de vânzare pentru un imobil teren, cum este şi cel din speţa care a generat întrebarea preliminară, legea impune, ad validitatem, forma autentică, potrivit dispoziţiilor art. 1.244 din Codul civil.
117. Conform acestui text de lege, contractele translative sau constitutive de drepturi reale asupra imobilelor care urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.